„Deoarece te doresc”
Alessandro Baricco, Matase, trad. Adrian Popescu, Polirom, 2003
Ca in cronica asta din „Observator cultural“ a Crengutei Napristoc, Matase mi s-a parut si mie ca aduce a Coelho. O sa ma injure fanii lui Baricco, poate, da’ las’ sa-njure.
E o chestie scurta (putin peste 100 de pagini, foarte aerisite), foarte frumos scrisa, un fel de proza-poem. Un personaj care asista la propria-i viata. In viata asta mai mult visata decit traita i se intimpla sa strabata lumea pina la capatul ei indepartat, o Japonie misterioasa care abia se deschide strainilor. Acolo, la capatul lumii, gaseste pretioasa matase si, o data cu ea, la fel de iluzorie, o iubire alcatuita in intregime din senzatii tactile evanescente. „O data tinuse intre degete un val tesut cu fir de matase japoneza. Era ca si cum ai fi tinut intre degete neantul.“ (p. 21)
Cam asa se comporta si textul la lectura, ca si cum ai descifra litere care se sterg sub ochii tai… si reapar, citeva pagini mai incolo. Repetitii care nu se intilnesc decit in poeme. Capitole care par strofe. Sacadat si bun de recitat, probabil, in original (in romana traducerea te impiedica, fiindca si traducatorul, care cred ca e el insusi poet, s-a impiedicat la tot pasul, la cea mai usoara denivelare!). E textul care mi-a amintit cel mai tare, in ultima vreme, acel vers celebru din Verlaine, „De la musique avant toute chose“.
Un exemplu de la prima pagina:
„Herve Joncour avea 32 de ani. Cumpara si vindea. Viermi de matase.“
Am mai gasit pe undeva (nu mai stiu unde) o analogie cu Parfumul lui Suskind, un roman axat pe simtul mirosului, in timp ce Matase e axat pe simtul tactil. Numai ca analogia se opreste la aceasta alegere a temei centrale. Altfel, Parfumul e un roman foarte… romanesc, spre deosebire de Matase, construit ca un poem.
Despre traducere, acum. Socant de stingace. Contine:
dezacorduri:
„In primele zile din mai, ouale se intredeschideau, eliberind o larva care, dupa treizeci de zile de nebuneasca imbuibare cu frunze de dud, aveau grija sa se inchida din nou“ (p. 6)
greseli elementare in exprimarea posesiei:
„acestia isi contemplau destinul lor“ (p. 10) sau „turnindu-si doua degete de apa in Pernod-ul sau“ (p.11)
cuvinte care nu se folosesc in romana cu sensul pe care li-l acorda traducatorul:
„neutral“ (p. 28) in loc de, probabil, „neutru“
virgula intre subiect si predicat:
„fetita aceea, deschise ochii“ (p. 29)
cel putin o solutie aiurea de a evita cacofonia
„isi lua tunica, zacind impaturita, pe jos“ (p. 47) – orice s-ar spune, „tunica zacind“ nu e mult mai elegant spus decit „tunica care zacea“; eu as fi preferat, imi trece la repezeala prin cap, „isi lua tunica de pe jos“ sau „isi lua haina care zacea impaturita“ sau chiar: „Se ridica. Tunica ii ramasese pe jos, impaturita. O lua, si-o puse umeri, iesi“ etc.
cel putin o amestecare cu efect de umor involuntar a registrelor de limba:
„pentru ca la sfirsit sa-ti sarut inima, deoarece te doresc, iti voi musca pielea sub care iti bate inima, pentru ca te vreau“ (p. 115)
Deoarece-ul de mai sus n-are ce cauta in alta parte decit in raportul unui politist sau alt text „oficial“ de genul asta. Nu se justifica nici macar prin dorinta de a evita repetitia, cu atit mai mult cu cit „repetitia“ e una din figurile stilistice de baza din Matase.
Si mai sint, dar in fond nu sint eu redactorul cartii. Redactorul este Crenguta Sofronea si dupa parerea mea pur si simplu nu si-a facut treaba (sau n-a facut-o pina la capat, in orice caz). Toate stingaciile astea sar in ochi si erau usor de corectat.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
9 septembrie 2007 la 1:43 pm
mda, redactorii de la polirom sint celebri pentru gafele de felul asta. ma rog, cu exceptia lui radu pavel gheo. poate ar trebui sa-i mai forfecam putin si pe ei. si pe traducatori. ai incercat sa citesti conjuratia imbecililor? fac pariu ca te iei cu miinile de cap.
9 septembrie 2007 la 1:44 pm
vic, tocmai mi s-a facut rusine de mine ca ma leg de chestii de-astea la mintea cocosului
are dreptate cineva care mi-a zis ca e “facil”
9 septembrie 2007 la 1:44 pm
e cam exagerata comparatia cu Coelho sau cu “alchimistul’ ( ca doar nu are licenta pe subiectul asta ) . Barrico e facil?
9 septembrie 2007 la 1:45 pm
chiar daca e facila si poetica, cartulia asta a revigorat tare bine literatura italiana si i-a mai facut pe italieni sa se citeasca.
traducerile din italiana sunt toate ingrozitoare la noi pentru ca cei ce se indeletnicesc cu asta nu sunt profesionisti traduttore, traditore!
redactorii sunt redactori, deh…
ma intreb, insa, ce e facil in asta: godeva con discrezione dei suoi averi e la prospettiva, verosimile, di diventare realmente ricco lo lasciava del tutto indifferente. Era d’altronde uno di quegli uomini che amano assistere alla propria vita, ritenendo impropria qualsiasi ambizione a viverla. Si sarà notato che essi osservano il loro destino nel modo in cui, i più, sono soliti osservare una giornata di pioggia…
si unde e alchimistul?
9 septembrie 2007 la 1:45 pm
aolio, ce aiurea am scris!
facila am fost io ca m-am legat de maruntisuri de care stie toata lumea
legatura cu coelho e in linku ala din obs cult pe care l-am dat
9 septembrie 2007 la 1:46 pm
ei, am citit articolul din OC, dar unde e alchimistul acolo?! autoarea, zic eu, nu s-a gandit prea mult cand a scris asta
9 septembrie 2007 la 1:47 pm
ei, cum asa? fata zice ca are cam aceeasi “morala” ca “fabula” cu alchimistul: ca ai la tine acasa tot ce-ti trebe, nu e cazu sa te deranjezi pina la capatu lumii
si nevasta e mai tare la final ca japoneza
9 septembrie 2007 la 1:48 pm
Mie mi s-a parut ca seamana cu Manualul intimplarilor, nu stiu de ce. Poate stilul asta usor nostalgic.
Mersi pentru mentiune, ma straduiesc sa mai scriu desi din octombrie voi avea mai putin timp. Reincep cursurile…
Traducerea mi s-a parut si mie catastrofala.
9 septembrie 2007 la 1:48 pm
eh, pai fiecare ‘reviewer’ de gazeta dupa puteri lui, ca sa zic asa si ca sa razbun asocierea
9 septembrie 2007 la 1:49 pm
bine faci, legindu-te de munca de redactare. poate ca, tot citind despre asta, vor deschide si poliromii mai bine ochii atunci cind va fi sa-si angajeze un nou redactor. sau si-i vor trimite pe cei preexistenti la scoala. cu exceptia lui, gheo, desigur
traducatorii… oh, don’t get me started…
mda… si toate bombanelile astea de mai sus vin de la unul care isi cistiga piinea din traduceri si redactari… ma intreb cite broazbe imi scapa si mie…
in materie de barrico, incearca si Ocean Mare. Mie mi-a placut mai mult decit Matase.
9 septembrie 2007 la 1:49 pm
luciat, n-am inteles de ce ai zis ca ti s-a facut rusine, dar, daca tu te simti mai bine asa, poti sa ramii rusinata
)
iar de chestiile astea la mintea cocosului, chiar ar trebui sa ne legam. ca ele ne otravesc placerea cititului si… zilele, de.
)
hnu, eu nu-mi cistig piinea ca tine, din redactari si traduceri, dar stiu cite ceva despre asta. nu crezi ca sinteti si voi de vina pentru ca acceptati conditiile financiare mizerabile ale editurilor? poate, daca v-ati respecta mai mult meseria si ati face scandal sa fiti platiti decent, ati avea timp sa va ocupati ca lumea de carti si sa nu mai dati dume.
daca aud vreodata de vreun protest, greva, mars
)) al traducatorilor sau redactorilor promit sa ii sustin cit pot (desi, la cit pot eu……)
luciat, hai sa le cerem noi drepturile oamenilor astora, ca, daca mai apar multe domnisoare cu fitze ca andra matzal. o imbulinam tot noi, cititorii.
)
9 septembrie 2007 la 1:49 pm
n-am citit Ocean Mare, dar o sa citesc, pt ca pina una alta chiar mi s-a parut interesant Baricco
problema cu trad si redactare nu e o problema a poliromilor in special, ci a tuturor, si nu numai in ro, chiar si in tari mai bogate
cit despre scandalul pe care sa-l faca trad… pai la cite trad “efectuate” de ingineri s-au petrecut in ultimii 16 ani… ma tem ca filologii n-au nici o sansa
cine sau ce e andra matzal?
9 septembrie 2007 la 1:50 pm
eu am citit carticica la strand.
iti dai seama ca la cat de subtirica e am luat-o ca pe-o minilectura de vacanta fara prea mari pretentii;
desi nu am apucat sa observ stangacii de genul celor pe care le-ai listat aici, am avut totusi senzatia ca citesc ceva un pic cam searbad…
ai dreptate, daca se vrea a fi poem in proza, atunci poem sa fie…
9 septembrie 2007 la 1:50 pm
andra matzal e fata aia care a tradus trainspotting – care pe mine nu m-a imbiat deloc la lectura, dupa citeva pagini citite pe site-ul polirom. si e aceeasi care se spargea in figuri intr-un interviu din obs. cult. ca ea nu traduce pentru bani si ca bla bla.
eu chiar cred ca e o problema de bani (nu doar la polirom, ci in toata romania) pentru ca prin vest un traducator primeste 20 de euro pe pagina, iar la noi doar 2 euro. brut, fireste. in conditiile astea, nu e nevoie sa fii inginer ca sa dai chix. majoritatea traducatorilor sint filologi, insa ori nu se pricep la traduceri (diploma nu garanteaza asta) ori sint nevoiti din cauza banilor sa faca asta ca pe un extra-job. de ce sa ne miram ca ies traducerile si redactarile asa, daca sint facute de oameni ajunsi deja obositi acasa si care, in felul asta, se mai gindesc sa-si stringa si ei, din trei-patru carti, parale pentru un concediu de 7-10 zile?
si eu zic sa mai facem scandal si pentru felul in care arata copertele, si pentru hirtia folosita (mizerabila la cartile bune de la rao, nemira sau paralela45), si pentru legatoria de tot risul. ei, facem un mars? ca ar fi chiar comic sa iasa trei ametzitzi pe bulevard ca “vrem carti misto”. da’ am intra la stirile de week-end, daca il facem simbata. ce ziceti?
)))
9 septembrie 2007 la 1:51 pm
vic, io am tradus neshte carticele (non-literare) pt bani acu ani de zile
dintr-una mi-am luat masina de spalat la mina a doua (era sa mor de fericire!)
din alta mi-am luat aspirator nou!
si tre sa recunosc ca acu mi-ar fi rusine (mai ales ca am si frigider misto, si DVDplayer, ba chiar si senvish maker!) de traducerile alea!
si da, hirtia, legatoria, copertele… vai, ce chin! numa ca prefer sa fie astea proaste da sa ma coste cartea mai putin
9 septembrie 2007 la 1:51 pm
mde, eu n-am nici DVDplayer (ma descurc cu comp-ul), nici senvish maker. mi le fac singur
da’ e drept ca nici n-am tradus vreo carticica.
inteleg ca vrei sa te coste cit mai putin, da’ totusi, de exemplu, alea din biblioteca polirom sint carticele de buzunar, care costa tot cam cit alea de la folio, frantuzesti. da’ nu arata la fel neam
) e chiar asa complicat sa gaseasca si ei niste designeri decenti si sa nu mai faca copertele astea (scuze pentru incorectitudinea politica) tziganesti, ca altfel nu pot sa le spun, la cite culori arunca pe centimetru patrat?
asa ca, nu e vorba de grija pentru buzunarul clientului, ci de nesimtire. parerea mea.
9 septembrie 2007 la 1:52 pm
cand am vazut carticelele de la rao m-am gandit ca vor sa copieze conceptul Penguin books (pret acceptabil, hartie nu atat de buna). si parca si aia de la corint s-au gandit la ceva asemanator. pana la un prostest impotriva traducatorilor de 2 euro/pag (si va inchipuiti cine accepta sa traduca pe banii astia si cu cata tragere de inima) nu strica sa lasati un link in insemnari catre cartea cu o coperta si traducere naspa pentru ca lor le apare linkul in administrarea site-ului si nu le strica niste feedback. si eu am un dinte impotriva politicilor editurilor de la noi.
un ex de coperte oribile? cele din seria murakami de la polirom.
si tot la polirom, imi lipsesc niste foi dintr-o carte de imi vine sa le-o dau inapoi
si un p s mic: Matase e o carte melodioasa pentru ca Barrico e critic muzical inainte de toate. in Novecento, monologul scris pentru un actor parca, se simte ritmul de jazz. ..
9 septembrie 2007 la 1:52 pm
gusturile mele in materie de carti ca obiecte sint cam infantile, ca sa zic asa
sa fie orcum, numa sa mi le permit io
in ultimul timp mi-a placut la nebunie Ultima iubire la Tarigrad de Pavic (Paralela 45), care are inclus un pachet de carti de tarot, sau cartile cu… nu stiu cum se cheama, cofret? de ex Vietile Sfintilor in 7 volume (ed Artemis) sau alea mici-mici ca jucariile (de poezii, mai ales)
in rest, dzeu cu mila
ador cartile engl de la vintage (cu hirtie reciclata) sau toate colectiile vechi de pe vremea cind coperta era alba si paginile netaiate si… ooofff, samd
9 septembrie 2007 la 1:53 pm
am citit “matase” acum vreun an si as putea spune ca baricco se numara printre romancierii lirici (daca l-as putea numi asa) preferati . dar a-l numi un scriitor “faci” mi se pare absurd. poate impresia vine din faptul ca e subtire cartea, dar pana la urma lucrurile importante nu au nevoie de prea multe cuvinte. cel mai mult mi-a placut insa “ocean mare”. fantastica
9 septembrie 2007 la 1:53 pm
puck, toata lumea traduce pentru 2 euro pe pagina. ma rog, cu exceptia celor care traduc pentru 2 dolari.:(
9 septembrie 2007 la 1:54 pm
nu, la ora asta se traduce, si chiar cu pasiune, si pentru un euro douazeci. chiar si asa, poti face treaba buna si sa traiesti chiar decent (chiar la nivel de bucuresti). nu banii-s putini neaparat in lumea asta, a traducatorilor. ci constiinta cu care isi fac unii si altii meseria.
dar n-ar strica sa fie mai multi bani in buzunarul editorilor, caci si traducatorii ar fi mai bine platiti, la fel si redactorii, si-atunci ti-ai permite sa-i tragi de urechi atunci cind fac treaba de cacat. asa, insa, inghiti in sec, dai 45-50% din pretul cartii difuzorilor, mai dai pe copyright 10%, cam 25% se duce pe tipar… iar din restul ii platesti pe toti ceilalti: traducatori, redactori, contabili, femei de serviciu si, poate-poate, daca n-o sa intervina inflatia ori vreun impozit nou, peste doi ani cind se va fi epuizat tirajul, ti-o mai ramine si tie, gica-editorul, de-un 5 la suta. si, in conditiile astea, cum sa-i platesti mai bine? cum sa-i tragi de urechi?
ma vaiet, stiu. dar chiar e o meserie a naibii de frumoasa, asta de editor. chiar daca uneori trebuie sa pui mina si sa mai traduci si tu, sau sa faci aranjarea in pagina singur, sau sa pui virgule DUPA ce-a trecut traducatorul de doua ori prin carte si vreo doi redactori la fel…
bloguri de editor? gasesti, daca stii unde sa cauti. bogdan hrib, directorul de la tritonic, are un blog (relativ recent) aici: http://tritonicnews.blogspot.com/
mike haulica, redactor-sef la tritonic, are si el doua bloguri: http://fiction-ro.weblog.ro/page!0 si http://michaelhaulica.weblog.ro/
plus, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, subsemnatu’: http://millenniumpress.blogspot.com/
9 septembrie 2007 la 1:54 pm
serios? se poate trai din 1,20 euro pe pagina? cite pagini trebuie sa traduca un om pe zi ca sa traiasca? si din ce fel de carti, cu un cit de ridicat grad de dificultate?
draga editorule, daca in bugetul fiecarei carti ai prinde si o parte pentru publicitate, ai vinde tiraje mai mari si ti-ai permite sa platesti mai bine traducatorii. si redactorii. si ti-ar ajunge si tie.
cit despre faptul ca acestia scapa virgule, mi se pare normal, daca trebuie sa sape sute pe pagini ca sa isi plateasca telefonul. iar daca ei sint prosti si nu obositi, atunci e vina ta ca i-ai angajat.
ps: spune-mi si mie ce difuzor iti ia 45-50 la suta? ca eu stiam de 30-35. iar pretul de tipar nu prea e de 25% din cel de vinzare, ci vreo 17. da’ poate la tine e altfel.
9 septembrie 2007 la 1:54 pm
Ohoho, 1.20 euro/ pagina e bine. Iar cei 2.25 pe care-i plateste Poliromul pentru primele carti traduse la ei sunt de-a dreptul multi. Inca nu-mi vine sa cred ca, la inceput, am tradus (e drept, atunci o faceam mai mult din placere) si pentru nici 0.50 euro – s-a fost vorba de cartzoaie ce depaseau bine 600 de pagini!
– dimineti cu soarele-n geam, mancare pe sponci, nopti albe… tot tacamul. Si m-am stradut sa nu ratez nicio nuanta, s-o transpun intr-o topica pe cat posibil… cat mai romaneasca, alegand echivalentul lexical cel mai apropiat de sensul initial…
Si da, cu conditia sa se achite editurile la timp, poti trai onorabil din traduceri. Daca-ti impui un ritm sustinut de minim 10 pagini/ zi, dai gata o carte de aprox. 300 pagini/luna (fara weekend, fara sarbatori, fara aniversari!!). Din pacate, asta-i cazul fericit. Am fost nevoit de cateva ori sa-mi impun un ritm de pana la 30 pp/zi
Eh, e treaba grea, nu zic nu! Da-i si frumoasa!
9 septembrie 2007 la 1:55 pm
dumnezeule mare! 30 de pagini pe zi!
mie mi se pare munca de ocnas!
9 septembrie 2007 la 1:55 pm
Marea reusita a fost de 60.
Toata treaba e de rezistenta si concentrare. De-a lungul vremii am capatat destula dexteritate la tastare (am inceput pe-o masina de scris Royal), asa incat partea asta merge brici. De-ar fi vorba de transcriere, probabil c-as reusi undeva pe la 100 pp. La traducere insa mai intervin ezitarile, momentele de lapsus, cautarea prin dictionare si enciclopedii etc. Dar asta-i partea placuta – dinamismul si neprevazutul; depasirea unui moment dificil, contemplarea rezultatului… clipa cand devii cititorul propriei carti traduse. Iar asta, la mine, se petrece la vreo 3-4 luni dupa aparitia cartii. Pana atunci, nici sa nu aud de ea!
9 septembrie 2007 la 2:21 pm
well, uneori câteva greşeli pe ici pe colo nu-s o problemă: îţi dau ocazia să zâmbeşti şi să gândeşti cu îngâmfare: “nu a înţeles cuvântul şi nici nu a căutat pe google să vadă ce e”, dar prea multe devin enervante.
Hmm… 45-50% pentru difuzare?
Nu se găseşte vreun antreprenor român să facă un amazon local care să aibă discounturi de 40% faţă de preţurile din librării?
Ar fi chiar interesant să fie aşa preţuri combinate cu livrarea cărţilor acasă în două-trei ore după ce a fost dată comanda. (cum au Barnes & Noble prin New York)
9 septembrie 2007 la 3:47 pm
Apropo de carti in format popular, apare miercuri cu Cotidianul Foamea de Hamsun, una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit!
14 februarie 2008 la 3:20 pm
[...] sa mai citesc ceva de Baricco, dar nici nu tin neaparat. Acu’ mi-a disparut orice interes. A, traducerea la Matase mi s-a parut naspa – la Fara singe e in regula in general, dar tot am dat peste blestematul de [...]
14 mai 2008 la 6:24 pm
Nu am citit toate comentariile pentru că nu am timp şi nici chef, dar am vrut să menţionez că Baricco seamnă cu Coelho la fel cum două femei se aseamănă între ele.
Personal îl consider pe Coelho comercial prin definiţie, cu toate că aflând, în ultima vreme, ceva mai multe despre budhism mi-am cam schimbt părerea despre el, Coelho, evident. 
))
Oricum, mi s-a părut de-a dreptul penibilă analiza gramaticală a traducerii lui “Mătase”. Literatura este despre cu totul altceva, mă rog, asta dacă nu eşti contabil, şi/ sau nu faci bani din baze de date cu greşeli de genul celor de mai sus!
Numai bine!
12 iulie 2008 la 3:25 am
Mi-a placut “Matase”, dar trebuie sa recunosc ca ai dreptate cand spui ca aduce usor cu P. Coelho. Mi-au placut poezia si eleganta textului (ptiu, sunt patetic!…), sesizabile chiar si in situatia in care, asa cum foarte bine ai spus, traducatorul si redactorul nu si-au facut treaba. Probabil ca de ar fi avut romanul vreo 3-4 sute de pagini, nu as fi rezistat la atata duioasa literatura.