Feminisme…
Primul lucru pe care-l inveti daca te interesezi cit de cit de feminism e ca feminismu’ nu e de un singur fel. Poti sa te consideri feminista asa, vag, din instinct, dar cind iti pui problema sa te alaturi macar in forul tau interior unei miscari, unui curent, atunci sa vezi! Ca si cum ai vrea sa alegi ce fel de crestin esti: ortodox, catolic, protestant, baptist?
Putini sint cei/cele care au o traditie din familie si au scapat de dificultatea alegerii. A, scuze, gresesc: majoritatea avem (cel putin in Romania) o traditie a misoginismului. Femeia la cratita! Femeia la locul ei! Femeia sa-si cunoasca lungul nasului!
Problema e ca „femeia” asta e de multe ori supracalificata pentru cratita. Daca esti patron sau director de firma angajezi un inginer pe post de moto-stivuitorist? Cred ca nu, daca te pricepi cit de cit! Nu te asteapta decit dezastre, inginerul va fi un angajat nefericit, frustrat, demotivat. Cum te poti astepta la rezultate bune de la asa un angajat? Ca totusi motostivuitoristu’ trebuie sa-si faca treaba lui.
Femeia, chit ca de multe ori e calificata ca inginer, e totusi trimisa inapoi la statutul de motostivuitorist zilnic. De unde o imensa problema. Si, oricit de imensa 
, infinit mai putin importanta decit problema femeilor calificate exact pentru cratita si care isi „cunosc lungul nasului” si stau linistite la locul lor. Si pentru asta iau bataie regulat, sint injurate si dispretuite constant, nu dispun de banii lor, de siguranta zilei de miine. N-am cifre, dar cred ca pentru fiecare tipa cu nasu’ pe sus, aroganta, proasta, lenesa si prea-increzatoare in farmecele ei, in Romania se gasesc vreo 10 femei modeste, umile, total lipsite de incredere in ele insele, care muncesc pe brinci si sint tratate mizerabil. Adevaratul feminism ar trebui sa se ocupe in primul rind, in consecinta, de imbunatatirea soartei celor din urma. De ce? Pentru ca sint oameni si ele si suferinta umana e in general de neacceptat. De aia facem medicina.
Adevaratul feminism? Care? Cel radical, care sustine ca barbatul e dusmanul? Cel al diferentelor, care sustine ca barbatii sint OK dar si femeile, in felul lor, sint OK? Sau feminismul-misogin – nu stiu daca asa se spune, dar e vorba de feminismul care sustine ca femeile nu sint deloc OK asa cum sint, dar ca pot fi, daca vor semana mai mult cu barbatii?
In ce ma priveste pe mine, personal, cred ca am mai degraba o orientare spre ultimul tip de feminism. Nu ca as fi io „masculina” de felul meu. Doar ca sint teribil de marcata si conditionata de toate cartile scrise de barbati pe care le-am citit. Ei m-au format, cultural vorbind. Respectul si admiratia mea se indreapta categoric spre productia de idei, spre arta, spre ratiune si spre alte valori catalogate de obicei drept „masculine”. Nu pot vorbi de admiratie in legatura cu domenii tipic feminine, cum ar fi, ca sa dau un ex rapid si superficial (ca sa va scutesc de comentarii), menajul. Nu pot sa spun ca ma da pe spate o casa curata ca un pahar si ca privesc extaziata spre gospodine ca spre un model. Respect? Da, sigur ca da. Dar admiratie? Nu, admiratia mea tinde sa se indrepte de la sine spre barbatul sau femeia care a scris o carte misto, care a inventat o masinarie folositoare, care a pictat, care a construit o casa, care a urcat Everestul, voila. Tind sa neglijez, evident, realizari de genul „o familie reusita”, „doi copii bine-crescuti”, „o masa buna”. Nu suna prea feminist, nu?
Aici intervine antipatia misoginilor. Din doua motive, cel putin. 1. Ei nu cred ca femeile sint in stare de alte realizari decit cele domestice. 2. Daca totusi aceste realizari exista, daca femeile vor si pot sa aiba realizarile astea „masculine”, atunci cine o sa mai stea la cratita?
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
12 septembrie 2006 la 3:30 pm
Am cîteodată o vorbă(de năduf): “cartea asta parcă e scrisă de o femeie”.Însă cum bine ai spus, există mai multe feluri de feminism. Ce mă înspăimîntă pe mine sunt fanaticele egalităţii, care uită de un dram de relativizare.
Nu ar fi mai bine ca, în vederea egalităţii, să mîncăm la restaurant? Dar acolo vine întrebarea:cine şi cum plăteşte?
13 septembrie 2006 la 7:40 am
barbatul…normal. e de datoria lui sa plateasca
)))))))))
13 septembrie 2006 la 10:11 am
daca ma gindesc ca mi-e mai usor sa citesc o carte decit sa fac curatenie si ca mai degraba imi pun un disc decit sa ma apuc de spalat, capat o infinita ADMIRATIE pentru femeile care fac asta in fiecare zi, pentru bucatarese mai mult decit pentru scriitoare, pentru spalatorese mai mult decit pentru pianiste si pentru femeile de serviciu mai mult decit pentru orice chimista. munca e la fel, dar iti trebuie o mare tarie de caracter ca sa faci in permanenta un lucru pentru care stii ca nimeni nu te va aprecia, ba chiar mai mult – intelectualele subtiri te vor dispretui sau, in cel mai bun caz, te vor ingadui pentru a rini mizeria din urma lor.
asta e feminismul meu: nu dau doi bani pe o casa plina de praf si cratite unsuroase, insa plina de carti si tablouri (ale maestrilor, fireste)
jos palaria pentru casnicele care, in locul unei cariere, prefera sa creasca un copil asa cum se cuvine.
13 septembrie 2006 la 10:22 am
io zic ca sint mai multe variante in ziua de azi – io o prefer pe asta: gateste cine are timp si se pricepe si plateste cine are bani si invita
1. nu e nici o problema sa gateasca ea (da sa se priceapa! si sa aiba timp si interes!)
2. nu e nici o problema sa gateasca el (idem)
3. sa plateasca el la restaurant (daca isi permite si daca ii face placere)
4. sa plateasca ea la restaurant (idem)
daca nu e valabila nici una din cele 4 de mai sus, solutia corecta ar fi un gratar + salata (nu ciorba si tocanita ca nu-s sanatoase
) sau mamaliga cu brinza + fructe sau… produse de ala care e mai putin obosit si are chef – da de cita intelegere e nevoie pentru asa un aranjament si de cita… dragoste, pina la urma!
13 septembrie 2006 la 10:28 am
vic, exagerezi putin (totusi!)
ce te faceai daca erai femeie si nu suportai sa faci curat? da iti placeau cartile la fel de mult! crezi ca erai in stare sa renunti la carti si tablouri pentru cratite si copii?
“intelectualele” fac chestii la care se pricep
“casnicele” fac si ele chestii la care se pricep – nu e asa de complicat
13 septembrie 2006 la 10:33 am
hai sa fim seriosi. inteleg ca nu le ai cu gospadaria, da nu e cazul sa o iei personal.
situatia sta in felul urmator:
intelectualele fac chestii care le plac si le aduc recunoasterea celorlalti
casnicele fac chestii pe care le detesta si care le aduc dispretul celorlalti (astia ca tine:P)
fii sigura ca nimanui nu-i place sa faca smotru. si nici o gospodina nu se omoara dupa gatit. tocmai de-aia ziceam ca merita ceva mai mult respect. de fapt, cred ca merita tot respectul din lume. macar atit, asa, in general, ca oricum nu le stie nimeni pe fiecare in parte dintre femeile astea in fata carora ar trebui sa ne scoatem toti palaria.
13 septembrie 2006 la 11:18 am
pai n-o iau personal, nu eu am zis ca nu le am cu gospodaria
am zis, in schimb, ca respect femeile astea si ca soarta lor nu e usoara si ca merita mai mult…
13 septembrie 2006 la 11:57 am
Feminismul, in opinia mea, tine de alegerea fiecarei tipe. Daca una vrea sa gateasca si sa`si lustraiasca inzecit casa fata de alta care prefera sa scrie o carte, are parte de toata admiratia mea. Pentru ca EA a ales asta si nu i s-a impus de catre barbatul ei misogin sau de catre societate in general. Pana la urma, e vorba de libertatea de a alege. Vrei sa fii gospodina eficienta, OK, tu ai vrut`o! dar apoi sa nu incepi sa urli ca femeile sunt nedreptatite. Vrei sa fii riot grrrl? oK, dar iti asumi unele riscuri.. si asa mai departe.
13 septembrie 2006 la 12:09 pm
siemprecontra, ai pus punctul pe i!
deocamdata, atit timp cit o femeie oarecare risca sa fie blamata pentru ca a ales una si nu pe cealalta din variante, feminismul mai are un rost – presiunea acestui eventual blam (la nivel de mentalitate) face ca respectiva libertate de alegere sa fie ingradita
respect merita oricine isi ia viata in propriile miini
admiratia e o treaba mai subiectiva
13 septembrie 2006 la 4:05 pm
@siemprecontra: te contrazic.
Vrei sa fii gospodina eficienta, OK, tu ai vrut`o! dar apoi sa nu incepi sa urli ca femeile sunt nedreptatite. – bineinteles ca poti sa urli ca femeile sunt nedreptatite. Nu poti sa urli ca esti tu nedreptatita, pentru ca a fost alegerea ta, dar e o alegere pe care altele nu o au.
@luciat: feminismul radical nu sustine ca barbatul e dusmanul, feminismul radical sustine ca normele patriarhale sunt dusmanii. E o diferenta.
Tind sa neglijez, evident, realizari de genul „o familie reusita”, „doi copii bine-crescuti”, „o masa buna”. Nu suna prea feminist, nu? – asta nu te face nefeminista. Eu consider ca lucrurile-astea ar trebui sa fie normale, nu “realizari” si probabil chiar ar fi, si mult mai des intalnite, daca ar veni in urma unei impartiri corecte a rolurilor.
13 septembrie 2006 la 5:35 pm
@ Cristina: poate nu m-am exprimat bine, tocmai asta era ideea. cred ca mai bine era daca puneam ghilimele de rigoare acolo.
asa, a iesit exact ceea ce vroiam sa critic si sa pun in evidenta. Daca femeia alege sa fie casnica, atunci i se va spune ca da, ea a vrut`o, acum sa traiasca sub papucul barbatului. My bad, LADY! 
14 septembrie 2006 la 9:39 pm
feminismul sustine ca normele patriarhale sunt dusmanii. feminismul radical sustine ca barbatul e dusmanul:)
am avut mai multe surprize legate de feminism. cand am aflat ca frantuzoaicele au inceput sa voteze abia in anii 70, pana atunci nu au avut voie. ca americancele sunt si acum, in 2006, considerate freaks daca le plac matematica si stiintele tehnice, asa ca toate studiaza se feresc de asa ceva. cand am realizat ca regimul de trista amintire a promovat profesional femeile mai mult decat regimurile din vest si ca feministele de acolo ne dau pe noi exemple reusite rezultate ale feminismului. (am citit chiar fraza” nu e adevarat ca femeile sunt mai proaste decat barbatii, femeile din estul europei au demonstrat-o margand in numar mare la facultati de matematica, inginerie si computer science”:)))))) si cand imi dau seama ca ele gresesc macar pe jumate, pt ca la servici romancele fac treburi “barbatesti” , dar acasa sau pe strada ajung din nou la rang de animale inferioare-vaci proaste sau pasaruici dulci fara minte. cand ni s-a spus la scoala ca “numai barbatii picteaza bine pt ca numai ei au coaie!”, dar si cand am citit carti extraordinare scrise de femei. cand am vazut ca in tarile germanice prea multe femei arata a barbati si se cred puternice, dar ca nu sunt nici ele mai fericite decat romancele.
cea mai frumoasa forma de feminism e exemplul propriu. facem ceva important, or sa faca si altele.
15 septembrie 2006 la 11:33 am
o sa mai pun insemnari la categoria “feminism” din cind in cind…
da, asa stiu si eu, ca tot feminismul e contra normelor patriarhale, pe buna dreptate
cind spun feminism radical ma refer la, de ex, Valerie Solanas cu The SCUM Manifesto
problema majoritatii femeilor care au si un serviciu (sa nu exageram numindu-l “cariera” si familie se numeste simplu
“dubla zi de munca” – respectiv ele au doua “servicii” – unii oameni fac fata la doua servicii, altii nu – nu se poate cere tuturor sa faca fata – si in nici un caz la nivel de excelenta
adevarul trist e ca NU le poti avea pe toate, ca excelenta cere concentrare si exclusivitate intr-un singur domeniu
samd
gospodinele il au pe al lor, top-modelele pe al lor, infirmierele pe al lor, profesoarele pe al lor, Virginia Woolf l-a avut pe al ei, nevasta lui Joyce pe al ei
22 iulie 2007 la 12:00 am
exista in orice confruntare intre un grup dominant si unul dominat si o alta latura de analizat… cea a grupului dominant in raport cu subiectul reclamat intotdeauna de grupul dominat, subiect care adversatizeaza cele doua grupuri…
intrebarea unu: putem vb de feminismul barbatilor? nu, exista adepti printre barbati, dar nu e lupta lor… feminism-ul este al unui singur grup, al celui dominat
intrebarea doi: cum se reflecta atitudinea barbatilor (neutri sau misogini) in fata feminismului? care sunt trairile lor social in raport cu feminismul ?
mie mi se pare ca el (chestia male):
- tolereaza, de sus in jos, in sensul unei intelegeri paternale, a celui mai “destept”, si mai “capabil”,
sau – incearca sa inteleaga ce chestii emotive resimt femeile, nu pentru ca ar avea importanta in sine, dar ca utilitate practica, pentru a le multumi atunci cand e nevoie,
sau – incearca sa explice logic, cu rationamente, argumente, validitati si inferente, care este subiectul discutiei si de ce unii sau ceilalti au dreptate, sau dreptatea lor
- feminismul este un subiect pe care un barbat, orice barbat, in orice atutitudine a luat sau in orice act de valorizre se increde, nu reuseste niciodata sa si-l internalizeze… o femeie poate trai ‘fotbalul’ sa zicem, la fel de intens si interiorizat ca orice alt microbist, poate gandi logic la fel de valid ca orice alt matematician, dar poate un barbat resimti feminismul ca orice alta femeie??
8 august 2007 la 12:01 pm
multe ineptii spui lucia…de fapt si comentatorii tai nu se lasa de loc mai prejos…oricum femeia despre care voi vorbiti nu exista in realitate si din fericire n-o sa existe niciodata…vorba lui besancon, cel mai mare rau al unei ideologii (si voi sunteti posedati de una) nu e ca isi regreseaza subiectii la emotional ci faptul ca-i angajeaza in fals..prin urmare voi confundati realitatea cu schema de explicatie pe care ati injectat-o in prealabil in ea, in cazul de fata relitatea amaratului aluia de barbat si amaratei alea de femei…..apoi puteti vorbi in nestire ca un surub ce se invarte in gol, vezi miroiu si alte “gandiri” tip fosila,
8 august 2007 la 2:16 pm
@ stelian
1. ca de exemplu ce ineptii?
2. despre care femeie crezi tu ca vorbim noi? ca io credeam ca dimpotriva, vb despre femei, la plural
3. ce ideologie ma poseda pe mine cu salbaticie si io nu simt?
8 august 2007 la 4:09 pm
mda….esti naiva rau,
nu v-au invatat la facultate ca ideologia nu poseda niciodata cu salbaticie ci in cel mai perfid mod cunoscut pe planeta asta de prost gust prin grija oamenilor?
am observat da ca vorbeai de femei cum altii inainte vorbeau despre muncitori, tarani, handicapati% so…problema ta si multora e ca sunt atat de naivi incat isi inchipuie ca muncitorii, taranii, femeile in cazul nostru, din discursurile astea de tip activist se refera la muncitorii, taranii din lumea reala…teribila prostie…ele nu se refera la nimic din lumea reala pentru ca discursurile asta nu inseamna nimic si nu se raporteaza la absolut nimic din realitate….ele sunt doar o poarta prin care intra in lume minciuna totala care nu impresioneaza decat prin imensitatea ei si care face imposibila orice solutie la orice problema reala,
concluzia e babeste asta: daca femeile tale au probleme, eu nu cred dar sa zicem ca ma insel, problemele astea nu se rezolva prin mai mult feminism ci dimpotriva debarasandu-te de el….e chiar asa greu de priceput?…feminismul e o ideologie, adica o gandire primitiva care nu rezolva probleme pentru ca e imun la realitate si asa o sa ramana…
8 august 2007 la 8:29 pm
@ stelian – tu ai impresia ca ai fi spus ceva in comentariul tau? eu nu. ce discurs de tip activist? am indemnat eu la ceva? da-mi un exemplu concret de “discurs” de-al meu care nu se refera la lumea reala. si tocmai, ca nu e vorba de “feminism” ca ideologia aia care e in capu’ tau. daca ai fi citit insemnarea mea, ai fi avut ocazia sa observi ca ma intrebam “care feminism” si ca nu aveam un raspuns ferm. imi puneam si eu niste intrebari
dar nu ma mir ca nu intelegi asta, constat ca nu esti genul care sa-si puna intrebari. pari un om cu multe certitudini 
a, n-ar fi prea greu sa ne debarasam de feminism la ora asta in Romania, pt ca abia daca exista urme sporadice.
ce sa zic? mult succes
28 mai 2008 la 3:39 pm
Misoginul este un rebut produs de o…femeie