Comentarii la: Scary book 2

De către: autoficti…huh?! « zum-cititor-viteaz & dudul-somnoros

autoficti…huh?! « zum-cititor-viteaz & dudul-somnoros — Thu, 06 Dec 2007 13:16:32 +0000

[...] final un link la luciat, care a scris excelent si la o insemnare a autorului Luminitei care m-a amuzat. Nu am timp sa caut [...]

De către: luciat

luciat — Wed, 18 Oct 2006 11:25:28 +0000

amoralul si uv, ma bucur ca v-a placut

uv, asa e, partea cu ortodoxia e f misto si da, merita un roman intreg, da ceva asa, amanuntit si ffff dur – abia astept sa apara o asemenea carte

De către: uv

uv — Tue, 17 Oct 2006 19:16:24 +0000

in sfarsit am citit si eu cartea, ca tot promisesem.
sunt 2 personaje atat de tipice pentru anii 90 din romania, de m-a pus mult pe ganduri. e generatia mea acolo, aplecata cand spre misa, cand spre ortodoxism, cand spre cine stie ce alt caine cu covrig in coada. aventurile bietilor ceausei dezorientati. tare mi-au placut incercarile lor crestinesti:) cred ca e un subiect care merita reluat, cum se ascunde studentul si intelectualul roman in poala bisericii.
cred ca a fost suficient de necrutator cu el insusi in carte ca sa aiba dreptul sa fie si cu ea nitel si cu noi toti. asta daca ea e un personaj real, si cred ca e, pentru ca asa reiese din prefata cartii.
daca cineva ar face din mine un personaj psihotic nu m-as supara. mai ales ca in atitudinea lui nu e repulsie.
desi pe artisti n-ar trebui sa ii atingi nici cu o floare pt ca sunt sensibili , trebuie sa zic ca nu mi-a placut stilul ca de ziarist cu care divagheaza de la firul povestii catre personajele din tren, autobuz, spital, parca nu se poate abtine sa nu ii joaca ochii in toate partile in timp ce totusi si-a propus sa vorbeasca despre ceva destul de serios, sau parca ar fi vrut sa lungeasca putin supa punand la fiert ce se mai gasea primprejur ca sa iasa mai multa. dar, lunga sau scurta, am citit-o intr-o singura seara in momente in care ar fi trbeuit sa ma ocup de lucruri practice si urgente, si totusi n-am putut sa o las. nici nu stiu daca asta e bine sau la o carte, ca nu te poti intrerupe.
dar mi-a placut. am s amai cumpar si eu cartile lui in speranta ca nu o sa mai transpara in ele talentul lui de ziarist

De către: Michael

Michael — Thu, 05 Oct 2006 11:10:46 +0000

Vineri, 6 octombrie, ora 21.00, Editura Polirom
va invita la lansarea romanului “Luminita, mon
amour” de Cezar Paul-Badescu, una dintre cele mai
acide satire ale contemporaneitatii autohtone.
Evenimentul va avea loc in Clubul Utopia din
capitala (Calea Victoriei 16-18, in Pasajul
Victoriei). Alaturi de autor, despre Luminita,
mon amour va vorbi cunoscutul critic literar
Luminita Marcu.
Lansarea cartii va fi urmata de un recital al
celor de la trupa Kumm.

(dintr-un mail trimis de Oana Boca, PR Polirom)

De către: Amoralul

Amoralul — Thu, 05 Oct 2006 10:20:09 +0000

Eu am citit-o tocmai intr-o perioada in care ma hotarasem ca nu mai citesc romani, ca nu fac banii dati pe carti. Cum am dreptul sa fiu inconsecvent inca un CPB as cumpara oricand.

De către: PoianaluiMayuma

PoianaluiMayuma — Thu, 28 Sep 2006 17:14:35 +0000

Pai cred ca volumul Ideile bursuce s-a epuizat, daca ne intilnim vreodata ti-o fac cadou, mai am vreo patru exemplare de protocol. Blogul tau e OK stai linistita. Nu sunt eu chiar atit de arogant, cel putin sunt mai putin decit cred unii.

De către: adg2

adg2 — Wed, 27 Sep 2006 05:36:56 +0000

uv: “cineva care nu reinventeaza suficient cand scrie despre el si ai lui” – si cum va dati seama de acel “suficient”? de unde stii cit a inventat autorul si cit nu? am mai auzit pe cineva spunind “hai ca se vede”… ce s-o fi vazind? marquez spunea ca faza aia cu remedios urcindu-se la cer e adevarata (sa mai pomenesc aici si faza cu satirul din metrou – povestita in jurnal?)
mayuma: cred ca tu esti mai autofictional decit cpb. un pic de detasate, tinere, ce naiba?! sintem inca in joc (eXistenZ)

De către: luciat

luciat — Wed, 27 Sep 2006 03:44:08 +0000

hnu, duoamne fereste de rambursare! ce idee!

uv, si io abia astept sa vad ce zici de carte – si nu mai lua asa de in tragic chestiile astea scriitorii sint de multe ori capcauni (uneori isi da seama toata lumea, ca in cazul asta, alteori nu “sufera” decit apropiatii)