Fofoloanca si stromeleagul
Un articol din „Dilema” m-a uns pe sufletul meu de cititoare maltratata de-a lungul anilor de traduceri cretine. Bucurenci se revolta impotriva cuvintului „care incepe cu «f», fofoloanca, si partenerul sau de delir lingvistic, stromeleag [...] niciodata, absolut niciodata n-am auzit pe cineva care sa pronunte «fofoloanca» sau «stromeleag». De fapt, cu «stromeleag» nu m-am mai intalnit aproape deloc. In schimb, «fofoloanca» a facut cariera literara. Il intalnesc peste tot: cel mai des in traduceri, dar uneori si in scrierile unor autori autohtoni semi-dezinhibati.”
S-a tot spus ca in limba romana, in materie de vocabular sexual, lipseste un registru intermediar (colocvial) intre vulgaritate si limba literara/stiintifica. Fofoloancele si stromeleagurile (o fi OK pluralul asta?) incearca sa umple golul. Partea proasta, dupa parerea mea, e ca nu asa se procedeaza. Nu se „inventeaza”, nu se „promoveaza” arhaisme sau regionalisme (banuiesc ca despre asta e vorba in cazul fofoloancei si al stromeleagului…). Modalitatea corecta de a crea acest registru intermediar (si foarte necesar, mai ales acum!) este un alt tip de „promovare”, respectiv se promoveaza (si) in limba „literara” cuvinte vulgare la nivelul de cuvinte colocviale, exact asa cum s-a intimplat (de muuult) in limba vorbita.
In realitate generatiile sub 45 de ani folosesc fara mari probleme „pula” si „pizda” in conversatiile curente. Vulgaritatea s-a tocit considerabil. Banuiesc ca multi dintre voi nu se oripileaza cind le aud pronuntate, ba chiar ca le si folositi fara sa aveti neaparat intentia de a soca. In ce ma priveste, asa stau lucrurile. Intr-o conversatie informala cu persoane cunoscute (nici macar cunostinte vechi) de aceeasi (aproximativ) virsta, educatie, statut etc. desemnez organele respective cu cuvintele astea „vulgare”.
E, de ce nu se petrece treaba asta si in productiile literare? Pai fiindca autorii se pot teme ca a) se va considera ca vor sa socheze cu orice pret b) nu exista precedente (suficiente) c) traducatorii cred cu sinceritate ca solutia e sa foloseasca arhaisme si/sau regionalisme. O contributie extrem de pozitiva la rezolvarea problemei o au tinerii scriitori (atit de blamati pentru pornografie) care scriu cu “pula, pizda, cur, coaie”. Indiferent de intentiile lor, efectul nu poate fi decit, pe termen un pic mai lung, de-vulgarizarea respectivelor cuvinte si promovarea lor, cum ziceam, in registrul colocvial.
Hai sa zicem ca exista de fapt si acum un registru colocvial fara vulgaritate. In care cuvintele corecte sint puta, cuc, pasarica… Si aici problema e ca sint infantile, rezervate pentru uzul copiilor. Imposibil de scris o scena erotica in care cucu’ sa faca mari vitejii, nu-i asa?
Exemplul cel mai bun pe care-l pot da acum in legatura cu faptul ca limba romana are intr-adevar o problema este un roman de Bujor Nedelcovici (din 1997, e drept, a mai trecut ceva apa pe girla de atunci), Provocatorul (ed. Allfa). Din postfata autorului: „Am scris multe fraze si cuvinte in limba franceza pentru a crea o atmosfera speciala, dar si pentru ca termenii care definesc trupul uman ar fi sunat indecent in romana, mai ales ca sint folositi de obicei in imprecatii si injuraturi. O proza in care erotismul ocupa un loc aparte m-a indemnat sa folosesc o limba straina.” Pai, daca vrem sa avem o literatura in care scenele erotice sa nu contina cuvinte atit de caraghioase ca „fofoloanca” sau atit de medicale ca „fese” sau atit de straine ca „chatte”, e cazul sa-i lasam in pace pe autorii si traducatorii care nu se tem de „pula”! Si sa protestam energic impotriva stromeleagurilor si, as adauga eu, a „madularelor”, a „vaginului”, a „barbatiei” samd.
PS Pe mine ma scoate din minti ori de cite ori vad „chick” tradus cu „puicuta”! A folosit cineva vreodata cuvintul „puicuta” cu sensul ala??!! Da’ „gagica” ce-are? In fine, nu mai stiu exact cum vorbesc tinerii/adolescentii in ziua de azi, da’ e imposibil sa nu existe variante mai bune decit “puicuta”! Dati-va si voi cu parerea si poate facem o lista pe care sa le-o inminam pe tava traducatorilor de filme. Io in loc de “Puicute bune” (care m-a zgiriat rau pe urechi) as fi tradus cu “Gagici misto”, de ex. Poate ca exista si traduceri mai bune, n-am stat sa meditez prea mult pe tema asta…
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
28 octombrie 2007 la 9:19 pm
inainte sa-mi citeasca maica-mea minunatul articol cu voce tare, nu auzisem in viata mea de “Stromeleag”..de fapt, daca nu era pus in aceeasi propozitie cu cealalta denumire feminina, nu ma prindeam..cat priveste traducerile, am mai patzit-o si eu cu una dupa apollinaire, in care scuzele erau cerute inca din prefatza pentru respectivele “greutatzi intampinate ..saracia vocabularului samd”…it’s deeply sad, after all, sunt ale noastre, dc nu putem sa le folosim fara sa fie clasate drept “vulgar”, de parca in eng sau fr suna mai delicat?
28 octombrie 2007 la 9:19 pm
articolul lui bucurenci e ok, doar ca e putin defazat. nu mult, doar cu vreo 10 ani, ca aproximativ atit a trecut de cind il traducea antoaneta ralian pe miiler prima data.
intre timp, lucrurile s-au asezat bine de tot cu traducerile si baga in texte o groaza de puli
) asa ca, abia acum mi se pare cool sa spui stromeleag sau mestecau. 
in loc de “gagici misto”, pe care l-a propus luciat, eu as zice ca ar fi mers si mai bine “bunaciuni”. ce zici, stapina weblogului, agreezi?
28 octombrie 2007 la 9:20 pm
in engl sau fr chiar suna altfel, pt ca fiind ele intens folosite
in literatura si-au pierdut vulgaritatea si sint percepute altfel
28 octombrie 2007 la 9:21 pm
vic, da, in ultimii 10 ani multe s-au intimplat, din fericire, da nu s-a rezolvat de tot problema, revolutia continua
))))
sigur ca merge “bunaciuni” (ma gindisem si io la asta) da mi se pare ca inca nu e bine instalat in vorbirea curenta (e posibil sa fie doar o moda trecatoare)
28 octombrie 2007 la 9:22 pm
nu mi se pare ca suna altfel, eu le percep la fel, atat in literatura cat si in cotidian..e asa o falsa pudibonderie a traducatorilor, hell knows….
28 octombrie 2007 la 9:22 pm
tuvia, tu le percepi la fel finca nu esti vorbitoare nativa
la ei acasa “fuck” e o mare banalitate (cel putin asa cred eu)
28 octombrie 2007 la 9:23 pm
“bunaciuni” nu e instalat in limba? hello! tu pe ce lume traiesti? sau, de fapt, pe ce limba vorbesc baietii de la coltul blocului tau?
)))
apropo de traducerea titlurilor de film, eu zic sa faca cine are rabdare o statistica a celor in care apar cuvintele “peripetii” si “nabadai”. mi se pare mie sau 80 la suta dintre comedii au asa ceva in titlu? ca e mai comercial, nu?
)))))))
28 octombrie 2007 la 9:24 pm
bai, de gagici misto stie si tata!
(de bunaciuni tre’ sa-l intreb, hmmm)
28 octombrie 2007 la 9:25 pm
Măi, eu aş fi oleacă mai nuanţat cu vulgarităţile astea colocviale. De acord, aud peste tot la televizor prin emisiunile de divertisment cuvinte ca: bitte, couille, chatte, moule, foufoune, merde, putain, quéquette, baiser sau alte asemenea dar mai puţin pe la ore la care se uită copiii şi în general în context de glumă cu tentă erotică. Ba pot fi citite frecvent şi prin cărţi.
Numai că n-aş zice că au intrat peste tot în limbajul colocvial. De exemplu, oamenii pe care îi cunosc şi cu care mă întîlnesc cînd nu sînt la servici nu prea îşi permit să folosească în conversaţie cuvinte din astea, considerate totuşi vulgare. Şi credeţi-mă că nu mă învîrt în cine ştie ce medii burgheze, am prieteni care au şi ei un servici sau alţii care n-au, mă rog, oameni normali. Bine, alta e treaba în suburbiile unde ard maşini zilnic, dar nu vorbim de aceia …
La birou nici nu mai spun, dacă scapă cîte unul vreun putain, cam vezi cum ridică altul discret din sprîncene în spatele monitorului …
28 octombrie 2007 la 9:25 pm
aaaa, si sa nu mai folosim “somoiog”, “carici”, “stremeleak” cind descriem o scena erotica? nici “mizda”, “ceasca”, “savarina” etc.? hehehe…
hm, mi-ati dat de gindit. sau numai vulgul sa aiba parte de asa ceva?
o sa fac un exercitiu. ar putea fi ceva interesant. o sa scriu o povestire erotica in doua variante, una cu si alta fara sinonimele astea. sa vedem ce iese.
in rest art ala nu-mi spune mai nimic.
28 octombrie 2007 la 9:27 pm
sunt de acord cu iliuta
e ceva bizar aici
mai intai, limba romana nu a familiarizat vulgaritatile, ca in engleza si franceza. e o limba foarte pudica fiindca e o limba ‘noua’, salbatica, neasezata (ipoteza mea), iar celelalte sunt idiomuri slefuite sute de ani
de acord, iarasi, cu iliuta: si eu sunt intr-un mediu absolut banal, fara pretentii, si totusi nimeni nu injura sau nu e atat de familiar ca o gasca din fata blocului, sa zicem. oamenii nu sunt scrobiti, dar nu injura, pur si simplu, nu impaneaza propozitiile cu cate o injuratura, vorbesc normal. nu stiu de ce, dar asa e
al treilea lucru este… hm… ceva pe care nimeni nu l-a observat si care ar merita un intreg studiu
si anume: intre generatiile mai vechi (sa zicem, cei de peste 30-35 de ani) si generatiile de acum e o prapastie cum nu s-a mai pomenit vreodata (nici in 68, nici prin alte cezuri si prostii), ceva cosmic, suntem pe planete diferite
nu stiu daca despre ruptura asta s-a discutat serioas vreodata, si daca ea o fi responsabila de defazarea de care vorbesti, lucia
si vic are dreptate: articolul lui bucurenci e post-factum, de mult vulgaritatea e pe masa in traduceri sau in romanele noi
28 octombrie 2007 la 9:28 pm
da, iliuta are dreptate – contextele in care vine vorba de chestiile astea sint putine intre oameni normali
)
nu era vorba atit de conversatii la birou, cit de, nu stiu, conversatii in care apare subectu pe tava
atunci trebe sa alegi cuvintu potrivit!
curtezana, folosesti ce vrei tu, iti alegi vocabularu in functie de situatie, personaje etc. Daca pers tale sint tineri din Buc din 2006 si vrei sa scrii o scena “realista” si credibila, nu vei pune in gura lor o fofoloanca, nu-i asa? tu ca autor si naratorul tau va alegeti registrul pe care-l vreti, dar personajele vorbesc cu cuvintele “lor” (repet, daca urmaresti verosimilitate, realism etc.)
dan, discutia e complicata
)
28 octombrie 2007 la 9:29 pm
Bai, weblogul asta e un bou, incerc sa postez de un sfert de ora o mizerie de comentariu si nu merge. Nu zice nimic de rau, dar nu merge si pace!
28 octombrie 2007 la 9:29 pm
E clar, nu stiu ce are, da’ nu merge.
Ma las pagubas, inseamna ca ceea ce tot incerc sa scriu nu e valabil
28 octombrie 2007 la 9:30 pm
de acord cu dan, cind zice ca e de acord cu mine
nu sint de acord cu iliuta, cind zice ca pe linga el nimeni nu foloseste “fofoloanca”. nu de alta, da’ nu e in chestiune.asta pentru ca noi vorbeam despre limbajul dintr-”o anumita parte a literaturii”, iar nu despre cel curent, din realitate.
sint, in schimb, de acord cu iliuta, cind zice ca weblogul asta e un bou
prietenii stie de ce.
luciat, esti foarte sigura ca tatal tau nu stie de “bunaciuni”? poate ca, desi stie, n-a vrut sa arate asta – uite, inca un sindrom de ruptura intre generatii. parintii nostri, am impresia, de multe ori prefera sa ii credem prosti decit nesimtiti.
28 octombrie 2007 la 9:31 pm
Eu protestam contra ideii ca numitele cuvinte au intrat limbajul colocvial, si anume ca “in engl sau fr chiar suna altfel, pt ca fiind ele intens folosite” si exemplificam cu ceea ce vad eu in jurul meu. Jur pe rosu ca nu foloseste nimeni cuvintul “fofoloanca”, pentru simplul motiv ca nu-l cunoaste nimeni.
Nu vorbeam deci de literatura.
28 octombrie 2007 la 9:32 pm
Nu stiu câti vom mai citi rândurile astea, am văzut că s-a mutat blogul, dar eu insist.
Să vă ofer un exemplu. Când am avut de tradus ‘Dreamcather’ de Stephen King m-am lovit de aceeasi problemă a pudibonderiei. Cartea e destul de violentă în limbaj – a scris-o în perioada de convalescentă si probabilă c-a folosit-o ca mijloc de defulare, stiu eu… Oricum, am ajuns la concluzia că n-are rost sa-ndulcesc prea mult stilul si am tradus cum stiu că se vorbeste acum – cu futaiuri, pule etc. N-am folosit ‘fofoloancă’ (desi sunt situatii când chiar e de folosit – în limbajul copiilor foarte mici, de pildă… de-aici si sonoritatea asta onomatopeică), dar am folosit ‘pizdulice’, fiind vorba de niste copii încă neintrati in adolescentză. Eh, unde vreau să ajung? Majoritatea expresiilor astea… fruste mi-au fost tăiate la corectură si înlocuite cu te miri ce eufemisme hilare. Am dus cu corectorii o luptă titanică, ne-am certat zdravăn si, după mari bătăi de cap, am căzut la pace. Singurul compromis a fost să-i lasă să introducă o notă de subsol prin care să explice ce-i acela “joint” (termen pe care voiau să mi-l înlocuiască prin… iarbă – si asta-i o mare problemă… Editura împricinată prefera “sfârshit de saptamana” in locul “weekendului”…).
Că asupra altor probleme nu s-au prea aplecat corectorii (romanul – vreo 950 de pagini, traduse in regim de urgenta, in 30 de zile – are destule greseli) nu mai contează. Probabil că si-au considerat munca dusă la capăt după ce s-au văzut cu joint-ul explicat, fer’ Doamne să nu priceapă cineva.
28 octombrie 2007 la 9:33 pm
“Cel ce va fi prins cu stromeleagul invartosat primprejurul partilor fatatoare ale muierii i seva taia scarbavnicul madular, intru vesnica lui nefolosinta” = edict / pricaz / decret domnesc din timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat