4 (sau 5) motive pentru care n-avem romane cu shoppaholice
Ziceam eu ca:
M-am saturat pina peste cap de o Romanie locuita de studenti dezinhibati, cersetori si toata fauna aia. Vreau sa vad, in roman, in teatru si, de ce nu, in poezie, si marketeri, shopaholice, bloggeri, piarite moderat dezinhibate, yuppies, urbani de tot felul, consumeristi relaxati, tineri sub 30 de ani care si-au vindut un soft pe un milion de dolari etc. Cine a gasit asa ceva (daca se poate si bine scris) e rugat sa ma anunte!
Zice Vic:
asa, acum, de ce nu scriu scriitorii romani carti cu si despre ce ziceai tu:
1. ca nu se cunosc lumile alea. dupa cum stii, lumea cam scrie despre ce se pricepe. si, un biet scriitor, de un’ sa stie el ce-i aia sa fii shopaholic, daca n-are parale de niciun fel? de un sa stie cum e lumea aia trendy a urbanilor, daca el e ziarist care fuge toata ziua cu reportofonul prin autobuze si seara cade lat? si de un’ sa stie cum arata v’un club exclusivist daca el abia are parale sa-si ia o cola dietetica?
2. de ce nu scriu carti aia care cunosc lumea aia si ar avea potential de scris? pai, de ce sa se oboseasca, ca doar nu e trendy sa fii scriitor si, daca bagi la computer, nu mai ai timp nici de shoping, nici de slujbe banoase, nici de minunata lume noua a urbanilor.
3. totusi, de ce nu scriu despre alea nici macar aia putinii care ar vrea si ar putea. pen’ ca, daca tot te strofoci sa scrii o carte, vrei macar putin recunoastere, macar in lumea mica si cu miros statut a literatilor, ca de ailalta nici vorba. si cum s-o capeti cu asa subiecte vulgare? tu nu-ti inchipui ce ar zice, de ex. dan c. mihailescu despre o carte cu d-aia de care vrei tu?
4. au fost unele incercari – vezi copywriterii de pe la humanitas, da’ baietii au scos asa niste carti penibile ca mai bine lipsa.
5. cred ca mai sint niste motive, da’ mi-e lene sa le scriu.
Sint absolut convinsa ca vic are dreptate (mai ales la punctul 5:) – glumesc, la toate).
PS. Tia, nu m-am ofensat, doamne fereste! Am vrut doar sa spun ca se poate scrie despre shopaholice si fara sa fie chick lit! Poate sa fie super guy-lit:) ca sa zic asa!
PPS. Nu uitati sa cititi si insemnarea despre Mila vulpilor, pe mine cartea de acolo m-a „impresionat“ rau.
Am pus link la „Suplimentul de cultura“ (nu numai finca am si io de azi – uraaa! – link acolo, oricum voiam sa pun revistele pe care le citesc). Check it out daca nu-l stiti. Chiar e misto.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
11 septembrie 2007 la 9:56 pm
[...] foarte curioasa ce parere ar avea Dan C. Mihailescu despre cartea asta, nu de alta, ca sa vad daca Vic a avut dreptate aici . Ma intrebam eu de ce nu se scrie la noi si despre “marketeri, shopaholice, bloggeri, [...]
11 septembrie 2007 la 9:58 pm
bine ca esti tu desteapta, cu punctul 5 cu tot!
)
11 septembrie 2007 la 9:59 pm
te-ai suparat?????? pen’ce??
11 septembrie 2007 la 9:59 pm
m-am suparat decit ca iar nu afiseaza astia nr. de comentarii. altfel…
))))))
11 septembrie 2007 la 9:59 pm
aha
ca intrasem la idei!
11 septembrie 2007 la 10:00 pm
cand iti trece lenea, poate aflam si noi motivele de la punctul 5
11 septembrie 2007 la 10:21 pm
da aia a lu bucurenci cu ketamina nu asta se voia, o carte cu si despre oameni trendy? eu asa am inteles-o.
sa nu porneasca a-l urma pe bucurenci.
luciat, da un exemplu de scriitor de-asta din vest, sa stie si ai nostri ce modele ar putea urma.
12 septembrie 2007 la 3:09 pm
@ uv – pai tu crezi ca stiu eu sa dau modele? da’ ce, sint papa de la Roma?
am si uitat o gramada de lucruri din cartea lui bucurenci, oricum – si de cind l-am vazut pe autor live inclin sa cred ca romanul era mult mai misto decit mi s-a parut mie
glumesc, ho!
18 septembrie 2007 la 6:41 pm
luciat, zi si mia pls ce insamna “piarite” senkiu
vai, incep sa am fobia cimpurilor de completat cind lasi un comentariu: chiar ieri pe alt blog in loc de sait mi-am batut frumos parola de la contul de mail, noroc ca mi-a dat error, da albisem brusc.
e drept ca nu ma obliga nimeni sa complectesc toate cimpurile, dar ce te faci cu chestiunile astea reflecse :-s ?
18 septembrie 2007 la 6:43 pm
a, daca n-ai aflat despre ce era vorba in comentariul nu stiu cui despre “cronometru”, vad acum (comentez prima data pe noul tau site): dupa ce un cetatean trimite comentariul, intre nume, data si continutul comentariului apare un soi de banner pe care scrie You may click on your name and/or comment to edit. si apoi ai timpul ramas (pleaca de la 15 minute, vad) (13 minutes and 19 seconds).
18 septembrie 2007 la 6:52 pm
Piarite egal piariţe, adica domnisoare care se ocupa de PR, de “public relations”.
P.S. Si mie mi-e frica de cronometru, desi el e util, asa, de felul lui…