16
Michel Houellebecq, Posibilitatea unei insule, trad. Emanoil Marcu, Polirom, 2006
Sexul
Am promis ca o sa numar felatiile de data asta si… ei bine, le-am numarat: 16. (E posibil sa-mi fi scapat vreuna, totusi.) In 452 de pagini. Deci nu sint chiar atit de multe cit aveam eu impresia ca ar contine fiecare roman al lui Houellebecq. Doar una la 28,25 de pagini. Cum vi se pare densitatea asta? (Data viitoare o sa stau sa numar fiecare referinta la vreo activitate sexuala, sa vezi atunci munca!)
In romanele anterioare insistenta asta pe subiect m-a scos din sarite la inceput (extemporal: incercati sa scrieti 16 variatiuni pe aceeasi tema), pe urma m-a binedispus. In Posibilitatea unei insule m-a facut sa rid de-a binelea: „in timp ce ea ii masturba si le-o sugea la amindoi, unul o patrundea prin fata, celalalt pe la spate” (p. 195) De-a binelea suprarealist, tre’ sa recunoasteti. In Particulele elementare exista o alta scena dementiala, in care Christiane, protagonista, paralizeaza in timp ce… intr-o pozitie… N-am citit in viata mea ceva mai grotesc si, la urma urmei, mai putin pornografic. Anti-pornografic chiar, daca asa ceva poate exista… Refuz sa cred ca dupa ce ai citit o asemenea scena ai putea avea vreun imbold… Banuiala mea e ca Houellebecq face eforturi eroice sa distruga genul, sa demitizeze, sa dez-vrajeasca, sa dez-orice in legatura cu sexul, care iese din cartile lui teribil de sifonat. Sigur ca e vorba aici si de vechiul si masculinul dezgust cu care sintem obisnuiti din literatura autorilor „catolici”… Dar, in fine, perceptia mea poate fi complet aiurea
Iubirea
Si in Posibilitatea unei insule si in Particulele elementare se petrece o mutatie definitiva a speciei, in urma careia dispare aceasta sursa de chin si de placeri. Daca vreti sa va ginditi la budism, go ahead. Ceea ce nu dispare, in ultimul roman cel putin, e iubirea. Strimbati din nas cit vreti, asta e. Asta e Houellebecq, un scriitor care are curajul nebun sa-si puna personajele sa plinga dupa iubire, dupa ce le-a saturat cu activitati sexuale cool si lipsite de inhibitii.
„Insa ceva din mine stia, stiuse intotdeauna, ca voi intilni pina la urma iubirea – vorbesc de iubirea impartasita, singura care conteaza, singura care ne poate inalta la perceptii de un ordin diferit, in care individualitatea se fisureaza, in care datele lumii par modificate, iar continuarea ei, justificata.” (p. 162)
si
„Isabelle s-a aplecat, a luat catelul in brate, a revenit la masina. Iata cum si-a facut Fox intrarea in vietile noastre; si, odata cu el, iubirea neconditionata.” (p. 70)
Oricit de curajos ar fi uelbec, nu indrazneste chiar sa ne puna in fata iubirii neconditionate intre doua fiinte umane. Romanul e totusi publicat in 2005! Isi ia revansa cu Fox. Povestea de iubire dintre Daniel si Fox e una din partile cele mai reusite ale cartii.
Si acum, ca sa închei apoteotic o sa dau mama citatului. E din Philippe Sollers, Razboiul gustului (Polirom, 2002, trad. Dinu Flamînd). Sollers scrie despre Celine si îl citeaza în legatura cu romanul-simfonie emotiva: „Celine îl prezinta ca pe o masina de razboi lansata împotriva iubirii <pe care eu o vînez, o distrug, si care iese la suprafata penibila, dezamagita, învinsa>”. Penibila, dezamagita, învinsa… asa iese iubirea la suprafata… pîna si la uelbec, cel mai controversat scriitor francez al ultimilor ani.
PS Am citit cronici în care Houellebecq e atacat ca sprijina oarecum secta raelienilor (cei care au anuntat ca le-a reusit o clonare umana). Mie mi s-a parut super-misto în primul rînd ca a studiat secta asta! Se pare ca i-a cunoscut si ca s-a „infiltrat” printre ei!
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
7 septembrie 2006 la 12:34 am
“Banuiala mea e ca Hoellebecq face eforturi eroice sa distruga genul, sa demitizeze, sa dez-vrajeasca, sa dez-orice in legatura cu sexul, care iese din cartile lui teribil de sifonat.”>right. M.H. detesta metafizica; fara aceasta, sexul=vax. or, iubirea e acel ceva care justifica metafizic sexualitatea>tocmai d aceea, M.H. trateaza iubirea reductionist, nu o accepta in calitate d ceva high, cu rest, ceva care isi pastreaza in orice conditii un miez obscur-inefabil. in acest sens, voila cum trateaza, in “posibilitatea unei insule”, cele doua dame pe care daniel 1 le iubeste.
contradictia ar fi ca totusi M.H. conoteaza metafizic sexualitatea, din moment ce totul se reduce la ea
altfel, d c nu mai mult tupeu/ interes in a spune “imi place/nu-mi place” in legatura cu ze books d care vorbesti?:)
7 septembrie 2006 la 9:08 am
dimpotriva, cred ca uelbec mitizeaza iubirea si deplinge faptul ca, din cauza revolutiei sexuale, aceasta a ajuns intruvabila. asta, pe de o parte.
) genul “saraca fata bogata”. 
pe de alta, cred ca e foarte bine marketat: stie ce vrea fetele care citeste – sa citeasca chestii cu mult sex, in care se tinjeste dupa iubire. e profilul femeii cosmo, pe care o stim prea bine: are bani, are cariera, dar ii lipseste “ceva”
se aplica si metrosexualilor, si urbanilor, si altora de acelasi tip.
p.s.: ce ma enerveaza blogul asta nou! ca ma obisnuisem cu vechiul si e cam naspa. da’ o sa-mi treaca, ca doar si cu femeile e la fel.
)
7 septembrie 2006 la 11:25 am
ramirez, pe mine metafizica ma cam depaseste
si cred ca spun destul de clar ce-mi place si ce nu…
vic, obsesiile astea cu “iubirea” la uelbec cred ca vin mai degraba de la el decit din marketing (biograficali spiching, a fost neglijat, parasit etc de parinti)
– homo tinjiens (scuzati !)
si “ceva” le lipseste tuturor, nu numa lu saraca fata bogata, asa e omu, bre, un animal care tinjeste
dar, in fine, mitizarile lui sint primitive dpdv literar
si, vai, si io ma obisnuisem cu blogu vechi… da nu e chiar asa de naspa asta!
(
7 septembrie 2006 la 11:49 am
voila, de ex blogu vechi acu iar nu merge!
in timp ce asta e bine mersi!
nu mai suportam sa se buseasca weblog.ro cind ti-e lumea mai draga…
7 septembrie 2006 la 4:39 pm
I hate weblog, nici wordpressu’ nu-i mai breaz cu mult… De ce n-ai ales blogger?
7 septembrie 2006 la 6:11 pm
cum sa nu fie wordpressu’ breaz? numai cartofi prajiti nu face… mult mai customizabil ca blogspot-ul.
8 septembrie 2006 la 10:25 am
blogspot mi s-a parut mai complicat…
si deocamdata nu m-am prins cum sa customizez wordpressu asta…
13 septembrie 2006 la 8:22 pm
Bag si eu un comentariu micut ca de la birou nu ma lasa (din cauza ca te-ai invirtit sa ai https la comentarii …) doar ca sa ma laud si eu ca am devorat in uichendul trecut “L’extension du domaine de la lutte” si acum m-am apucat de Plateforme. Particulele sint imposibil de gasit zilele astea, bag de seama. Mai multe nu zic, ca sa nu produc connerii, dar tin totusi sa precizez ca sint si eu informatician si lucrez intr-o “SSII” si domeniul luptei mi-a produs o senzatie de tipul “sa-mi trag palme daca nu traiesc zi de zi faze din astea la birou”
Precizez, daca mai e nevoie, ca senzatia se refera exclusiv la treburile profesionale. Despre aia cu lupta de clasa, cu liberalismul economic si sexual nu ma pronunt aici.
13 septembrie 2006 la 8:35 pm
iliuta, cred ca am scris pe blogu alalalt ca l’extension e c m misto a lui… mie mi-a placut c m mult
altfel, imi pare f rau ca nu poti de la birou din cauza la https-ul care sa mor io daca stiu cum m-am invirtit de el
daca e de bine sau de rau 
daca e vina mea sau nu 
13 septembrie 2006 la 8:42 pm
Mie mi-a placut cam prea mult. Nu zic ca m-a lasat oleaca depresiv, ca ar fi semn de slabiciune
Cit despre https, pe cuvintul mieu, cind apesi “Submit comment”, se duce la o adresa cu https in fata, iar la mine la birou nu ne lasa pe situri https. Si mi-e nespus de lene ca sa studiez problema ca sa-ti dau un sfat. De altfel, nici nu ma pricep
30 septembrie 2006 la 7:01 am
Am descoperit blogu asta abia acu si imi place mult. E mijto de tot. Asta asa ca introducere, sinsera.
.
si nu inteleg deloc de unde extazul asta cu ulbec.
Despre ulbec insa, nu prea am cuvinte de bine. E drept ca am citit Particule elementare doar. De fapt, nu chiar toata. M-am oprit cu vreo 20 de pagini inainte de sfarsit, ca un fel de razbunare si sadica, si masochista.
Sa-ti zic ce m-a scos din pepeni. O viziune de frantuz, obisnuit sa traiasca pe seama statului. Sistemul social francez permite scrierea la nesfarsit a cartilor despre sex, Dumnezeu si istorii personale, totdeauna amestecate in acelasi ghiveci. Sunt vreo 100 de scriitori francezi care pregatesc acesta ciorba socialisto-literara de vreo 3, 4 decenii. Nu-ti dai seama, astia dupa ce intra pe serviciu nu mai trebuie sa faca nimic, doar vegeteaza sublimandu-si prost micile tragedii? Sunt un fel de popor de profesorasi de provincie. Stau si viseaza la sex si dumnezeu, sexul il mai si fac
Cartea pe care am citit-o e o carte de bugetar bovarian nenorocit
30 septembrie 2006 la 8:53 am
pamfil, ma bucur ca-ti place blogu asta, mersi
despre uelbec, deh, uita-te si pe blogul lui Iliuta (vezi comentariul de mai sus)
in orice caz, nenea nu e deloc bugetar, au contraire, se auto-bugeteaza de minune
io mi-am mai dat cu parerea despre el si aici: http://terorism-de-cititoare.weblog.ro/2006-09-01/ulbec.html#98151
nu ma extaziaza, nici vorba, da e mijto de citit
ar mai fi multe de spus, da mi-e lene din pacate
1 octombrie 2006 la 11:58 pm
wtf? sunt incepator in d-ale frantuzilor, mi-a cam dat o idee despre ce e vorba in cartile astuia din comentariile voastre, dar pana la urma… merita citit? sa-i las cartea sa-i penetreze creierul sau nu ? totusi cred k ar trebui sa o vad si p-asta… experienta proprie nu se compara cu nimic….. chiar dak inseamna sa o citesti pe a altuia….
24 februarie 2007 la 8:37 am
[...] se pare ceva nou şi pe deasupra recunosc că terorista m-a făcut foarte curioasă în cronicile ei. Aşa că n-aş mai amâna. Ce părere aveţi? Cine n-o poate găsi, o am eu şi în varianta [...]
7 decembrie 2007 la 12:18 pm
ma lupt cu Particulele elementare de atata timp si n-o suport! chiar nu inteleg de ce nevoia asta de atata sex ca sa exprime..ce?
..imi scapa la greu sau poate chiar nu e!
as aprecia daca mi-ar deschide cineva ochii si m-ar face sa inteleg esenta
7 decembrie 2007 la 3:42 pm
@roxanasty – err… stii ce-as zice eu? da-o-ncolo daca nu-ti zice nimic, ca doar nu e bibliografie obligatorie. pe cuvint, citeste ceva ce-ti place si gata – eu asa fac, abandonez cind nu-mi place ceva