Carti colorate, de joc
A. Jung
A inceput sa ma intereseze Tarotul citind cite ceva din Jung.
„seria de imagini a tarotului reprezinta vestigii ale arhetipurilor transformarii”
Arhetipurile astea ale transformarii au fost pentru mine personal o serie de lovituri de trasnet: le recunosteam, unul dupa altul, pe masura ce Jung le diseca. Le traisem, intr-o perioada chinuitoare din viata mea, in vise complicate. A fost ca si cum, citind din Jung, ascultam de fapt un initiat care imi interpreta visele, le dadea sens… Era socant si oarecum inspaimintator:
1. Cum e posibil sa stie atit de bine ce si cum visezi tu un om care a murit inainte sa te nasti?
2. Cum e posibil ca in cele mai ascunse cotloane ale inconstientului tau, acolo unde credeai ca se afla esenta individualitatii tale, miezul tau, sa se afle de fapt lucruri pe care le au in comun toti oamenii? Cum e posibil ca mergind din ce in ce mai in adincul „sufletului” tau unic si irepetabil sa dai peste repetitia insasi, sa descoperi ca nimic nu e „al tau”?
B. Tarotul
Mi-am cumparat o carte despre Tarot care avea si un pachet de carti – cele 22 de figuri (arcane majore) reproduse dupa tarotul de Marsilia. Cartea (Marcel Picard, Nemira, 1998) descrie atent fiecare figura: compozitie, culori, personaje, detalii. Alt soc: avusesem cel putin un vis care reproducea in intregime o arcana, punct cu punct, inclusiv culorile hainelor personajelor.
Am respectat toate indicatiile din carte si am „consultat” pentru prima data tarotul. Am folosit un tiraj simplu, cel „in cruce”. Pentru cine ma cunoaste, chestia asta e de tot risul: n-am nici o inclinatie spre practici oculte si nu le-am luat niciodata in serios. Nu am superstitii, nu-mi citesc niciodata horoscopul in alt scop decit ca sa ma amuz etc.
Intrebarea pe care i-o pusesem Tarotului nu se referea la viitor, ci la trecut. La o anumita situatie din trecut, cea care-mi declansase seria de vise a la Jung. Suna cam asa: „Ce mi s-a intimplat atunci de fapt?” Imediat ce am intors cartile pe fata raspunsul mi-a sarit in ochi cu forta evidentei. Era clar si limpede ca buna ziua, aproape ca nu era nevoie de nici o interpretare. Imaginile, in ordinea in care cazusera, spuneau o poveste coerenta si „adevarata”, vorbeau de la sine.
Inutil sa va spun ca pe moment m-a apucat panica. M-am temut ca sint pe cale sa-mi pierd mintile, in oricare din cele doua sensuri posibile: ori ca innebunesc, ori ca ma prostesc.
Jung avertizeaza asupra pericolelor care apar atunci cind arhetipurile devin autonome si capata o viata proprie… Recunosc ca a trebuit sa fac ceva eforturi atunci ca sa ma smulg din fascinatia arhetipurilor 
C. Back to life, back to reality…
Am trecut hopul cu bine, viata mea si-a regasit o albie sanatoasa (singura albie sanatoasa, asa cred), visurile stranii au incetat, n-am mai citit de mult din Jung, nu mai recurg la tarot decit cind ma plictisesc ingrozitor, asa cum se joaca altii Solitaire la computer. Dar stiu ca, mai devreme sau mai tirziu, preferabil mai la batrinete o sa mai plonjez macar o data cu adevarat in bezna inconstientului, o sa pornesc pe bune, cu curaj si pina la capat, in propria mea nekyia, calatoria mea noaptea pe mare. Deocamdata nu sint pregatita. Nu am citit destul
Pina atunci, tresar cind e vorba de Tarot in literatura, casc ochii, ciulesc urechile si ma straduiesc sa fiu atenta.
De aceea am asteptat cu emotie Ultima iubire la Tarigrad. Indreptar de ghicit, de Milorad Pavic, proaspat publicata de Paralela 45 in traducerea Marianei Stefanescu. Despre ea in insemnarea viitoare, pentru ca acum m-am lungit prea mult si cu chestii prea personale. Insemnarea aceea va contine „ceva misto despre tarot”, cum amenintam mai jos, nu asta
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
1 noiembrie 2007 la 3:17 pm
25.07.06 15:41:51
n-a ca te-am pierdut si pe tine
1 noiembrie 2007 la 3:17 pm
25.07.06 15:43:37
…si te-am trecut si cu cratima, ca sa intaresc vreo negatie. lapsus de metempsihoza, desigur…
1 noiembrie 2007 la 3:18 pm
25.07.06 15:49:12
m, nu lua lucrurile asa de in tragic, nu m-ai pierdut deloc
)
era pur si simplu o faza in care eram vulnerabila si care a trecut – plus ca nimic din cele omenesti sau femeiesti
nu mi-e strain
plus ca prostia ne pindeste pe toti si important dupa parerea mea nu e daca am reusit sa o evitam ci daca am stiut sa ne revenim dupa ce ne-a atins
te asigur ca mi-am revenit 
1 noiembrie 2007 la 3:18 pm
25.07.06 17:33:55
de mare exceptie aia cu “era o faza in care eram vulnerabila”. mai sa-ti dau numarul de tel. al lui cristian andrei
))))
da’, daca tot ai zis ca nimic din cele omenesti nu-ti e strain, hai sa-ti servesc si eu una, tot latineasca (da’ scuze daca o s-o scriu gresit, ca nu mai tin bine minte) : ne quaesieris Leuconoe, scire nefas es….
capisci?
1 noiembrie 2007 la 3:19 pm
25.07.06 17:34:57
aha
stiam eu
1 noiembrie 2007 la 3:19 pm
25.07.06 17:48:48
vic, de data asta misto-ul a cazut pe alaturi
n-ai inteles, eu n-am folosit tarotul ca ghicitoare de drumuri de seara
l-am folosit ca test al arhetipurilor care palpita in inconstientul meu
pt ca figurile din tarot chiar misuna in orice inconstient, inclusiv al tau (simboluri ca Spinzuratul, Steaua, Diavolul, Pustnicul, Judecata de Apoi etc.)
tarotul ca atare e, evident, o prostioara
dar imaginile care il compun traiesc, mult mai complexe, e adevarat, undeva in copilaria mintii
iar cind esti vulnerabil si simti ca te paste prapastia e bine sa incerci sa descilcesti infantilismele care te pot duce, daca ramin netratate, fix in prapastie
eu n-am vrut sa-mi aflu viitorul ci sa aflu ce ma facea atit de vulnerabila – un fel de psihanaliza dupa ureche, in care tarotul functiona ca testul rorschach, de ex
1 noiembrie 2007 la 3:20 pm
25.07.06 20:57:24
simt intotdeauna nevoia sa salut pe cine pomeneste numele lui jung. de ajuns astea 4 litere si gata, am ciulit urechile si am si trimis mesaj de salut!:)
despre tarot nu stiu nimic, despre jung cred ca trebuie citit ca o lectura obligatoriu subiectiva.
1 noiembrie 2007 la 3:20 pm
25.07.06 21:49:59
rideam doar de formulare, lucico.
cit despre inconstientul meu, cred ca in el stau foarte bine ascunse fanteziile alea, ca n-au iesit niciodata la suprafata.
iar testul rorschah chiar nu-i un fel de tarot. daca ne gindim doar ca plansele din respectivul test sint secrete, iar pozele de la tarot nu.
1 noiembrie 2007 la 3:21 pm
25.07.06 22:03:23
uv, salut si io
vic, n-ai organ pt chestii d’astea, asa, mai tenebroase
)
1 noiembrie 2007 la 3:22 pm
25.07.06 22:17:48
zau, vic, pe leuconoe[s] n-ai stiut sa-l scrii, dar nici pe rorscha[c]h?
ramanem adanc dezamagiti
1 noiembrie 2007 la 3:22 pm
25.07.06 23:19:45
asta-i situatia. sint un incult. o sa stau la colt, pe coji de nuca.
1 noiembrie 2007 la 3:23 pm
25.07.06 23:22:54
si nici n-am, cum ii zice, organ pentru blestematii.
))
ca, daca, totusi, aia cu judecata de apoi, o fi valabila? a? nu mai bine stau eu in banca mea si nu ma joc cu coada mitei? din cite pacate se gasesc de faptuit, parca la asta as renunta cel mai usor.
1 noiembrie 2007 la 3:23 pm
25.07.06 23:55:06
))))))))