Terorism de cititoare

Milorad Pavic

Milorad Pavic, Ultima iubire la Tarigrad. Indreptar de ghicit, Paralela 45, 2006, trad. Mariana Stefanescu  

Dintr-un articol de Magdalena Colombet din „Cotidianul”: 
„Scriitorul sirb a uimit pe toata lumea, in 1984, cu un roman aclamat de critici si transformat de cititori intr-un best-seller international. Dictionar khazar. Roman lexicon in 100.000 de cuvinte respingea masinaria traditionala a romanului in favoarea unui format de dictionar elaborat, care i-a si adus autorului o nominalizare la Nobel.

Si-a continuat provocarea cu romanul-careu de cuvinte incrucisate Peisaj pictat in ceai si romanul-clepsidra Partea launtrica a vintului sau despre Hero si Leandru, cerind chiar cititorilor sa parcurga textul si de la sfirsit catre inceput.

Cea mai noua carte a lui Pavic, Ultima iubire la Tarigrad. Indreptar de ghicit, departe de a te dezamagi, poate cel mult sa te intrige, sa te urmareasca prin numarul de relecturi posibile: romanul este format din 22 de capitole, care isi imprumuta numele din tarot, mai precis din „Marea taina” („Major Arcana”), o etalare de 22 de carti pentru ghicit.”  

Calvino, Agopian, Cortazar  

Experimentele lui Pavic arata mult mai bine decit ar putea sa para. Sint literatura adevarata, n-am nici o indoiala in privinta asta. Hiperliteratura, daca vreti, dar inainte de orice literatura. Ultima iubire… pare o combinatie intre Italo Calvino (Castelul destinelor incrucisate) si Stefan Agopian. Calvino se joaca si el de-a tarotul, iar Agopian scrie cam la fel: foarte concentrat, liric, o scriitura extrem de „artistica”. O anumita fascinatie pentru istorie, de preferinta pentru episoade obscure si/sau marginalizate ale istoriei le este comuna lui Pavic si lui Agopian. Agopian scrie despre ocupatia austriaca in Oltenia, de exemplu, Pavic despre imperiul khazar. Ma rog, scara e alta, dar ideea e aceeasi.

Daca ati citit Agopian si v-a placut, Pavic o sa va dea pe spate. Daca n-ati citit deloc Agopian, incercati. Nu se citeste usor dar e unul din cei mai importanti prozatori romani ever, dupa parerea mea. (Mai am mult de citit din el si eu…) Daca ati citit Agopian si nu v-a placut, tot mai sint sanse sa va placa Pavic, pentru ca el e foarte inventiv pe plan formal, si aici nu-l egaleaza nimeni (cel putin din ce am citit eu). Romanul-dictionar e perfect construit, e aproape imposibil sa-l citesti liniar, trebuie sa sari de la un articol la altul ca intr-un dictionar adevarat. N-am citit romanul-careu de cuvinte. N-am reusit sa citesc (desi am incercat) romanul-clepsidra, m-a omorit pur si simplu stilul overloaded (am preluat cuvintul din prefata la Malcolm Lowry – ei, bine, Lowry e mic copil!). A mers mult mai usor romanul-indreptar de ghicit, in parte si pentru ca e portionat in capitole scurte sau foarte scurte, multe de doar 4-5 pagini.  

Tot din articolul din „Cotidianul”:
„Actiunea e plasata la sfirsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, asadar in timpul razboaielor lui Napoleon si al rococoului tirziu, mergind de la Venetia si Trieste pina la Sremski Karlovci, Zemun si Constantinopol. Personajele principale, aflate in directa confruntare, apartin familiilor sirbe Opuvic si Tenecki, formate din comercianti si din artisti.”  

Povestea curge destul de natural in text daca-l citesti liniar, de la cap la coada. Sint putine distorsiuni temporale, adica prolepse si analepse (ca tot am citit recent Eco) – flash-back-uri si flash-forward-uri – practic nimic nu te trimite de la un capitol la altul (asa cum se intimpla in Sotron a lui Cortazar, sau in Dictionarul khazar). Asta ar fi partea slaba a conceptiei cartii. Nu prea functioneaza ca un pachet de carti de joc care trebuie sa fie amestecate inainte de a le etala si citi.

De ce spun partea slaba? Pentru ca astfel experimentul e pe jumatate ratat. Tarotul devine doar un pretext, sau, hai sa spunem, reprezinta doar ceea ce reprezinta textul homeric pentru Ulise al lui Joyce. Apropo, aici se vede foarte bine diferenta intre modernism si postmodernism: Joyce preia tesatura unui text colosal de important, Pavic pe aceea a unui text (in masura in care un dictionar sau un joc de carti e un text) marginal. Modernismul ataca puternic drept in centru, postmodernismul se joaca prin colturi.  

Sa ne jucam!  

Dupa o lectura clasica a cartii, care a mers fara nici o problema, am incercat totusi sa ma joc. Am folosit pachetul inclus (adorabila idee, totusi!) si am etalat cinci carti in „crucea magica”. A urmat lectura in ordinea indicata de etalare: capitolul 20 (Judecata de Apoi), capitolul 13 (Moartea), capitolul 17 (Steaua), capitolul 19 (Soarele) si, in fine, capitolul 8 (Puterea). Ca sa fiu sincera, n-am avut rabdare sa recitesc capitolele in intregime, am ales doar pasajele pe care le subliniasem la prima lectura. Rezultatul? Habar n-am, dar ramin la parerea ca nu prea functioneaza. Este un roman de citit de la cap la coada. O sa dau totusi fragmentele pe care le-am recitit in ordinea dictata de tarot. O sa va spuna, poate, cite ceva despre cartea asta… Am luat imaginile (ii apartin lui Ivan Pavic) de pe http://www.khazars.com/  

Judecata de Apoi

„Aminteste-ti de Tarigrad la Atena si vei da de un Tarigrad, aminteste-ti-l la Roma – si vei da de un alt Tarigrad.” (p. 159)  

Moartea

„- Interogatio, subjectio, anteoccupatio, correctio, dubitatio… Cum vine mai departe? Ce noroc pe noi ca inca ne mai creste par pe cap, iar nu iarba – ii vorbi capitanul ordonantei sale – ei, pe chestia asta, ia si tu un pahar de Tokay, mon cher, si sa citim Iliada.” (p. 114)  

Steaua

„Iar noaptea, cu urechea pilnie, asculta muzica furtunilor magnetice, care ii dezvaluia printre bubuituri si ecouri galerii subterane, labirinturi, orase intregi de mult distruse si rase de pe suprafata pamintului, pe ale caror strazi infundate el hoinarea purtat de hohotul mirosurilor reci si fierbinti ale strafundurilor.” (p. 140)  

Soarele

„<Pentru o vreme, capitane, atit tie, cit si altora, o sa vi se para ca inca sinteti in viata, ca nu s-a intimplat nimic, pina ce n-ai sa intilnesti ultima iubire, pina in clipa in care o sa se indragosteasca de tine o femeie cu care ai putea avea copii, clipa in care vei disparea de pe suprafata pamintului, fiindca al treilea suflet nu poate avea copii, la fel cum nici cel care se vampirizeaza pentru a treia oara nu poate avea copii…>” (p. 154)  

Puterea

„Inelului i-a spus <Ogar>, si abia atunci a observat ca pe el era scris: <Sa-ti amintesti de mine! Inelul este neprihanirea redesteptata. Astept inelul tau, ursitul meu!>” (p. 90)