Terorism de cititoare

Toate cartile

Cind am citit prima data Jurnalul (I) lui Cartarescu am fost socata. M-au lovit in moalele capului multe lucruri, dar acum n-o sa spun decit despre unul singur, in fond o prostioara. Mai tineti minte vremurile in care adolescentii citeau dati pe spate Mircea Eliade si incercau sa-si impuna acelasi regim dur de viata, sa citeasca enorm, sa doarma ridicol de putin? Cartarescu m-a „influentat” cam in acelasi mod pe mine Nu mai vazusem nicaieri un jurnal in care la sfirsitul anului sa numeri cite carti ai citit! Cite pagini ai scris, nu neaparat fictiune sau critica sau articole de ziar, ci inclusiv cite pagini de jurnal! Bilanturi peste bilanturi, angajamente pentru la anu’ etc. Inainte nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa-mi tin evidenta lecturilor, dar uite ca din 2002 incoace am o asemenea lista! Numai ca inainte de a-mi incepe propria contabilitate, am facut o chestie de un ridicol care ma induioseaza nespus: am trecut frumos, pe curat, titlurile cartilor citite de Cartarescu in 1992 si 1993. Va intereseaza, de exemplu, ce-o fi citit el in, sa zicem, iunie 93? Nimic mai simplu, luciat scoate fisa respectiva si recita:

◊ Thomas Harris, Red Dragon
◊ Comportamentul sexual aberant (luciat n-a dedus autorul)
◊ Goldmann, Lennon
◊ Malcolm Bradbury, Un om al istoriei
◊ Jean Echenoz, Lac (luciat are un scris de mina oribil, asa ca nu e sigura ca se cheama chiar Lac, da asa pare)
◊ Arcadie Percek, Universul complex al insomniei
◊ Kurt Vonnegut, Barba-albastra
◊ Dodderer, Drumul lui Conrad… (cuvint indescifrabil)
◊ Flaubert, Educatia sentimentala
◊ Robert Penn Warren (?)

In ce ma priveste pe moi-meme, in 2003 am citit 130 de carti, in 2004 – 147, in 2005 – 107. Sint clar pe un trend descendent, daca in prima jumatate a lui 2006 am citit doar 45. Adevarul e ca mi-as dori sa fie mult mai descendent. In visurile mele cele mai desantate, n-as citi decit o carte pe luna tot restul anului, dar cartea aia ar fi Omul fara insusiri sau A la recherche du temps perdu sau Ulise sau… Pe nici una din astea trei n-am terminat-o vreodata… Sau operele complete ale lui Shakespeare, sau jurnalul lui Amiel (macar a zecea parte) sau Biblia sau V a lui Pynchon sau… Astea sint cartile pe care le-as lua cu mine pe o insula pustie

Acum, ca sa stiti despre ce urmeaza sa scriu aici, iata ce-am mai citit eu luna asta, in afara de Simona Popescu, Dan Sociu, Nora Iuga si Doctorow:

Stephane Audeguy, Teoria norilor
Giovanni Sartori, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune si post-gindirea
Umberto Eco, Sase plimbari prin padurea narativa
Dylan Thomas, Portrait of the Artist as A Young Dog
Kurt Vonnegut, Pianul mecanic
Jun’ichiro Tanizaki, O pisica, un barbat si doua femei
Malcolm Lowry, Sub vulcan
(Din Lowry mai am cam o suta de pagini, dar sper sa le termin)

Vazusem, cu ani in urma, pe cind nu cred ca se inventase blogul, un site personal al unui american care a avut ideea freaky sa-si noteze toate, toate,  toate, pur si simplu TOATE cartile pe care le-a citit el vreodata, de mic copil. Am ramas visatoare, cu ochii in zare. Cum ar fi sa am eu acum un fisier frumos pe undeva in care sa scrie negru pe alb ca da, am citit (in septembrie 98 sau in mai 2000 sau cindva) Faust de Goethe? Pentru ca, sincera sa fiu, habar n-am daca am citit-o sau nu. Matei Calinescu zice la un moment dat in A citi, a reciti ca unele carti nu pot fi citite, nu pot fi decit recitite. Asa si cu Faust al meu: stiu atitea despre el din atit de multe surse incit chiar daca nu l-am citit niciodata (sper totusi ca l-am citit!) nu voi putea in veci decit sa-l recitesc. Singurele persoane care pot citi iar nu reciti astfel de monstri sacri sint cei complet in afara literaturii, cei carora le pica din intimplare sau greseala in mina Metamorfoza pe linga Coelho si Dan Brown si n-au nici cea mai mica idee ce li s-a intimplat. Ca fata aceea cu stelutele ei inocente si induiosatoare. Intre noi fie vorba, o invidiez