Vonnegut
Kurt Vonnegut, Pianul mecanic, Humanitas 2006, trad. Sanda Aronescu
Sint fericita posesoare a unui raft pe care stau aliniate 17 carti de Kurt Vonnegut. 9 in engleza, achizitionate cu toptanul dintr-o librarie din Budapesta, 7 traduceri de la Polirom si traducerea asta de la Humanitas. Numai 11 dintre ele sint citite (unele de cite trei ori), restul stau si asteapta. De ce stau ele si asteapta? Fiindca nu vreau sa termin prea repede, evident 
Nu stiu daca barbatii inteleg ce vreau sa zic, e posibil ca ei sa amine terminarea nu neaparat ca vor ei, cit mai degraba ca vor ele, habar n-am, nu mi-e foarte clar cum functioneaza barbatii. Mi-e destul de clar in schimb cum functioneaza femeile Ma rog, femeile ca mine Ma rog, eu Ma rog, eu in legatura cu Vonnegut: vreau sa ma tina toata viata. Vreau sa citesc din Vonnegut pina la adinci batrineti si sa mor de placere de fiecare data. Estimez ca mai pot s-o duc inca vreo citeva decenii. Ca sa-mi las loc de surprize placute, hai sa zicem trei (decenii). Cred ca trei carti de Vonnegut pe an nu e o destrabalare prea mare. Inmultit cu 30 ar reiesi ca am nevoie neaparat de 90 de carti. In realitate, pina la ora asta nu exista decit cam 27. Rezulta ca va trebui sa recitesc cam de trei ori fiecare din cartile lui. Dar pe unele le-am recitit deja de trei ori! (Leaganul pisicii, Galapagos, Mama Noapte, Abatorul Cinci). In plus, nimeni nu ma poate asigura ca n-am sa mai traiesc mai mult de trei decenii! Oricit as fuma, exista posibilitatea s-o lungesc chiar cinci, eventual sase! Vedeti ca am o problema serioasa si de-aia, desi il ador pe Vonnegut, sase dintre cartile lui stau si asteapta.
Daca printre vizitatorii blogului asta se afla si rataciti care nu au citit inca nimic de Vonnegut, ce sa spun? Va compatimesc si va invidiez in acelasi timp. Eu as lua-o oricind de la capat. As accepta cu draga inima sa mi se spele creierul de orice amintire vonnegutesca doar ca sa pot sa traiesc din nou emotiile primei intilniri. Pentru foarte putini scriitori as accepta asa ceva.
Despre Pianul mecanic acum: e primul lui roman (1952). Catalogat SF, asta insemnind ca nu a fost luat in serios. Eu eram plina de indulgenta, absolut hotarita sa-i iert orice (primul roman!), dar eram oricum curioasa sa vad cum s-a descurcat la prima incercare. Am constatat ca nu prea ai ce sa ierti. E aproape la fel de bun ca marile lui romane (alea pe care le-am rerecitit deja).
Rezumatul de pe coperta (e Raftul Denisei) e cam aiurea asa ca n-o sa fac paste cu el aici, oricit de lene mi-ar fi mie sa fac rezumate si oricit de bine as sti ca cel mai util serviciu pe care-l poti face unei carti e sa o rezumi bine. Dar Vonnegut se poate lipsi fara nici o problema de serviciile mele.
E o lume a viitorului in care criteriul dupa care se constituie clasele sociale e IQ-ul. Sursa de injustitie e inteligenta. Nu nasterea, nu averea, nu optiunea politica. Inteligenta. Saracii sint prostii. Bogatii sint desteptii. Prostii se revolta, sub conducerea unor destepti dezertori. In scurta perioada cit revolta lor paralizeaza puterea, fac, evident, numai prostii. Cistiga… ghici? Desteptii.
Dupa care ramii sa te intrebi un milion de lucruri. Si sa nu gasesti nici un raspuns. Sau sa gasesti un milion de raspunsuri, fiecare anulindu-l pe cel de dinainte. Cel pe care l-am retinut eu pentru mine pina ma fac mai desteapta (ptiu, drace!) ar fi: lumea nu e reusita si armonioasa decit daca in ea se amesteca armonios prostii cu desteptii, saracii cu bogatii, merituosii cu norocosii, bunii cu raii.
Promit sa ma mai gindesc, promit… dar tare ma tem ca si peste 30 de ani sau 40 sau, doamne fereste, 50, tot asa o sa vad lucrurile. O fi si IQ-ul meu de vina, dar parca mai degraba EQ-ul… Mai ginditi-va si voi si care crede ca a gasit solutia… ei bine, sa nu se deranjeze sa mi-o comunice, lasati-ma sa-mi bat capul…
PS Vonnegut are acum 84 de ani si inca mai scrie. M-a distrat colosal ca dupa ce si-a dat foc la casa acum citiva ani (a adormit cu o tigara aprinsa) si a stat la spital, a amenintat ca o sa dea in judecata companiile producatoare de tigari. Era nemultumit ca in ciuda avertismentelor de pe pachetele de tigari cum ca fumatul duce la moarte el n-are nici pe dracu si nu moare neam. Nemultumit ca incearca de o viata sa se sinucida fumind (a classy way to commit suicide, zice el) si nu reuseste.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
1 noiembrie 2007 la 3:53 pm
18.07.06 20:24:50
Datorita lucrurilor pe care le-ai spus despre Vonnegut, cred ca fac o pasiune pentru tine.
Deci a aparut Pianul? Ole!
1 noiembrie 2007 la 3:53 pm
18.07.06 22:37:10
eu am citit numai abatorul…. si nu mi-a placut. m-a pierdut pe drum undeva si m-am plictisit pana la sfarsit. pianul suna mai interesant… hmmm, poate se gaseste pe net si-mi inaugurez ebook readerul cu ea
1 noiembrie 2007 la 3:54 pm
18.07.06 23:45:05
umma, nu merit
da tu de unde ti-ai cumparat e-book readeru ala, jen?
1 noiembrie 2007 la 3:54 pm
19.07.06 09:48:38
daca vrei sa te tina vonnegut toata viata, incearca, pe linga fumat, cu mincare de fast-food, multa ciocolata, red bull si, fireste, iaurturi naturale.
)
poti sa-i dai reteta si lui kurt, ca tot zici ca vrea sa scape mai repede
1 noiembrie 2007 la 3:55 pm
19.07.06 14:30:27
vic, am neglijat numai Red Bull din lista ta de recomandari
tu n-ai un blog? (nu-mi vine sa cred ca nu te-am intrebat pina acum!)
1 noiembrie 2007 la 3:56 pm
19.07.06 14:34:10
lucia, mi l-a cumparat cineva care a venit din sua in romania… la http://www.ebookwise.com e minunea.
1 noiembrie 2007 la 3:59 pm
19.07.06 16:08:38
luciat, sorry, da’ n-am. prefer sa-i parazitez pe altii
)
si sa nu-ti para rau ca ai neglijat red bull. merge si cu cola.
1 noiembrie 2007 la 3:59 pm
20.07.06 20:58:51
N-am citit decat o parte din Galapagos, care a mers foarte greu, nu stiu de ce. Probabil din cauza dispozitiei pe care o aveam la momentul respectiv. Si pe urma mi-a iesit din cap. Dar citind ce ai scris aici, parca m-as hotari sa mai fac o incercare
.
1 noiembrie 2007 la 4:00 pm
20.07.06 21:07:40
altnai, preferata preferatelor mele e Leaganul pisicii – o sa vezi!
si Galapagos e f misto, e adevarat ca tre sa ai putina rabdare in prima jumatate
1 noiembrie 2007 la 4:01 pm
20.07.06 21:13:46
Imi amintesc de o carte din colectia “romanul de dragoste” pe care am vazut-o pe vremuri in biblioteca mamei mele. Tot “Leaganul pisicii” se numea, dar nu imi amintesc de cine era scrisa. Parca imi amintesc vag coperta, daca nu cumva confund cu alta carte; era cu o femeie cu o palarie mare in cap
. Copilul de pe vremea aia gasea coperta interesanta, dar nu suficient cat sa citeasca si cartea. Scuze pentru divagatie.
1 noiembrie 2007 la 4:01 pm
20.07.06 21:33:30
nu stiu… dar nu cred ca era asta
1 noiembrie 2007 la 4:02 pm
20.07.06 22:17:11
cu siguranta nu era vonnegut. leaganul pisicii a iesit in prima editie romaneasca la polirom. si nici macar pisica in cizme nu cred ca era, ca aia circula, daca nu ma insel, in samizdat – rezistenta prin cultura cu specific romanesc, de!
)
pentru cine da prima oara nas cu vonnegut, galapagos nu e deloc indicata. si mie mi s-a parut cih. da’ am inghitit-o, ca eram mic si prost.
1 noiembrie 2007 la 4:02 pm
20.07.06 22:23:26
vic, ma confuzezi – te rog sa te declari ferm: esti cu vonnegut sau nu?
1 noiembrie 2007 la 4:03 pm
20.07.06 23:15:45
Scuze ca nu am fost suficient de clar
. Stiam ca nu are cum sa fie Vonnegut si am avut un mare lapsus in legatura cu numele autorului. Noroc cu Google, care devine memoria mea ambulanta mai nou. E vorba de Maurice Baring.
http://www.fantasticfiction.co.uk/b/maurice-baring/cats-cradle...
1 noiembrie 2007 la 4:04 pm
21.07.06 09:50:19
luciat, scuze pentru confuzare, da’ nu pot altfel. sint om batrin si, pe vremea cind am invatat eu sa buchisesc, tocmai se lansase sloganul “vom critica cartea, iar nu persoana”. asa ca, sorry, da’ nu pot sa fiu nici cu, nici impotriva lui vonnegut integral.
)
apropo de galapagos: stie cineva unde se poate minca in bucuresti o supa buna de broasca testoasa? am spus “buna”, nu “falsa”. nici supa, nici broasa.
)
1 noiembrie 2007 la 4:04 pm
21.07.06 13:25:57
mda, pe vremea mea lipseste increderea in orice slogan si oamenii isi permit linistiti sa faca pasiuni infantile pentru un autor integral
)
si, tot pe vremea mea, unii nu maninca nici macar ton finca tonul e rezervat balenelor endangered, daramite supa de broasca de Galapagos
1 noiembrie 2007 la 4:05 pm
24.07.06 12:58:05
Eu am citit Hocus-Pocus. Asta ca simteam intrebarea pe buzele voastre (“ma da ce o fi citit Vlad?”) M-a surprins inteligenta lui Kurt. felul abosulut revigorant in care reusea sa introduca seriose doze de umor in scriere. Am citit asadar cu admiratie, dar, in mod ciudat poate, nu cu placere. Este printre putinele carti pe care le recunosc a fi bune, dar cu care nu am reusit sa empatizez. Entuziasmul cu care ati vb voi de Vonnegut ma determina sa mai incerc un titlu. Care sa fie el. ce imi recomandati?
1 noiembrie 2007 la 4:06 pm
24.07.06 13:19:54
vlad, incearca si abatorul nr.5, si mama noapte, si altele. da’ sa nu te astepti sa empatizezi. vonnegut e dintre monstrii aia pe care poti doar sa ii admiri (cu atit mai mult, cu cit citesti mai mult), fara sa-ti coboare de la creier si catre corazon. parerea mea, da’ parca vezi ca ma-mpusca luciat pentru asta.
))))
1 noiembrie 2007 la 4:07 pm
24.07.06 13:40:25
vic, trimite-mi mail! (inteleg ce-ai vrut sa zici cu inima
)
vlad – o posibila ordine ar fi: 1. Leaganul pisicii 2.Abatorul Cinci 3 Mama Noapte 4 Galapagos
1 noiembrie 2007 la 4:08 pm
24.07.06 15:30:27
pai, ti-as trimite, ca vad ca ma rogi frumos, da’ de unde sa-ti iau mailul? ca nu-l vad pe nicaieri si nu stiu pe ce sa apas ca sa
)
1 noiembrie 2007 la 4:08 pm
24.07.06 19:04:45
ok vic, asta e adresa:
ter_cit[at]yahoo[dot]com
1 noiembrie 2007 la 4:13 pm
24.07.06 20:57:05
saru-mina. intre timp, ma prinsesem cum se face, da’ mai bine asa.
1 noiembrie 2007 la 4:14 pm
03.05.07 00:49:08
“Daca printre vizitatorii blogului asta se afla si rataciti care nu au citit inca nimic de Vonnegut, ce sa spun? Va compatimesc si va invidiez in acelasi timp. Eu as lua-o oricind de la capat. As accepta cu draga inima sa mi se spele creierul de orice amintire vonnegutesca doar ca sa pot sa traiesc din nou emotiile primei intilniri. Pentru foarte putini scriitori as accepta asa ceva.”
Mda…asa ma gandeam si eu… As mai accepta asta pt: Steinbeck, Bukowski, Kerouac. Am auzit ca urmeaza sa mai apara ceva in curand!