Ce salvezi dintr-o casa in flacari: mita sau tabloul?
Tatiana Tolstaia, Zitul, Curtea Veche, 2006, trad. Luana Schidu
Primul rus contemporan pe care l-am citit. Ca de obicei, dintr-o serie aleg o scriitoare (asa cum din tinerii de la Polirom am citit-o intii pe Baetica, saraca). Nu mi-e foarte clar de ce, poate ca sa minimalizez un pic socul noutatii, poate ca in inconstientul meu bintuit de figuri de tarot o imagine feminina e mai blinda si mai primitoare decit una masculina. (Si poate e chiar explicatia enervarii crunte pe care mi-a produs-o Baetica, si cu asta sper ca e ultima oara cind ii scriu numele aici, biata fata n-are nici o vina). Urmeaza Sorokin &co.
Tatiana Tolstaia m-a atras si prin manevra de publicitate care o prezinta drept stranepoata lui Tolstoi. In orice caz, prin titlul ciudat si prin subiectul post-apocaliptic. E un subiect generos care lasa multa libertate imaginatiei. Cred ca tuturor ne place sa ne imaginam cam cum ar arata lumea dupa ce toata civilizatia pe care o stim ar sari in aer. Probabil si pentru ca civilizatia pe care o stim ne apasa… in fine.
La Tolstaia civilizatia a sarit in aer intr-o catastrofa nucleara despre care nu ni se spune nimic. Au trecut vreo doua secole de atunci. Din Moscova n-a mai ramas nimic, doar ruine ingropate. Pe aceste ruine citiva supravietuitori si-au construit izbe si viata continua intr-o noua epoca de piatra. Supravietuitorii sufera de urmari: unii au creste de cocos pe corp, altii au coada, altii gheare etc. Cea mai interesanta urmare e cea de care sufera Fostii: ei pur si simplu nu imbatrinesc. Au ramas la fel ca in momentul catastrofei. De murit, mor si ei, dar niciodata de batrinete. Restul, cei cu urmari „normale”, se numesc intre ei gugustiuci. Gugustiucii si Fostii aproape ca nu vorbesc aceeasi limba. Fostii au cuvinte ca puskin, pe care gugustiucii nu le inteleg. Gugustiucii se tem de cartile arhetiparite, cele de dinainte de catastrofa: le cred radioactive, ceea ce inseamna pentru ei ca aduc boala, si de boala se tem mai mult decit de orice. Au si ei carticele, dar toate sint scrise de marele mirzac si copiate pe scoarta de copac de scribi.
Unul dintre acesti scribi, Benedikt, e personajul principal. Benedikt descopera, incetul cu incetul, cartile arhetiparite. Socrul lui, un sanitar (cel mai inspaimintator dintre sefi), ii pune la dispozitie o biblioteca intreaga, pe care Benedikt o devoreaza carte cu carte (de la Rosu si negru la Impletirea jachetelor. Cind termina toate cartile si nu i-a mai ramas nimic, Benedikt e pierdut. Ar face orice sa mai aiba o carte, macar una. Ar omori pentru ea. Omoara. Fara rezultat. Foamea de pagini arhetiparite il chinuie zi si noapte. Nu se poate satura, are nevoie mereu de alte si alte carti. Marele Mirzac, cel care scrie carticelele pe care le copiaza scribii, are o biblioteca uriasa de care se foloseste numai el. Benedikt conspira si Mirzacul e detronat, dar in locul lui se instaleaza un altul… Si, oricum, din biblioteca aceea uriasa lipseste cartea, aceea pe care Benedikt o viseaza de mult: cartea care te invata cum sa traiesti…
continuarea in insemnarea urmatoare 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
30 octombrie 2007 la 1:58 am
27.07.06 13:21:22
si-nca una… asta e de-aia apocaliptica de care imi place mie
30 octombrie 2007 la 1:58 am
27.07.06 13:33:35
chiar cred ca o sa-ti placa
30 octombrie 2007 la 1:59 am
27.07.06 14:57:13
Ah rusii contemporani! Eu l-am incercat pe Pelevin cu “Buddha’s Little Finger”, sincera sa fiu, mie mi s-a parut cam extravagant, cred ca nici nu i-am prea inteles aluziile …
Acasa o mai am pe Ulitzkaja, a citit-o cineva? Ma tem sa nu fie prea soft ..
Cu Tolstaia am fost putin sceptica tocmai din cauza marketingului: si aici s-a pus mare accent pe rudenia ei cu Tolstoi …
30 octombrie 2007 la 2:00 am
27.07.06 16:33:57
Citesc si eu la Zitul de vreo 2-3 saptamini (din cauza mea, nu a rusoaicei). E chiar misto scrisa.
Si ieri mi-am luat si Sorokin. Ca sa vezi!
Pentru Jen (si cine-o mai dori) – tot asa ceva, Paul Auster – In tara ultimelor lucruri. Sefeuri peste tot (chiar daca le e teama/jena s-o spuna). Mai cautati Sa nu ma parsesti de Kazuo Ishiguro si Kafka la malul marii de Haruki Murakami, ambele la Polirom
30 octombrie 2007 la 2:00 am
27.07.06 21:59:24
*boom*
asta e creierul meu care explodeaza cand incearca sa contorizeze tot ce vrea sa citeasca. (sau portofelul cand calculeaza cat ar costa toate alea)
30 octombrie 2007 la 2:01 am
27.07.06 22:02:56
a, intrebare, pentru cine are pe acasa murakami: sunt traduse din engleza sau din japoneza? ca daca-s din engleza, mai bine le iau de pe net si gata….
30 octombrie 2007 la 2:01 am
27.07.06 23:20:53
din japoneza
30 octombrie 2007 la 2:02 am
28.07.06 01:20:01
) ma rog, mai cu jucarii in text, mai putin depresiva, mai multa imaginatie etc. e mai fun
tolstaia e mai misto ca auster
sorokin din cite am inteles io chiar a scris SF fara jena
ulitkaia chiar soft mi s-a parut (o sg carte am citit) dar decenta, onorabila
30 octombrie 2007 la 2:02 am
28.07.06 08:40:17
Nu voiam să recunosc, dar da, e ceva mai mişto.(Şi pe mine mă calcă pe nervi traducerile din Auster, ştiu că e munca traducătorului, dar…)
“Minciunile femeilor” ai citit?
30 octombrie 2007 la 2:03 am
28.07.06 12:04:36
da, minciunile femeilor
30 octombrie 2007 la 2:03 am
28.07.06 12:06:06
Si mie imi place mai mult Tolstaia. E mai mustoasa. Basmele si sovietismele estice pun carne pe text. Auster e cam… auster.
30 octombrie 2007 la 2:04 am
28.07.06 12:07:51
@mh: Kazuo Ishiguro: SA NU MA PARASESTI mi s-a parut si mie extraordinara
@luciat: deci cu ulitzkaja am avut dreptate. o sa citesc totusi ce am pe aici (“inmormintare vesela” sau cam asa ceva e tradusa in germana..), macar sa-mi pot da cu pararea in mod calificat
)
… bine, cu TOLSTAJA m-ati convins: cind apare aici ca editie de buzunar (misto inventia asta!) a mea va fi
AUSTER: cunosc doar BROOKLYN REVUE (mult prea intentionat burdusit cu teme actuale pt. gustul meu) si BOOK OF ILLUSIONS (care m-a plictisit) Oare pierd ceva daca nu-l mai citesc??
30 octombrie 2007 la 2:05 am
28.07.06 12:42:03
) doar vreau să îl pun pe tricou 
Aglaja, eu îl susţin pe Auster, totuşi
Caută Mr. Vertigo şi Leviatan(pentru personaje şi nu pentru povestea cu statuia libertăţii, pe care eu nu am priceput-o). Book of Illusions am citit-mai demult şi am eu…aşa…un gol în memorie, în sensul că îmi amintesc scene care nu se leagă între ele.
Mh, În ţara ultimelor lucruri mi s-a părut chiar anostă pentru Paul, o fi fost traducerea?
Cred că fac şi eu boom…
30 octombrie 2007 la 2:05 am
31.07.06 15:56:31
)
daca nici de data asta nu mi se afiseaza comentariile, ii ucid pe astia cu weblogul
ziceam asa: ca sint frustrat ca mi-am lasat la bucuresti si zatul si gheata, da’ erau prea grele sa le car la mare
).
)
ridem noi, da’ nu prea iti mai vine sa pui botul pe carne dupa ce o termini.
)
despre restul: auster e super bun, inclusiv in tara ultimelor lucruri. iar book of ilusions e cea mai buna a lui. parerea mea. de unde pina unde e burdusita cu teme actuale? ce teme actuale? filmul mut?
ishiguro e super – scuzati limbajul de cartier, da’ sint la mare intr-un internet-cafe unde ma afuma unii
iar de murakami puteti sa uitati. e cih-cih.
abia am terminat sub piele a lui michael faber. o recomand calduros celor care vor sa devina vegetarieni da’ nu stiu cum sa procedeze.
acum sint la aia cu tractoarele din ucraina. slabuta si folclorica si imi pare rau ca-mi pierde timpul. m-am mai alinat cu trusa instalatorului de umbre (dan stanciu si iulian tanase)
nu-i asa ca v-a fost dor de mine?
30 octombrie 2007 la 2:06 am
01.08.06 13:04:41
@vic:THE BROOKLYN FOLLIES a lui AUSTER este burdusita cu´’ teme actuale’, si nu BOOK OF ILLUSIONS, ai acolo tot tacimul: homosexuali, transvestiti, lesbiene, 11 septembrie, teroristi samd. Sorry, dar cartea cu filmul mut, BOOK OF ILLUSIONS a lasat la mine in urma ei prea multa liniste …
distractie placuta la mare!!
PS: imi cer scuze, in comenatriul anterior am dat titlul german al cartii lui Auster
30 octombrie 2007 la 2:07 am
01.08.06 14:36:19
io nu pot sa-mi dau cu parerea despre Auster – am citit Tombuctu si In tara ultimelor lucruri, care m-au lasat rece
vic, imi pare rau ca ti se pare slabuta aia cu tractoarele, da’ creca e si din cauza ca aveai tu asteptari prea mari
e o carte relaxata, oi fi fost tu prea incordat pt ea – stii, nepotriviri de-astea duc uneori la imposibilitati tehnice 
)
fii dragut si nu ma lua la misto this time
m-ai speriat cu sub piele, nu cred s-o citesc vreodata, la partea cu animalele crachez usor, pling una-doua, am cosmaruri dupa aia (totusi nu sint vegetariana si nici nu cred ca o sa ajung) – schimb canalul de pe animal planet imediat ce simt ca urmeaza sa i se intimple ceva rau unei caprioare
ma ingrozeste chiar si titlul “moartea pinguinului”
si te rog sa nu faci glume, ca nu glumesc
a, cum adica “folclorica”? nu inteleg…
sint f curioasa sa vad ce zici de Zitul si Gheata…
30 octombrie 2007 la 2:08 am
02.08.06 15:12:41
da’ asta n-are de-a face cu ecologismul, ci cu mafia ruseasca. ai vazut filmul oligarh? cam asa e. a fost acum vreo doi ani pe tvr, pe la 1.00 noaptea, ca sa nu-l vada nimeni. 
din pacate (pentru amindoi) mai ai de asteptat pina sa vezi ce zic despre zatul si gheata. asta e.
poti sa citesti linistita sub piele, ca nu e nimic sentimental in ea. e un sf in care animalele vinate sint oamenii. da’ nu e doar un sf imbecil, chiar daca nu e cine stie ce scriitura in ea. ar fi mai degraba o parabola eco-stingista.
nu risti nici cu moartea pinguinului, ca, din cite tin minte, pinguinul pleaca pina la urma in tarile reci, chiar daca e cam bolnavior
30 octombrie 2007 la 2:08 am
02.08.06 15:15:03
)
@luciat – am uitat sa-ti zic de auster: trilogia new-york-ului si cartea iluziilor fac pariu ca o sa-ti placa, asa cum te cum te cunosc eu pe tine
tombuctu m-a dezamagit rau de tot si pe mine.
30 octombrie 2007 la 2:09 am
03.08.06 15:56:29
ok, m-ai mai linistit cu pinguinul
n-am vazut filmul ala