Bifare de lista
Am vazut ieri Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, regizor Catalin Mitulescu. Ultimele filme romanesti la care m-am deplasat, inainte de asta, au fost Moartea domnului Lazarescu si Legaturi bolnavicioase. Ambele mai putin enervante decit chestia asta despre sfirsitul comunismului la mahala. Cel mai tare m-au enervat (pe linga multe altele):
- coloana sonora (cintecele alea cu tara noastra la-la-la, muzica de la petrecerea cu taierea motului, zgomotele produse de tren, de buldozere si alte masini grele etc.);
- faptul ca esti bagat cu forta in mijlocul actiunii – scenele filmate de parca si tu ai juca in ele (nu ma pricep, se cheama prim-plan, gros-plan, in fine, ideea e ca vezi si porii de pe fata personajelor dar aproape niciodata ansamblul);
- prim-planurile cu fata fetei aleia (Dorotheea Petre, o actrita misto, dar pe care filmul se bazeaza mult, mult prea mult).
Posibil ca oamenilor care se pricep la filme sa le fi placut tocmai chestiile astea… habar n-am. Sint cusaturi atit de vizibile incit nu mai vezi altceva decit ata.
Altfel, mi-a placut Jean Constantin, mi-a parut rau pentru Mircea Diaconu, n-am inteles de nici o culoare de ce s-a culcat fata aia indaratnica taman cu fiul securistului (din cauza caruia a fost data afara din liceu), m-a uluit de-a binelea rolul pustiului care facea exercitii tibetane ca sa poata sa treaca Dunarea inot (e posibil sa fi jucat intentionat asa de prost??), m-am intrebat daca descinderile securistilor noaptea erau secvente de vis (vis evocind anii 50-60, eventual).
Probabil ca la baza filmului asta a stat o lista de genul: Cintarea Romaniei, caciula lui Ceausescu, demolari, ticurile verbale ale lui Ceausescu, Securitate, pozele retusate ale lui Ceausescu, disolutia traditiilor la mahala, bancuri cu Ceausescu, obsesia plecarilor in Occident, Ceausescu, tigani, Ceausescu, intreruperea curentului, Ceausescu, uniforme de scoala, Ceausescu. Nu-mi plac filmele bifate dupa liste. Problema mea, evident.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
18 septembrie 2006 la 12:00 pm
dar macar merita vazut filmul?
18 septembrie 2006 la 12:20 pm
aaa, nu stiu ce sa zic… are si chestii misto…
hai ca m-am hotarit: merita vazut, macar ca are cica fani (oameni destepti)
ca sa vezi cum arata un film romanesc laudat
18 septembrie 2006 la 9:44 pm
eu nu l-am vazut asa. e primul film romanesc mai nou fara drame ingrozitoare, morti multi, ritm repezit de parca navalesc turcii. si mi s-a parut ca are un fel de puritate si finete, fara sa aiba cine stie ce actiune. printre sabloane se simtea viata interioara a personajelor si aerul adolescentei de atunci.
interesante au fost reactiile celor din sala, majoritatea tineri. radeau la scene la care n-as fi ras nicidecum, care imi aminteau, de ex, cum am invatat cantecele alea fara sa ma gandesc macar la versurile lor. am retrait cu durere absurdul pt un moment, deci scenele au avut o putere asupra mea.
baiatul ala lungan a jucat ciudat, nu stiu nici eu daca intentionat.:)
mi s-a parut ca tinerilor din sala le-a placut, nu prea am inteles cum de. m-am intrebat tot timpul ce inteleg ei. si berlinul de est e cool, de la caderea zidului e preferat de tineri. si insignele de pionier sunt cool si ele. e ca si cum vremurile au avut ceva atat de primitiv in ele incat s-au demodat mai repede decat in mod normal.
trebuia sa vezi mai intai “15″ ca sa vezi cat poate sa fie un film despre revolutie de ingrozitor de prost. dar, aoleu, sa nu incerci sa te duci ca sa le compari! mai bine sa nu ma crezi si sa nu il vezi niciodata!
19 septembrie 2006 la 9:49 am
uv, ce sa zic?
))
don’t worry, nu ma duc eu la filmu’ ala de Sergiu Nicolaescu cu Mihaela Radulescu in el
tu ai citit “Nascut in URSS” a lu’ Vasile Ernu? Aia e o carte misto si cred ca ti-ar placea, ai regasi acolo “aerul adolescentei de atunci” si multe altele…
“e ca si cum vremurile au avut ceva atat de primitiv in ele incat s-au demodat mai repede decat in mod normal” – ce observatie! m-a pus pe ginduri, cred ca ai dreptate
mie uneori mi se pare incredibil (neverosimil) ca am trait si atunci, distanta este realmente enorma
24 septembrie 2006 la 10:21 am
cea mai batrina femeie din germania are 111 ani. ma intreb daca viata ei i se pare ei neverosimila. s-a nascut deci in 1895… (sorry de vagul off-topic)
6 octombrie 2006 la 7:03 am
Incearca sa vezi “8 1/2″, n-am citit inca aceasta observatie dar mi se pare ca regizorul se inspira copios din Fellini si vrea sa reconstruiasca o lume a copilariei (dupa un alt film de acelasi F: Amarcord) incercand sa topeasca mai multe teme care nu se transforma in aur: emotie.
6 octombrie 2006 la 8:43 am
aceeasi reactie am avut-o si eu vizavi de propunerea noastra pentru Oscar „ce-au gasit la asta?”; chiar incepusem sa dezvolt un fel de frustrare vazand ca nu reusesc sa apreciez nimic dintr-un film care placuse atator persoane inteligente (CTP included)
pe de o parte am avut o senzatie puternica de deja-vu, e la fel de „psihologic” ca multe filme romanesti, mai ales pe subiectul comunism / revolutie;
pe de alta parte mi s-a parut ca poarta stampila pentru export pe frunte, o doza consistenta de pitoresc mioritico-comunist exagerat, probabil pentru gusturi occidentale
poate ca mi-a facut o impresie atat de proasta fiindca l-am vazut la TIFF dupa celalalt, „a fost sau n-a fost” care reuseste sa fie fix invers – subtil, veridic, normal …; ar fi fain sa scrii o cronica si pentru el
18 octombrie 2006 la 11:28 am
valer, n-am vazut ” a fost sau n-a fost” dar o sa ma duc sa-l vad ca prea se vorbeste de bine
23 octombrie 2006 la 2:18 pm
v-am descoperit acum si mi-am zis sa-mi dau cu parerea.
mie mi-a placut “cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” . mi-a placut poate chiar mai mult “hartia va fi albastra”. problema e ca le-am vazut in aceeasi zi, in ordinea asta. dupa, mi-am dorit sa le fi vazut in ordinea inversa pentru ca mi s-a parut ca baietelul lalalilu, din “cum…” era, pastrand proportiile, costi din”hartia…”; aceeasi naivitate, poate totusi mai accentuata la costi.
bine alesi actorii in ambele filme, muzica inspirata in “hartia…”.
il vazusem pe paul ipate in “chirita of barzoieni” unde juca gulita; surpriza e mare si placuta vazandu-l ca poate juca, cu mare naturalete, si altceva.
dana dogaru e excelenta ca si in “moartea domnului lazarescu” si in “cafeneaua” de la bulandra, in regia lui horatiu malaele.
15 mai 2007 la 1:35 pm
Filmul m-a emotionat datorita muzicii, imaginilor, naivitatii, etc. Este o “joaca” simpatica, emotionanta, pe alocuri…Sunt de acord cu observatia ca “pitorescul” romanesc este cautat…de data asta, nu este atat de suparator.
4 iulie 2007 la 11:18 am
[...] opera ailalta, Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, am bombanit deja pe-aici. Asa ca acum stiti: nu mai vreau nici un film despre Revolutie, nici anul asta, nici la anul si ma [...]