Piramida lui Maslow
Michel Houellebecq, Posibilitatea unei insule, trad. Emanoil Marcu, Polirom, 2006
Al patrulea roman, dupa Extinderea domeniului luptei, Particulele elementare si Platforma. Toate pline de provocari la adresa”sistemului”. Toate cu mult sex. Toate deprimante. Toate scrise ca sa fie citite fara sa-ti sucesti gitul cautind in stinga si in dreapta simboluri, nivele (niveluri? cum e?) de sens ascunse, naratori mascati si alte complicatii de inginerie textuala. What you see is what you get. E arhi-suficient ca sa citesti si sa nu te saturi, fara sa-ti bati capu’ daca ceea ce citesti tine de marea literatura sau nu. E interesant, intr-un cuvint. Adica intereseaza. Iti atrage atentia si ti-o pastreaza cale de sute de pagini. Houellebecq se vede pe sine ca un Balzac al timpurilor noastre, un zugrav neobosit al realitatii inconjuratoare. Diferenta e ca Balzac era gras si frumos in timp ce Houellebecq e slab si urit. Balzac scotea din el personaj dupa personaj dupa personaj, Houellebecq nu reuseste sa dea la iveala decit acelasi si acelasi si acelasi personaj. Respectiv un barbat matur (30 de ani in primul roman, 47 in ultimul, urmind avansarea in virsta a autorului) care tinjeste dupa fericire, iubire, sex, prietenie, dupa relatii umane, calde si aducatoare de implinire personala. Nu le gaseste, de unde deduce ca asa ceva nu exista, mai precis nu mai exista din diferite motive. Motivele astea merg de la existenta prezervativului la cruzimea inerenta speciei umane. Obstacolele in calea fericirii sint psihanaliza, instinctul de proprietate, consumerismul, emanciparea femeii, Islamul, you name it.
Daca ar fi sa ne cataram pe piramida lui Maslow, ne-am opri, impreuna cu personajul lui Houellebecq, pe treapta a treia. Acolo unde ne tragem sufletul dupa ce ne-am rezolvat problemele care tin de supravietuirea fizica. Acolo unde avem timp sa ne uitam in jur si sa cautam nu lipsa durerii ci de-a binelea placerea. Eu nu prea cred ca piramida asta e cu adevarat o piramida si ca treptele ei trebuie cucerite una cite una. Cred ca de aici, de la treapta a treia, incepe un labirint orizontal. Unii se vor pierde in el cautind o familie unita, un grup de prieteni, o religie care sa-i apere de angoase, altii se vor invirti in cerc pe urmele unei super-masini de lux, altii vor bate marunt pasul pe loc, contemplind la nesfirsit tablouri si carti si peisaje… Daniel cel din Posibilitatea unei insule crede ca labirintul nu are nici o iesire. Crede ca toti cei ajunsi aici nu fac decit sa se auto-amageasca. Si mi ti-i ia la scuturat pe toti, pe rind. Cei care cred in familie sint niste idioti blinzi. Cei care cred in bani sint niste idioti otravitori. Cei care cred in religie sint niste idioti… idioti:) samd. Adevarul suprem al lui Daniel e ca omenirea e o haita de animale care nu se pot ridica deasupra uneia dintre nevoile fiziologice de pe prima treapta: nevoia de sex. Inutil sa ameliorezi specia suprimindu-i pur si simplu aceasta nevoie, creind un neo-uman (asta se intimpla pe latura SF a romanului). Neo-umanul care nu face sex e o palida umbra a umanului, lipsit de energie, incapabil sa traiasca altfel decit vegetativ.
- va urma 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
5 septembrie 2006 la 1:15 pm
gata, te-ai mutat definitiv? pot sa ma dezabonez de acolo si sa bag asta in rss reader? in sfarsit o sa pot urmari si eu comentariile!
5 septembrie 2006 la 1:43 pm
daaa
5 septembrie 2006 la 2:12 pm
lucia, nu se poate…
ce e cu comentariul asta? cred ca n-am citit ceva mai primitiv in viata mea…
“…tinjeste dupa fericire, iubire, sex, prietenie, dupa relatii umane, calde si aducatoare de implinire personala. Nu le gaseste, de unde deduce ca asa ceva nu exista, mai precis nu mai exista din diferite motive. Motivele astea merg de la existenta prezervativului la cruzimea inerenta speciei umane.”
lucia, asta e de moasa comunala, da-o incolo
in fine, poate ca atata poti. sau ai incercat sa fii funny, stiu eu…
in fine, totul e sa fii fericit, banuiesc
5 septembrie 2006 la 2:26 pm
ce-mi place mie mai mult si mai mult la wordpress-ul asta e ca are un al saselea simt: opreste cu de la sine putere anumite comentarii
i-am dat drumu comentariului tau, dan, desi daca tu esti acelasi cu dan care mi-a lasat c m antipatic comentariu posibil (acu citeva zile) inseamna ca dispun de resurse nebanuite de calm si autocontrol
5 septembrie 2006 la 5:05 pm
si daca-i acelasi dan care obisnuieste sa lase comentarii condescendente si antipatice peste tot… se cheama ca nu scapi nicaieri de el.
((
5 septembrie 2006 la 7:14 pm
Spor in casa cea noua. Si ignora-l pe individ. Sau poate ca ne da individul in cauza un comentariu literar mai putin primitiv?
5 septembrie 2006 la 7:20 pm
Tot io… Ti-am schimbat linkul in blogu-mi.
6 septembrie 2006 la 9:09 am
long live your new blog!
6 septembrie 2006 la 11:20 am
multumeesc, hnu si tuvia
v, asta e
15 decembrie 2006 la 4:25 pm
Madam lucia, sunt cu totul de-acord cu parerile asupra lui houellebecq. cand mi-a cazut in mana Extinderea Domeniului Luptei si am citit-o atenta si cautatoare de lucruri care sa-mi placa, am ramas doar cu asteptarea. Mi s-a parut sterp si scriind dintr-o frustrare undeva intr-o pivnita neimplinirii. Am zis “eh, am citit romanul prost” si am bagat degetelul in apa urmatorului… Fatalitate. Acolo tot tanjeala din extindere si tot finalitatea slaba si repetitiva a oricarui tip de actiune. Nimic din gustul amar cu inversunare al lui Balzac, nimic care sa ma faca sa ma fac frate de cruce cu personajele lui [de fapt, personajul]. Vorba alora de la Mythbusters: Gagiul has been debunked!
15 decembrie 2006 la 5:09 pm
meri, si eu sint de acord cu tine cind spui ca esti de acord cu mine
ramine totusi faptul ca Houellebecq e teribil de actual si de lizibil, io am citit tot ce-am prins de el si-o sa mai
23 februarie 2007 la 5:42 pm
[...] Mi se pare ceva nou şi pe deasupra recunosc că terorista m-a făcut foarte curioasă în cronicile ei. Aşa că n-aş mai amâna. Ce părere aveţi? Cine n-o poate găsi, o am eu şi în varianta [...]
9 septembrie 2007 la 12:23 am
[...] lui Maslow (previous post) Piramida lui Maslow | 16 (next [...]