Terorism de cititoare

Intelectualii (the end)

Intelectualii, Paul Johnson, trad. Luana Stoica, ed. Humanitas, 2006 (ed. a 3-a)  

Paul Johnson e un ziarist de succes. Se vede asta in Intelectualii. Fapte prezentate intr-o succesiune ametitoare, documentare axata pe senzational, o teza limpede si cu priza la public. „Desi au fost aplicate de guverne neliberale sau totalitare, toate programele de schimbare a societatii au fost, la origine, opera intelectualilor.” Comunismul, nazismul, apartheid-ul, toate reprezinta o punere in practica a operelor teoretice ale unor intelectuali. De aceea, conchide el, intelectualii si-au pierdut credibilitatea. Ne-au sfatuit prost, ne-au impins la masacre, la crime in masa si nu mai vrem asa ceva.  

Parerea mea:
In primul rind „numai cine nu munceste nu greseste”. Valabil inclusiv la munca cu capu’

In al doilea rind masacre si extremisme exista de cind lumea, de dinainte de aparitia intelectualului in acceptiunea moderna. Ati vazut Jesus Christ Superstar? Mie mi-a ramas in cap de acolo: „Blood and destruction because of one man”. Acel one man acuzat de blood and destruction e insusi Jesus Christ!

In al treilea rind eu nu cred nici in reclamele la pasta de dinti in care mi se spune ca produsul X s-a dovedit a fi perfect in urma unui studiu pe un esantion reprezentativ. Cu litere mici se precizeaza ca „esantionul” era alcatuit din 88 de persoane. Asa si cu esantionul de intelectuali al lui Johnson (nu stau sa numar acuma citi intelectuali a luat el la puricat).

In fine, partea buna, partea excelenta e indemnul la scepticism, indemnul la judecata proprie, indemnul la nesupunere civica () fata de ideile la moda. De retinut: nu te lasa sedus de farmecele nici unei ideologii! In cele din urma cu ea vor defila oamenii politici care-si vor pune semnaturile pe „operele” lor istorice: viitoarele masacre (sigure ca moartea si ca impozitele, cum spun americanii, pentru ca omul nu se schimba, nu se amelioreaza – nicicum, in ciuda sperantelor naive ale intelectualilor dintotdeauna si de pretutindeni).

Iar „intelectualii” sint oameni ca toti oamenii, rai si buni, egoisti si altruisti, sfinti si criminali. Ei nu fac altceva decit sa concentreze si sa dea forta expresiva (vizionara, cum spune cu dispret Johnson referindu-se la Marx) ideilor care plutesc in aerul vremii lor, difuze si incoerente.  

PS  M-a plictisit rau pe alocuri cartea asta, de aia a durat atit de mult s-o termin. Data viitoare ceva despre Trei zile cu mama, de rivalul lui Houellebecq la un important premiu frantuzesc.