Despre titluri
Goran Tunstrom, Barbati celebri care au trecut prin Sunne, trad. Andreea Gabrian si Eva Leonte, ed. Humanitas, 2004
Nu stiu cum de nu vazusem cartea asta pina acum prin librarii. A fost suficient s-o vad o singura data, de curind, ca s-o si cumpar. Ca sa vezi ce eficient actioneaza asupra mea farmecul unui titlu haios! Ca de-aia am luat-o, mi-a placut cum se cheama. Auzi, Barbati celebri care au trecut prin Sunne! Nu la fel de haios ca Scurta istorie a tractoarelor in limba ucraineana, dar pe-acolo.
Ioana Pirvulescu are un articol despre titluri in „Romania literara” (il gasiti in nr. 32 pe site-ul lor, nu reusesc sa pun un link direct la articol). Spune ea: „Ar fi semnificativa o istorie a evolutiei titlurilor, a legaturii lor cu epoca in care au aparut. Este evident ca fiecare perioada isi are titlurile ei caracteristice.”
Titlurile gen Crima si pedeapsa ori Rosu si negru apartin, pentru mine, trecutului. Nu mai sint posibile azi. E in ele o incredere totala in literatura, in capacitatea ei de a construi un univers “rotund”, coerent si de sine statator. Ori descriptive, indicind siguranta autorului in capacitatea lui de a epuiza o tema mare, ori enigmatice, la fel de sigure ca pot oferi o viziune totalizanta. Oricum, titluri serioase, lipsite de auto-ironie. Sa nu ma intelegeti gresit. M-am hranit cu carti astfel botezate si sint oricum printre reperele mele literare. Daca n-as fi citit si recitit Rosu si negru, de exemplu, nu stiu ce s-ar fi ales de viata mea de cititoare! Poate ca nici n-as fi avut o viata de cititoare!
Totusi, un roman intitulat azi Rosu si negru mi-ar fi stirnit o groaza de suspiciuni. Am spus intr-o insemnare mai veche cit de indoita m-am apucat de citit Cruciada copiilor a Florinei Ilis. Titlurile contemporane cele mai “contemporane” (post-moderniste, eventual, dar cuvintul asta e deja compromis, chit ca mie imi place) mi se par mie ori cele care iti indica teme “mici” (asta al lui Tunstrom), ori cele parodice (Daca intr-o noapte de iarna un calator), ori cele (auto-)ironice sau macar jucause (urasc cuvintul “ludic”) cum e, ca sa dau un exemplu rapid, Cum mi-am petrecut vacanta de vara ori… Titluri prietenoase, intr-un cuvint. Titluri care nu-ti lasa impresia ca autorul se va numi pe sine intr-un interviu “creator” sau “demiurg” sau mai stii ce.
In loc de Cruciada copiilor as fi preferat un titlu gen Trenul copiilor sau Trenul de vacanta. In loc de Usa interzisa care e infiorator de pretentios, as fi preferat (chiar m-am gindit la asta cind am citit cartea) Raul din luna mai (o sa ziceti ca e mult prea poetic, dar eu cred ca se potriveste). In jurnalul ala depresia apare cu predilectie in luna mai si formula se gaseste in text.
Iar m-am lungit… ce sa mai apuc acu’ sa zic despre Tunstrom? Ca mai are si un dublu motto haios, doua citate dintr-o enciclopedie suedeza, unul despre mica localitate Sunne, unul despre Luna. Inca un cirlig in care eram predestinata sa ma prind! Hai c-am obosit, va las sa aflati voi care e legatura intre Sunne si Luna 
. Mie mi-a placut…
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
7 septembrie 2006 la 9:16 pm
Mă bucur să te citesc în casă nouă! Să te întreb: cum vin cărţile peste tine, cînd, unde vă găsiţi şi cînd îţi găseşti timp să scrii despre ele?
8 septembrie 2006 la 9:32 am
interesant cum a venit postul asta dupa cel cu uelbec. nu vezi legatura? pai, e simplu, ca e cam despre acelasi lucru. tot nu te-ai prins? bine, hai sa-ti explic
ziceam ca uelbec scrie despre vremurile astea in care pare ca nu mai exista dragoste, ci doar sex, ceea ce – sintem si noi de acord cu el – e cam naspa. dar dragostea nu mai exista din cauza imposibilitatii discursului despre dragoste. nu mai poti spune (dupa cum spunea manolescu ca spunea barthes – sau eco? – te iubesc, ci doar “cum spunea barthes, te iubesc”). e vorba, asadar, despre filtrul ironiei. de-aia iti plac titlurile alea.
te inteleg, si mie imi plac, dar trebuie sa recunosc ca asta ma enerveaza. chiar nu putem iesi din faza adolescentina? o numesc adolescentina pentru ca atunci se rusineaza in general omul de ceea ce este, atunci se rusineaza el sa spuna “te iubesc” si pune in loc tot felul de teribilisme (de genul celor pe care le scrie uelbec).
pe final, nu pot spune decit ca acest comentariu n-o sa fie foarte prizat, ca e destul de serios, nu?
8 septembrie 2006 la 10:11 am
Si eu aduc un buchetel virtual de flori in casa noua si urez ani multi si fericiti stapinei cu cit mai multe carti demne de terorizat
Cit despre titluri … iti dau perfecta dreptate.
A propos, Tunström cred ca el e *maestru* in aceasta arta: aici s-a tradus o carte a lui cu titlul DER MONDTRINKER. Da Luna e si ea prezenta, precum si multe multe alte idei traznite, dar totul invaluit oarecum intr-o atmosfera poetica … Mie tare mi-a placut si aceea …
8 septembrie 2006 la 10:19 am
hiacint, multumesc (am timp, n-am probleme, viata e frumoasa, asa ca…
)
vic, mersi de comentariu serios
ar fi o discutie lunga si interesanta…
dar nu prea cred ca e o faza adolescentina, mai degraba atunci crede omu’ ca tot ce zboara se maninca… filtrul ironiei vine cu virsta si cu de-narcisizarea, ca sa zic asa
cred ca titlurile care se indoiesc oarecum de sine sint un semn de… intelepciune si de literatura care nu mai intentioneaza sa schimbe lumea, doar sa vorbeasca despre ea, fara ura, fara pasiune bombastica
8 septembrie 2006 la 10:22 am
aglaja, abia acu’ m-a pocnit evidenta: pe mine m-a atras un titlu tradus!
in suedeza e “Beromda man som varit i Sunne” – parca-parca ar semana, totusi, nu?
ar fi fost culmea sa se fi chemat in original sec si scurt, gen “Sunne”!
8 septembrie 2006 la 10:34 am
luciat, pe bune, chiar ti se pare ca “rosu si negru” e un titlu bombastic, care vrea sa schimbe lumea? cred ca e doar o impresie datorata backgroundului tau culturalicesc. daca n-ai fi stiut nimic despre cartea asta, n-ai fi strimbat din nas.
ce, “turcoaz si ciclam” ti s-ar parea un titlu bombastic?
8 septembrie 2006 la 10:35 am
m-a luat valu’
8 septembrie 2006 la 10:39 am
ca sa nu spun ca sint o groaza de titluri “atractioase” (in colectia ego.proza, de exemplu), da’ cartile sint… beah!
8 septembrie 2006 la 11:39 am
pai, or fi, ca si carti misto cu titluri naspa…