Imparat si proletar al scrisului
(Inapoi)
Intelectualii (the end) |
Cum sa faci economii (Inainte)
Cititi aici. O frumusete de insemnare, comentariu la un articol al lui Plesu, in care veti descoperi si imparatul (sau boierul mintii) si proletarul (sau blogger-ul fara blog).
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
3 noiembrie 2007 la 9:29 am
08.08.06 15:14:28
bravo luciat, bravo matteo:)
uite aici in forma de manusa reactiile la grozavia lui Plesu: http://blog.oricum.ro/2006/08/08/dilema-lui-plesu…
3 noiembrie 2007 la 9:29 am
08.08.06 15:23:46
Dupa ce am citit postul baiatului (care observa corect analogia) si comentariile am citeva observatii.
De la scrisul pe blog pina la publicarea propriilor ginduri, creatii literare in reviste sau sub format de carte e un pas. Un pas important, nu?
Pe urma, internetul e pentru toti, oricine poate sa-si faca un blog si sa scrie mari ineptii, ceea ce se si intimpla. Diversitatea personalitatilor din realitatea imediata se regaseste si pe internet, cu mici diferente – pe internet exista o tendinta spre un egoism agresiv (care a facut obiectul unor cercetari sociologice). Unii au talent la scris, altii nu. Cind e vorba de mediul scris, lucrurile se mai cern un pic. Deocamdata cititul online este obositor, chiar si de pe Powerbook G4.
Cred ca nu toti blogerii care se lupta pentru recunoasterea importantei bloguitului (m-am saturat de subiectul asta, e un ifos) pot razbate in mediul scris.
(cred ca tu poti inlocui cu succes citeva condeie plictisitoare din Dilema)
Ii inteleg conservatorismul lui Plesu, nici eu nu sint fan grafitti si Placebo. Toti imbatrinim si intepenim in vremurile in care ne formam.
3 noiembrie 2007 la 9:30 am
08.08.06 15:24:59
Rectific, cind e vorba de mediul tiparit lucrurile se mai cern.
3 noiembrie 2007 la 9:31 am
08.08.06 15:37:08
Sunhunter, era cit pe ce sa comentez la insemnarea ta despre plesu – nu stiu sa pun linkuri aici
(
da’ era prea “completa”, n-aveam ce sa mai comentez
spicuiesc din ea:
daca te superi, sterg imediat
despre terorismul soft anuntat de Plesu: “e soft pentru ca nu e hard – incredibil, nu-i asa!?”
“In genere, nu exista un dialog cotidian cu propriul PC. In genere, exista un dialog cotidian prin intermediul computerului.”
“in spatiul intim se intra, fara violenta, inca de la primele forme de cultura. Insasi educatia este o forma de modelare a spatiului intim.”
“Vrei, nu vrei, esti “în”. Ce e nou si nemaipomenit? De cand lumea si pamantul suntem inglobati intr-o comunitate cu riturile, miturile si modele sale culturale. Sa spui ca dialogul cu ceilalti este inutil (absurd) si inevitabil (si?) e ca si cum ai spune ca trebuie sa uzi vaslele pentru a misca dracia asta de barca.”
sper ca nu te superi ca am “furat” de la tine
3 noiembrie 2007 la 9:32 am
08.08.06 15:41:25
tia, in majoritatea cazurilor pasul e atit de mare incit e imposibil
ca pasul de la proletar la imparat 
da ar fi un subiect dragutz pt un basm 
nu stiu cit de important e blogul, nu stiu daca are vreo legatura cu media traditionala, stiu doar ca e foarte fun si ca mie-mi place
(multumesc ca ma vezi in Dilema, sincer eu nu ma vad deloc acolo, desi citesc Dilema, da nu mi se potriveste
)
3 noiembrie 2007 la 9:33 am
08.08.06 15:48:11
PLUS, disputa asta e passe passe passe acolo unde fenomenul blogingului a facut primii pasi. Spiritele s-au calmat acolo acum vreo 2 ani, asa ca, pentru cine vrea sa stie finalul filmului de pe-acum, raspunsul se gaseste in arhivele blogurilor de peste ocean. Adevarul e undeva la mijloc, inspre mediul tiparit. Internetul si mediul tiparit, conventional, merg “hand in hand”, dar oamenilor nu le place sa citeasca de pe ecran. Rolul internetului (bloguitului) e ilustrat cu succes de recentul incident Ruters.
Sigur ca e disputa asta e o reactie normala. O sa trecem si peste asta.
3 noiembrie 2007 la 9:33 am
08.08.06 15:49:35
Atunci o revista la alegerea ta
3 noiembrie 2007 la 9:34 am
08.08.06 20:00:01
Foarte interesant primul comment, cel care spune ca un fenomen similar a avut loc in State acum doi ani. Intr-adevar, asta pare finalul normal al filmului daca ar fi sa facem o predictie, dar cu Romania nu te joci, e imprevizibila. Nu stiu cat de mult sunt blogurile si bloggingul un trend, o moda, cum era iRC-ul pana la moda messengerului, the next best thing. hm…
3 noiembrie 2007 la 9:35 am
08.08.06 22:02:20
Nu sint un trend, insa la intrebarea “bloggers/internet take over or not” s-a raspuns, si anume “not really, no”.
3 noiembrie 2007 la 9:36 am
08.08.06 23:39:01
Tia:
i’un pic desuet sa zici ca la o intrebare s’a raspuns, cand tema’i culturala:
1.nici macar cat cantareste cartofu’ lu sunhunter nu’i clar pan’ce nu descriem grijuliu contextu’.
2.daca gica a raspuns (orice ar sens ar avea afirmatia asta) nu’nseamna ca si vasile a’nteles la fel de putin.
sigur ca mediul tiparit o sa reziste cat timp cei ce traiesc din asta inca traiesc, doar n’o sa’i arunce nimeni la gunoi doar pentru ca nu mai reprezinta decat unghia artistica a piciorului afacerilor tipografice.
si deocamdata ‘tiparitii pe hartie’ is cei vizibili pentru ca al lor e si teveu si radiou’, asta istorie fiind, de fapt; unde mai pui ca tipareala mai e si profitabila daca navighezi cu grija si punctezi unde e cazu’.
sigur c’o s’ajungem s’avem blogging ‘profesional’ de’o sa fie platit din publicitate, da’ se petrece ceva esential odata cu bloggingu’, ceva ce tiparitura nu poate:
un individ cu insight, din, sa zicem vadu’ motilor poate fi intalnit fara sa cumperi bilet la poarta bizantului.
3 noiembrie 2007 la 9:36 am
08.08.06 23:58:42
Tia:
nu doar ca nu’i nevoie sa cumperi favorurile curtezanilor da’i posibil si ca, dac’ai nimerit coarda umanului, sa prind’atat de repede, incat tiparitii vor urma cuminte noua stea.
din nou subliniez, la un an de la o discutie asemanatoare pe weblog.ro, ca’n cazu’ tiparitilor nu’i cernere ci limita structurala: costul tipariturii.
asa ca nu vaz nici o ordine de genu’ “multi blogheaza, putini is tipariti” decat impusa de costu’ hartiei si numaru’ estimat al cumparatorilor.
observ ca ziarele’au aparut online si nu onlineu’ in ziare
e un fel de reflex de a’si face reclama, oarecum confuz, ca, odata definit spatiul tau cultural online ai terminat cu tipariturile altfel decat pe baza tactila
blogu’ mai ajuta editurile sa’si faca selectia (pe criterii de profit) mai putin costisitoare; deci blogu’ nu ucide, ci lasa sa moara.
3 noiembrie 2007 la 9:37 am
09.08.06 00:10:58
Tia:
cat despre “oamenilor nu le place sa citeasca de pe ecran”, eu, un om la’ntamplare, citesc de pe ecran din ’90, aproape exclusiv, cu placere, si nu, nu port ochelari, si da, am avut parte de continut mult mai semnificativ de pe net decat de pe hartie; macar si pt. ca poti sa treci de la o scriere la alta fara sa fie necesar sa iei autobuzu’.
tehnic vorbind ai nevoie doar de focalizare pe monitoarele vechi, s’un set potrivit de culori sa nu’ti oboseasca ochii.
3 noiembrie 2007 la 9:38 am
09.08.06 09:20:59
Borg,
Mergi la explicatiile sondajelor si cercetarilor sociologice si medicale. Au sens Imi impart timpul intre Romania- Irlanda – Anglia – Spania, merg cu metroul pe acolo, toata lumea citeste carti si mai ales ziare, sa treaca timpul. Si multi merg la lucru, si multi au laptorui cu ei. Ca s-or crea laptopuri speciale care nu obosesc ochiu, sau carti electronice (am vazut un asa device acum citiva ani pe TV5), asta e o chestiune diferita. Eu pot citi foi volante ca “Cotidianul” sau “Ev. Z’, pentru informatie, cinci minute, dar pentru o “Romania literara” pe indelete imi trebuie ziarul.
Ca tot ai adus vorba – daca vrei cu adevarat sa razbati in tiparitura o sa-ti iasa, trebuie talent, multa munca (eu ma refer la ziarele culturale si la cartea scrisa) si perseverenta. Cunosc un scriitor irlandez care sta in Romania de vreo 8 ani, sarac lipit pamintului. Incepi cu concursuri, iti iei un agent, trimiti manuscrise la edituri etc. Pina la urma, anul asta a fost publicat la Penguin si au inceput sa apara premiile si invitatiile la “public readings”. Acum candideaza la premiul “Frank O’Connor”, avindu-l ca concurent la Murakami.
Elefanti sint in toate domeniile si in toata lumea, locul lor nu-l poate ocupa nimeni, ca asa s-a inradacinat, dar e intotdeauna loc pentru valorosi.
Costul tipariturii? ca scriitor (bun) nu platesti tu hirtia. La ziar se complica lucrurile, ai nevoie de investitii, relatii, o echipa buna s.a.m.d.
Uita-te la natura obiectului, istoria lui si la context, e simplu – Giga a raspuns; si Vasile, care ia totul de la Gica, o sa inteleaga cam la fel.
In ograda lui Gica s-a raspuns ca lucrurile sint undeva la mijloc, spre cerneala, dar vorbim de o ograda cu traditie in ale democratiei, unde oamenii reactioneaza altfel. In plus, in ograda lui Gica sint mai multe, mult mai multe calculatoare. Vasile a
3 noiembrie 2007 la 9:39 am
09.08.06 10:04:42
Culmea e ca in toata disputa asta scapati din vedere urmatorul lucru – ce publicatie interesanta (macar online) ar iesi daca tu (borg), lucia, sunhunter, andressa, fiecare pe stilul si profilul lui, v-ati “uni eforturile”. Sinteti tineri, bataiosi, talentati, interesul trebuie ca vi-l cunoasteti.
3 noiembrie 2007 la 9:40 am
09.08.06 10:11:03
Ce tare! multumita acestei insemnari, luciat, am ajuns pe pagina tia O’connor de unde am mai gasit cel putin doua linkuri foarte interesante,
http://www1.kunsthauswien.com/english/fenster.htm,…
http://blog.360.yahoo.com/blog-6aQpLqw8eqGmnOJIORq7ZcTc…
+
cel cu lecturile inginerilor de la http://lecturi.blogspot.com/
ei, sunt linkurile mai eficiente decat notele de subsol?
Cred ca da, in conditiile care un link este altceva decat o nota de subsol. Si daca intelegi pagini ca cele pe care tocmai le-am semnalat ca fiind altceva – ceva nou, ceva diferit, si le inscrii cu rubrica noua in tabelul formelor de exprimare atunci e ok.
Altfel, e un soi de reductionism ciudat cel care afirma, la inceputul secolului XX, ca cinematografia nu se compara cu teatrul (normal ca nu se compara), sau la inceputul secolului XXI ca blogul nu se compara cu cartea (evident, weblog.ro nu e nici macar acelasi lucru cu poezie.ro). Blogurile, paginile web personale, sunt forme diferite, sunt forme de sinteză care combină imagine, culoare, text. Retelele de bloguri nu sunt nici macar acelasi lucru cu website-urile unor comunitati literare, pentru ca blog-ul nu e (numai) literatura. Din punct de vedere tehnic, va puteti convinge aici http://subiectiv.ro/ ca blogurile sunt un tip de constructie de sine statatoare.
>Ceea ce s-a intamplat peste ocean este un exemplu bun pentru ceea ce tine de continut, nu si pentru ceea ce tine de structura. In general ceea ce spune Tia este in regula pentru anumite atitudini specifice anilor 60 in America, atitudi
3 noiembrie 2007 la 9:40 am
09.08.06 10:14:08
ni pe care romanii abia acum le descopera si le cultiva. Dar internetul & blogul nu sunt mai multe decat forme de comunicare si pentru ca inteleg anumite lipsuri de comunicare pentru felul in care noi traim cred ca aceste forme ar putea sa aiba o evolutie diferita la noi.
>>Teoretic pe internet oricine poate sa publice orice, pentru ca nu costa. Si aceasta liberalizare a publicarii este minunata. Practic insa exista mai multe determinari care configureaza doar anumite produse finale. Si e foarte interesant sa vezi fix ce iese, cine se adapteaza, si care le sunt caracteristicile comune.
3 noiembrie 2007 la 9:41 am
09.08.06 10:55:55
Tia, nu compara editurile din Romania cu cele din afara
)) ar fi cel putin o naivitate.
3 noiembrie 2007 la 9:42 am
09.08.06 11:25:07
Mihai, ai clarificat intrucitva situatia, in general ne pierdem in amanunte in disputele astea. Se scriu carti pe tema asta si mi se pare inutil si imposibil sa explic situatia punct cu punct.
In privinta importantei internetului, lucrurile nu se decid aici si nu de catre utilizatori. Internetul e un mediu greu de controlat, cel putin deocamdata. Financiar si politic, aspecte care dicteaza legea.
Din alt punct de vedere, cind s-a inventat radioul se discuta aceleasi presupuneri – ca o sa dispara cartile pentru ca toata lumea o sa consume informatie in format audio. Elicopterul a fost o alta descoperire care a pus la indoiala utilitatea masinilor, astfel incit se prezicea ca toti o sa avem elicoptere.
Imi plac unele bloguri, asa mi-am facut si citiva prieteni, am aflat mai usor multe lucruri interesante, lecturi scurte insa. Cartile, revistele culturale, le prefer tiparite din mai multe motive. Nu-i iau partea lui Plesu, opiniile astea erau previzibile, dar in afara lor el are farmecul lui – pipa si papion, vine din alte timpuri. Nu prea inteleg de ce l-au luat bloggerii asa de in serios – un val de proteste… Plesu, Paleologu, Balaceanu Stolnici, Djuvara, lor nu le sta bine cu laptop, sa ne bucuram totusi de ei cit mai sint.
Remarc totusi pintre proteste apar zvicneli de frustrare care spun ca nu au loc in presa scrisa din cauza lui Plesu. Aici nu mai e in regula.
Puck, stiu ca e un avantaj pentru omul ala ca scrie in engleza. El isi publica acum nuvelele la Polirom si nu prea are profit. Totusi, unora le reuseste din prima, de tineri tinerei, altii lupta decenii si sint publicati pe la 40-50 de ani. E frustrant, obositor, dar poate ca faptul ca scrii de placere si cu talent compenseaza pina cind ajungi la capatul tunelului romanesc. Incerci incerci, incerci, sa nu ai ce sa-ti reprosezi mai tirziu.
3 noiembrie 2007 la 9:43 am
09.08.06 11:48:21
Tia:
despre unirea eforturilor:
tocmai asta’i, că’s deja unite, dac’am avea un link spre Gogu din China, tot n’ar fi nevoie de vreo unire.
‘unirea’ ar avea rost numai în scopul unei întreprinderi comerciale, adică, dpdvu’ meu e fix chix. nu numai că n’am dreptu’ să’mi permit să trăiesc dintr’un blog, sau vreo unire de bloguri, da’ mi se pare şi imoral să propun (printr’o unire explicită) cititorilor, mergeţi voi la şaibă, dimineaţa cu autobuzu’, că ne ocupăm noi cu gânditu’ şi citiţi voi seara dacă ne plătiţi.
pe scurt: orice instituţionalizare (alta decât Statul) îmi pute a profit viclean pe spinarea vecinului, sau un pas spre el.
la exemplul cu România literară:
observ că’i vorba doar de o problemă de infrastructură, nu de valoare. ce ziceam e că odată făcut pasu’ online, tipăritura devine doar un obiect de artă pt. muzeu. cei care depind profesional de tipărituri se lasă de bunăvoie înlănţuiţi.
cât despre a răzbate în tipăritură:
sigur că implică eforturi; da’ eu tot nu văd la ce foloseşte răzbaterea în tipăritură
încă nu’nţeleg de ce oameni talentaţi insistă să’şi pună timpu’ la dispoziţia industriei, managerilor şi restului de pierde vară implicaţi; cu mult mai puţin efort, unu’ care scrie fain, poate să’şi pună un loc cu acces controlat pe bani; dacă alte resurse n’are.
părerea mea’i că nu există, de fapt, profesia de intelectual, ce plătim, când citim, e un contract de vasalitate între un autor şi o editură: “bă, tu te prefaci că eşti geniu, te’om propti şi noi cum om putea, şi la sfârşit împărţim banii fraierilor.”
3 noiembrie 2007 la 9:46 am
# 09.08.06 12:12:11
Tia:
Vasile n’are cum, fizic, să ia totu’ de la Gică: Vasile citeşte în metrou. Gică n’are cum, că trebuie să conducă o maşină, Gică nu poate decât s’asculte, blogu’ lui e mai mult o reacţie decât un mod de’a fi, iar în ţara lui valoare însemnă “cât şi în ce valută”.
Comprativ, Vasile mai are câteva şanse la calitate.
exemplul despre radio: blogu’ faţă de radio e mai degrabă pe poziţie similară cu cartea de atunci.
exemplu’ cu elicopteru’ tot nu foloseşte: cândva a zis că ciocanu’ o sa’nlocuiască picioru’, şi s’a întâmplat.
cât despre pipă şi papion:
de’acord c’au farmecu’ lor, ca mileurile, pt. cine le gustă prezenţa.
da’ nu vreau în ruptu’ capului să interpreteze careva din greşeală că mă plâng că nu ajung în presa scrisă (n’am nici cea mai mică intenţie să adaug profitului unui tipograf/editori pe hârtie, în primul rând pt. că’s convins de mult că nu mai au rost social, şi n’aş îndemna pe nimeni să facă vreun efort pt. asta): eu mă refer (critic) la bizantinismul inevitabil al intelectualilor de profesie, la inerţia instituţională care vine cu asta, inerţie care ignoră mult prin definiţie şi care’şi numeşte ignoranţa selecţie c’altfel instituţia n’are cum supravieţui, instituţie care, intenţionat sau nu, forţează actul de cultură în categoria slujbelor ş’a aranjamentelor manageriale ale editurilor.
pe scurt: mie mi’ar fi ruşine să primesc leafă ca să fac comentarii la Cioran, de ex., sau despre funcţionalitatea tramvaielor; aia’i datoria mea de cetăţean oricum.
3 noiembrie 2007 la 9:48 am
09.08.06 12:19:12
Borg, se pare ca am o singura viata; oamenii aia de la care iau camamber, internet (!), hosting, carti, hirtie igienica, rosii, bilete de avion fac profit de pe urma mea, iar eu, ca sa cumpar toate astea trebuie sa fac profit de pe urma altora (cint, sint in corul Madrigal, salariul meu acopera 0,0000 din aceste cheltuieli). Platesc cu placere 180 000 lei pentru “Le magazine litteraire”, mi-ar place sa merg sa il iau din magazin si sa ies fara sa platesc, dar nu se poate. Sa discutam acum despre societati utopice? Si tu functionezi tot in societatea de consum. Te dezgusta? Si pe mine, deseori, dar hai sa nu vorbim despre asta, e inepuizabil. Poti tu sa teoretizezi un mega ansamblu care sa functioneze dupa idealurile tale? Eu m-am gindit de multe ori si mi se pare imposibil, data fiind natura umana.
Basca tu, ca artist, esti norocos sa iti cistigi existenta facind ceea ce iti place.
Daca doresti, hai sa discutam asezat, prin email, vezi la mine pe site.
Pina una alta internetul nu e infailibil, sa depinzi de o baza de date virtuala nu e confortabil – cei din IT isi fac back-up’s in mod periodic.
3 noiembrie 2007 la 9:48 am
09.08.06 12:28:56
Deci, Gica = SUA/vest, Vasile = Romania
Gica e capitalist prost e un mit confortabil pentru romani. Poate iti plac blogurile straine la care am linkuri pe site-ul meu.
Atentie ca la exemple incurci borcanele. Nu mai explic, am de lucru.
Nu esti unul din cei care se pling ca nu au loc de Plesu, de ce te simti cu musca pe caciula? Am vazut opinia asta de citeva ori pe alte bloguri.
Vorbesti de “cetatean”, atentie!
hai sa nu mai stricam atmosfera pe blogul asta, fata asta, Lucia, si-a vazut de treaba si a scris alt post. Daca vrei sa continuam hai sa ne mutam, ca nu e important sa ne vada si altii. Dai un semn.
3 noiembrie 2007 la 9:50 am
09.08.06 12:39:08
nu, nu prin e-mail, public, pe un blog, 1. pt. că putem şi 2. pt. că are rost;
cei ce pun eticheta utopie uită de’o datorie: să zică şi de ce; de obicei, utopie apare la intelectualul profesionist şi obosit, termenu’ n’are rost decât în dicţionaru’ de istorie, nu în cel explicativ.
si io nu’s artist (vezi şi situ’mi), încerc s’aproximez ce’nţeleg prin om şi rostu’i, cam o dată la 10 paşi
înc’o dată, nu se poate mai aşezată (şi mai de efect) discuţie ca pe blog, iaca deja am comis câteva intrări recente pe blogu’mi, pe subiect cumva, ş’aştept comentarii (ba chiar, îs muţumit chiar şi cu simpla lectură).
drept că trebe să te loghezi odată, că mă inundară spammerii ş’am ridicat bariera moderatoare un pic.
3 noiembrie 2007 la 9:51 am
09.08.06 12:45:23
n’am vreo muscă pe căciulă, da’ ştiu că critica’mi poate fi interpretată ca dorinţă nesatisfăcută de publicare la tipar.
fâs.
dac’ai fi specificat depre care bloguri/nemulţumiţi vorbeşti, n’aş mai fi simţit de datoria mea să precizez.
am trăit 3 ani în mitu’ ăla, cu Gică alături, şi reculu’a fost aşa puternic c’am sărit oceanu’ înapoi.
3 noiembrie 2007 la 9:52 am
09.08.06 12:51:15
si tocmai pt. c’ai doar o viaţă, sau ai de lucru:
natura blogului e să te’aştepte, contractu’ cu editoru’ de produs 2000 cuvinte în 3 săptămâni (zic, şi io), în schimb, nu.
3 noiembrie 2007 la 9:53 am
09.08.06 14:02:31
)
wow! ca sa vezi ce se poate intimpla pe un blog!
ma simt “inocenta” rau si paralela cu discutia asta
in ce ma priveste, citesc carti tiparite (arhetiparite, as zice, daca as fi un personaj de-al tatianei Tolstaia
) si reviste online – e o combinatie…
iar blogurilor le prevad un viitor luminos – cred ca vor deveni pur si simplu (in legatura cu literatura) o specie noua, care va revitaliza proza scurta, de exemplu
literatura are o inima larga si incapatoare, ea poate oferi adapost oricarei forme, oricaror teme, oricarui gen…
si, cel putin deocamdata, tiparitura e certa, blogul e o virtualitate (in sensul ca are potential…)
)
)
nu cred ca va ajunge vreodata cartea la muzeu – e prea “reader-friendly” ca sa pateasca una ca asta
3 noiembrie 2007 la 9:54 am
09.08.06 14:07:37
si nu numai ca nu vad nimic rau in a cistiga bani de pe urma literaturii sau a “ideilor”, dimpotriva
sa-ti cistigi traiul din altfel de munca si sa practici scrisul doar ca hobby e frustrant si limitant si de multe ori produce amatorism, diletantism, semi-doctism etc etc
in plus, realitatea crunta ne spune ca exista oameni care nu pot produce decit saibe dar pot aprecia carti, si oameni care nu pot produce decit carti dar au nevoie si de saibe – e la mintea cocosului, n-o sa ne intoarcem niciodata la gospodaria autonoma!
3 noiembrie 2007 la 9:55 am
09.08.06 14:25:17
))
bre luciato, nu stiu cum sa-ti zic, da’ iar sint de acord cu tine. si ce ma enerveaza!
3 noiembrie 2007 la 9:56 am
09.08.06 14:54:24
))))))))))))))))))))))))))))))))))))
bre vicule, ce sa-i faci, marile spirite se intilnesc pe bloguri
gata vacanta?
3 noiembrie 2007 la 9:57 am
09.08.06 15:16:44
amatorism, diletantism etc.? termeni inventati de “profesionisti”? ce anume impiedica “profesionistii” sa fie diletanti si semidocti? amicii lor de editura? inamicii lor de la cealalata editura? poate ca, pt. ca se ocupa exclusiv de scris, sa’si spuna experienta cuvantu’. da’ mare lucru nu iese, se vede din cum traim.
“realitatea cruda” e oleaca asimetrica: unu nu poate dar apreciaza iar celalalt nu poate da’ are nevoie;
unde mai pui ca n’am vazut vreunu ce face saibe sa nu poata produce carti de aceeasi valoare cat jumate din productia literara de azi, e tot la mintea cocosului.
ce treaba are gospodaria autonoma cu subiectu’?
3 noiembrie 2007 la 9:57 am
09.08.06 15:22:00
cu balanta dintre certitudine si virtualitate: dialogul de aici e mai cert decat virtualitatea publicarii lui, se aplica si pe verso.
deja’s multe carti la muzeu, ce zic e c’o s’ajunga, cei ce le scriu doar cu cerneala, sa si le citeasca’ntre ei. din pozitia asta disperata e greu sa poti acredita “razbitu’ la tipografie” ca un merit.
3 noiembrie 2007 la 9:58 am
09.08.06 15:58:59
profesionistii exista – dar nu toti cei care se cred profesionisti sint cu adevarat – ceea ce-i face sa fie profesionisti e munca de durata, serioasa si bine indrumata
asimetria respectiva e greseala mea de exprimare: in loc de “apreciaza” ar fi trebuit sa scriu “are nevoie”. ceea ce deschidea alta discutie, si anume daca omul normal are nevoie de “arta” – ma doare capu’ gindindu-ma cit s-ar putea intinde o asemenea discutie…
si nu cred ca trebuie sa mai spun eu de ce nu toata lumea poate sa scrie carti… chiar daca se scriu multe carti proaste (majoritatea lor nici macar nu sint bagate in seama de “profesionisti”, asa ca se dizolva in neant)
gospodaria autonoma e aia in care ne facem singuri si saibele si cartile penca cica am fi in stare cu totii sa le facem
borg, ai si tu dreptate pe undeva, dar exagerezi, esti prea categoric, asta e parerea mea, nu vreau sa intelegi altceva
3 noiembrie 2007 la 9:59 am
09.08.06 16:27:13
categoric, zici?
incerc din 1990 sa fiu angajat intr’o biblioteca universitara sa le digitizez conţinutu’;
din cauza elefanţilor de directori de biblioteci, miniştri ai culturii şi a miopiei (indragostite mai degraba de profit) a intelectualilor profesionişti, am reuşit abia în 2006 să conving pe cineva să’mi deschidă o astfel de oportunitate, ocazie cu care am aflat că salariu’ nu mi’ar acoperi nici chiria.
în contextu’ ăsta vorbim de cultură şi tipărituri? ce glumă flască.
pe mine terapia asta m’a vindecat. sunt convins că’s doar de formă instituţiile astea.
cumpăraţi cărţi aşadar, da’ n’o să trec uşor peste un comentariu superficial (e.g. nota berlineza) la cultura (sau instrumentele) de cultură de pe Net.
chiar aşa, rog pe oricine care citeşte tipărituri să’mi zică şi mie care bibliotecă din Bucureşti împrumută cărţi publicului nestudent.
am încercat acu’ 6 luni ş’am sunat la toate bibliotecile de care am aflat şi nu se putea. s’o fi schimbat situaţia?
3 noiembrie 2007 la 10:01 am
09.08.06 16:36:23
eu n-am luat carti decit de la institutul francez ca nestudenta
si m-au lasat fara probleme (am platit, cred, 400.000 pe an – 2003)
experienta ta mai dovedeste si ca institutiile de STAT sint in ROMANIA cam de rahat
) alea de cultura de stat suck cel mai tare, perfect de acord!
3 noiembrie 2007 la 10:02 am
09.08.06 16:51:27
bibliotecile de stat româneşti îs jalnice exact din cauza intelectualilor de profesie, fapt ce’mi’i descrie drept simpli făţarnici.
institutul francez bănuiesc că tot de stat e, doar că’i altu’, cu “tineri care fac numa’ tămbălău”.
3 noiembrie 2007 la 10:03 am
09.08.06 21:10:18
hehe, ce de comentarii, sunt multe de spus
oricum, teme astea merita o discutie larga o cateva navete de bere, anyone?:)
3 noiembrie 2007 la 10:04 am
09.08.06 21:44:44
pun bot, da’n sara asta