Terorism de cititoare

Malcolm Lowry, Sub vulcan

Ce poti face la mare in Bulgaria  

Anunt, cu ego-ul umflat de atita mindrie ca sta sa se sparga, ca am terminat Sub vulcan, dupa eforturi de care n-as fi fost capabila daca n-as fi fost la mare in Bulgaria. A fost un concediu „de odihna”, adica vreo 2 ore pe zi la plaja (nu prea suport soarele), in rest mincare, bere, somn, seara o plimbare si cam atit. Imi raminea o gramada de timp de citit. Trebuie sa stiti ca nu ma comport normal in concedii de-astea de odihna, adica nu-mi iau carti usoare, de vacanta, ci dimpotriva, carti grele, finca stiu ca n-o sa am incotro si-o sa le termin, sontic-sontic, din lipsa de alte tentatii. M-a ajutat si faptul ca la tarabele cu English books din statiune se gaseau exclusiv timpenii – oricit de disperata scanam titlurile, in cautarea a orice care sa ma poata salva de Lowry, nu gaseam decit, in cel mai bun caz… ati ghicit? pai da, evident… inevitabil… Dan Brown. Asa ca am strins din dinti si-am inghitit cu greu, pagina cu pagina, Sub vulcan, „o carte trecuta invariabil pe lista celor mai bune romane ale secolului XX” (asa incepe postfata).  

Traiasca traducatorul!  

Inainte de orice, tin sa-mi exprim recunostinta fierbinte pentru traducator, Florin Slapac – niciodata, NICIODATA n-as fi putut citi cartea asta in engleza. E nevoie de o munca de detectiv lingvistic chiar si in romana ca sa depistezi unde anume, pe o pagina, s-a schimbat vocea care vorbeste, s-a produs un salt temporal, s-a trecut de la un dialog imaginat in forul interior al unui personaj la o amintire din forul interior al altuia, sau la un schimb de replici adus de vint din decor, sau la o interventie a naratorului, sau la o halucinatie provocata de delirium tremens sau. Ati inteles bine: e unul din romanele alea moderniste de proportii in care fluxul constiintei dicteaza autoritar si totalitar si tiranic si cum mai vreti sa ziceti (a fost publicat in 1947 si, banuiati deja, a fost comparat cu Joyce).

Alt motiv pentru care ii port recunostinta aceea fierbinte lui Florin Slapac e postfata. Nu stiam mai nimic despre Lowry (doar dadusem peste numele lui pomenit admirativ de diversi oameni destepti). Ei bine, postfata parca era scrisa pentru binele meu personal: informatii clare si relevante, decriptari necesare, o biografie scurta si la obiect etc. etc. etc. Cu alte cuvinte, o postfata care vrea sa-l ajute pe cititor si nu sa-l epateze cu personalitatea si cultura postfatatorului. Adevarul e ca, o data ce ai fost in stare sa traduci atit de misto o asemenea carte imbirligata, nu mai e nevoie sa te dai mare ca oricum cititorul ti-a facut statuie in mintea lui. (Ati vazut vreodata o pre sau postfata de Luca Pitu, de exemplu? Mega-gogomanul ala e-n stare sa te faca sa arunci pe geam cea mai minunata carte din lume.)  

Perfectamente borracho in Quauhnahuac  

456 de pagini cu caractere mici contin 12 ore in care 3 personaje (Consulul, iubita lui si fratele lui) nu prea fac altceva decit sa mearga, sa mearga si iar sa mearga (calare, pe jos, cu autobuzul) in si pe linga orasul mexican Quauhnahuac (Cuernavaca). Bine, mai si beau, Consulul aproape mereu (si cind nu bea viseaza urmatorul pahar): tequila, bere si mescal („muy teriibil”) in principal.

Zona in care se invirt borrachos astia (betivi – cred ca n-o sa uit cuvintul prea curind!) e dominata, in zare, de doi vulcani, Popocatepetl si inca unul mai putin important si e delimitata de o prapastie adinca (barranca – sint multe cuvinte spaniole in text, dar si nemtesti, frantuzesti etc.). Lowry zicea (aflu din postfata, no google search this time) ca Sub vulcan e „un fel de Divina Comedie beata”. Barranca aceea descrie un cerc al infernului, cel in care se chinuieste sufletului Consulului, cel „perfectamente borracho”.

Cele 12 ore (sint si 12 capitole cu totul) incep cu intoarcerea lui Yvonne la Consul, in speranta ca-l va putea ajuta sa se lase de baut ca sa-si ia viata impreuna de la capat, si se termina cu moartea si caderea lui finala in prapastie (si a ei, dar mie nu mi se pare foarte clar daca ea moare sau nu – in fine, sint multe chestii neclare in capul meu si n-am rabdare sa scanez atent primul capitol, pentru ca in primul capitol e rezumatul final…)

Tot Slapac zice ca e nevoie de lecturi repetate ca sa te poti orienta cum trebuie in cartea asta. Cred si eu! Intilnesti aici, intre Popocatepetl si barranca, ceva istorie a Mexicului, ceva astronomie, ceva comunism, ceva nazism, ceva spionaj, ceva ezoterism (Cabala mai ales) si multe altele. O jungla luxurianta, ca aia care inconjoara Quauhnahuac. O jungla de simboluri, nu o simpla padure din zona temperata (uitai sa spun ceva important: e Ziua Mortilor a anului 1938 si moartea bintuie de zor, de la prima pagina – unde apare un hotel „impregnat cu un aer de splendoare parasita”, la ultima – unde ard cu vilvatai „zece milioane de cadavre”).  

In fine, ce sa zic?  

In primul rind ca-i inteleg pe fanii Lowry care se duc in pelerinaj in Cuernavaca sa reconstituie traseul Consulului. Pe mine m-au scos din minti toate indicatiile la stinga, la dreapta, in fata, deasupra, alaturi etc. – iti pun imaginatia vizuala si simtul de orientare in spatiu la mari incercari.
In al doilea rind ca m-am hotarit sa nu mai beau in viata mea decit bere fara alcool.
In al treilea rind ca o sa revin probabil destul de des sub vulcanul ala intimidant, e una din cartile pe care chiar daca n-o sa ai niciodata curajul si puterea de a le reciti in intregime, o sa le tot deschizi, o sa mai defrisezi cite un luminis in hatisurile junglei in care sa-ti faci macar o coliba prapadita, daca nu un palat…  

Warning: You can do this at home! It’s gonna hurt a little, but you’ll earn an unforgettable trip to Quauhnahuac