Terorism de cititoare

Pălăria ideală

(continuare la Fobia de trilogii cu titluri heavy)

Nu mai ţin minte cine a spus că şi-a dorit să fie romancier, nu scriitor – Kundera, oare? Cuvîntul romancier e pe cale de dispariţie. Ceea ce-l condamnă e propria-i modestie. Seamănă prea mult cu pălărier. Scriitor, în schimb, e altă mîncare de peşte, una care merge cu doctor. Voi ce-aţi alege, dacă n-aţi avea alte opţiuni în afară de pălărier şi doctor?

Ei bine, Florina Ilis s-a făcut pălărier, chit că n-a conştientizat asta prea bine. Pe coperta a patra Sanda Cordoş zice: „Florina Ilis este o mare romancieră”. Tot acolo, Florina Ilis însăşi zice despre romanul ei: „Un text lucid, care oferă o nouă perspectivă asupra întregii planete”. Nu vă speriaţi, respectiva perspectivă se reduce la o propoziţie cam de doi lei (inocenţa va salva lumea – sau ceva de genul ăsta). Diagnostic de doctor începător, aş zice eu.

Luaţi în schimb pălăria, probaţi-o şi sigur o s-o purtaţi cu plăcere:

1. Urmează linia modei („Astăzi, mai mult ca oricînd, cititorul are nevoie de poveste” – tot de pe coperta a patra)
2. E confortabilă (se citeşte la fel de uşor ca, să zicem, Cei trei muşchetari)
3. E confecţionată din materiale 100% naturale (personaje „rupte din viaţă”)
4. E rezistentă (diversele fire narative sînt solid legate şi nu se desfac pe nicăieri)

Şi totuşi, ziceam că n-o să mai citesc un alt roman de Florina Ilis. Păi de cîte pălării confortabile, rezistente, moderne şi naturale are nevoie un om? Mie mi-ajunge una. Pînă la Florina Ilis o căutasem degeaba în literatura română.