Dinescu poetul
Mircea Dinescu, Cele mai frumoase 101 poezii, Humanitas, 2006
Mie imi place Mircea Dinescu de la tv. Mi-a placut intotdeauna. Dar mi-a sunat ciudat prezentarea lui la tot felul de emisiuni drept „poetul Mircea Dinescu”. Carisma lui e tot ce poate fi mai indepartat de o carisma „obisnuita” de poet. Parca pe poet il vezi mai degraba cu pletele si vocea lui Cartarescu decit cu grimasele si poantele lui Dinescu 
. Plus ca nu prea mai scrie poezii. Plus ca banuiesc ca foarte putina lume a citit poeziile „poetului Mircea Dinescu”. Majoritatea i-am citit articolele si-am cascat gura la bufoneriile lui de pe ecran.
Asa ca recenta antologie de la Humanitas o sa fie pentru multi o surpriza. A fost si pentru mine, care abia daca rasfoisem Moartea citeste ziarul. Aparuse cartea asta imediat dupa revolutie, de-aia o rasfoisem. Antologia m-a enervat pentru ca e lipsita de orice „aparat critic”: n-are nici prefata, nici nota bio-bibliografica, nici nimic. Merge la Eminescu sau la Arghezi, da’ la Dinescu nu prea tine figura. In primul rind pentru ca o vor citi cu siguranta multi ne-cititori de poezie (Dinescu e o vedeta!) si in al doilea rind pentru ca pina si cititorii de poezie se vor gasi in mare parte in fata unui teritoriu necunoscut.
De exemplu eu am stat si m-am intrebat daca toate poeziile astea chiar au fost publicate la vremea respectiva. Si unde. Adica chiar a aparut in 1981 in Romania „Indulgenta de iarna”?! Ia uitati cum arata (o parte din ea, ca n-am curaj s-o citez pe toata, nu stiu daca e voie): „Fereste-ma Doamne de cei ce-mi vor binele/ de baietii simpatici/ dispusi oricind la o turnatorie voioasa/ de preotul cu magnetofonul sub sutana/ de plapuma sub care nu poti intra fara sa dai bunaseara/ de dictatorii incurcati in strunele harfei/ de cei suparati pe propriile lor popoare” Google nu m-a ajutat cu nimic. N-am gasit nici macar un singur articol despre carte. Nu-mi ramine decit sa presupun ca da, a aparut poezia asta in Romania in 1981! Si-atunci cum ramine cu cenzura?!
Pe siturile de librarii se spune ca volumul e insotit si de un CD. Eu n-am CD-ul asta! Am cumparat doar o carte. M-am pacalit, nu m-am pacalit, habar n-am… Daca m-am pacalit si m-am ales cu un exemplar din care cineva a furat CD-ul, atunci pe hot sa-l arda flacarile iadului si inainte de asta sa-i dea bunul Dumnezeu macar un herpes daca nu un picior rupt, asa ii urez io lui!
Cum e de fapt poezia lui Dinescu… pai, chit ca nu m-as incumeta sa „critic”, ma aventurez sa spun ca tine de neo-modernismul romanesc al anilor 70’. Nu sint convinsa ca am nimerit, da’ e plina de metafore, de incilcituri stilistice, de figuri si de virtuozitati. Unele cam bombastice pentru gustul meu („stai retras in tristetea parintilor/alaptat de-o tristete mai mare” – din Scrisoare catre domnul Mihail Bulgakov), altele superbe, cum ar fi, din aceeasi poezie: “Trage cortina, Ezechiel. Sfirsit./ Razboi pierdut. Inger lasat la vatra./ Experienta nu a reusit./ Omul e-un ciine. Chiar daca nu latra.” Uneori triumfalista, cu un sound ca de trompeta (stiti “Sint tinar, Doamna…”, cred ca e poemul lui cel mai des citat – si primul din antologie), alteori mai tacuta si mai delicata, ca o… Da’ de fapt detest comparatiile astea, folosite in “comentariile literare” in care scolarul nu prea stie ce sa spuna . Scolarita de mine prefera sa va dea un exemplu de delicatete dinesciana:“Chipul zeilor demult s-a retras/ pe eticheta cutiilor de conserve,/ a mai ramas doar ceata batrinilor/ sa urmareasca o biserica fardata prin ploaie/ si delicata masinarie a florii-soarelui/ sa uruie pe colina la nesfirsit.” (“Pesti”)
De altfel, Dinescu e o adevarata mina de pasaje nu doar citabile, ci super-citabile. Reuseste foarte des, exceleaza de-a binelea in asta. Mi s-a parut in schimb ca-i iese mai greu pe distante mai mari. Adica sint poezii care se epuizeaza inainte de final, volume care nu se “rotunjesc” perfect si, per ansamblu, o opera cam inegala, din care pot fi scoase usor multe piese nefolositoare. Virful, adica partea cea mai buna, e Democratia naturii (1981), ma rog, extrasele din acest volum de aici. Poezia care mi-a placut mie cel mai mult si mai mult (zise scolarita) e “O fabrica cheama dupa ea o alta fabrica”. Si “Incercare ratata de-a pune in functiune dinozaurul”, vai, ce frumos! Dupa acest volum celelalte parca scad vazind cu ochii, ajungind, la inedita din 2005 cu care se termina cartea, la nivelul marii, ca sa zic asa… Si gata, ca mi-e ca ma fac de ris cu comentariile mele de poezie… Cititi cartea, in concluzie, mie chiar mi-a placut.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
26 septembrie 2006 la 11:37 am
na, ca ma faci sa scot din raft o antologie mai veche a lui dinescu si sa recitesc (nu chiar acum). parerea mea e ca antologia de fata e o alta lovitura de marketink a humanitasului si atit. cam ca ghidul nesimtitului. adica ia sa mai scoatem noi si nise carti care se vind.
dinescu e drept ca nu mai scrie, da si sa-l prezinti ca “fostu poet” suna ca dracu.
plus ca imaginea stas despre poet, aia cu plete si cu destu la timpla, nu face la bine la populatie – ca a inghitit saraca o groaza de poeti de-astia.
ca sa revenim la poezie, eu as zice ca dinescu e un paunescu mai sugubat (poate si mai talentat) si mai economicos cu scrisul propriu (nici nu-i greu, la cita maculatura a produs bardul de la barca). si nimic mai mult.
in ce priveste cenzura, ea exista, e drept, dar mai mult pentru catei. dinescu era destul de dulau si pe vremea aia si lui i se permiteau mai multe. ca si lui buzura, de altfel.
nu stiu sigur daca pasajul citat a aparut in 81 sau nu, ca n-am prima editie. da trebuie sa i se fi epuizat si atunci cartile repejor dintr-un motiv, nu?
26 septembrie 2006 la 11:42 am
pai si ce daca e o lovitura de marketing?? sa fie, n-are decit! io chiar aveam chef sa citesc poeziile lu dinescu
nu comentez chestia cu (ase)muirea cu paunescu ca mi se face rau – tocmai am zis ca mi-a placut dinescu!
26 septembrie 2006 la 11:43 am
si eu sint cam consternata de expresia “dinescu de la tv” si nu “poetul dinescu”. e drept, am plecat din tara de 10 ani … dar am avut senzatia ca aici e tot mereu invitat cind e vorba de poezia romaneasca actuala … ultima afirmatie sa nu mi-o luati de buna, ma mai informez.
mersi!
oricum lucia, un scop ai atins din nou: de indata ce ajung acasa trebuie sa vad ce am adus cu mine din dinescu
26 septembrie 2006 la 11:51 am
am zis ca e o lovitura de marketing si atit in legatura cu faptul ca n-are aparat critic. nu ziceam ca e de rau, neaparat. si l-au publicat tocmai pe “dinescu de la televizor”, nu pe poet. ca, altfel, sint o groaza de poeti mai buni pe care humanitasul nu-i publica.
@aglaja:
da, stiu ca e invitat mereu pe afara ca poet, chiar daca de vreo 17 ani nu mai are de-a face cu poezia. au si occidentalii limitele lor: au auzit de unu dinescu si il invita mereu doar pe el. asa fac cu scriitorii din orice tara “exotica”. pamuk e turcu, kadare e albanezul, dinescu e romanul (e drept, concurat in ultima vreme de cartarescu).
26 septembrie 2006 la 3:43 pm
m bucur k ti-a plct “scrisoare catre dl mihail bulgakov”. my favourite
26 septembrie 2006 la 5:46 pm
Lucia,
Ma simt flatat ca am primit un mesaj de la tine, cel mai celebru blogger literar din Romania !
,ci ca sa-ti dau citeva repere despre mine si anume ca sint suficient de obiectiv (si imi place sa cred “cultivat”:) ca sa recunosc valoarea si s-o salut !
Da,stiu ca le-ai citit (ma refer la “Zâtul”,”Nu mă părăsi”,”Pianul mecanic”) si stiu ca ai scris despre romanele respective !
Îi spuneam lui Mike Haulica (ocazia fiind lansarea de la Cărtureşti a romanului australienei Kirsten J.Bishop, “Oraşul gravat”),ca recenzia ta la “Zâtul” Tatianei Tolstoia,este cea mai buna si inteligenta analiză pe care am citit-o anul acesta depăşind cu mult nivelul cronicilor de întîmpinare din presa literară ! Si crede-mă că în fiecare săptămînă cumpăr (şi chiar citesc “Observator cultural”,”Dilema”,”Supli-
mentul” de la Iaşi,”22″-ul, “România literară” plus lunar “Idei în dialog” şi trimestrial “Lettre internationale”).
Am facut digresiunea asta,nu ca sa practic metoda autoelogierii neostentative
Trebuie neaparat sa publici, meriti pe deplin !
Cristian Tamas
26 septembrie 2006 la 8:19 pm
Acum cativa ani a fost facut un fel de documentar despre avangarda (maine caut detaliile prin hartii), in care Dinescu (poet doar pe vremea aia) era vocea nu mai stiu carui avangardist. Desi Dinescu-omul-de-la-tv nu imi place, recunosc deschis ca l-am iubit pentru acel material. Daca ar trece tot omul de impresia pe care o face la tv, daca cei cu pretentii de intelectualitate ar trece peste dificultatile sale de exprimare intr-un cadru nepoetic, atunci poetul ar putea fi vandut ca poet si nu ca personaj (si eu cred ca e o tactica de marketing, prin urmare
)
26 septembrie 2006 la 10:22 pm
Sper sa-mi fie permisa o parere (foarte) personala; contextul e urmatorul:
Fara sa pot da niste date foarte precise, inainte de revolutie am copiat de mana in BCS tot ce a publicat Mircea Dinescu. Asta este definitia succinta a admiratiei mele pentru el, nu am facut asta cu nici un alt poet roman; poate si pentru ca volumele celorlalti le-am putut gasi mai usor (inclusiv in biblioteca proprie), nu mai conteaza de ce. Aveam hartiile imprastiate prin camera si il recitam cu voce tare cand nu ma auzea nimeni si mai mult nu-ti spun.
Dinescu-dela-TeVe (sau cum s-o scrie asta), atunci cand nu ma amuza intr-o nota de lejeritate si detasare inspirata intelectuala (de care trebuie sa recunosc ca adesea e capabil), ma enerveaza. Imi vine sa tusesc de la praful toxic nascut din vanturarea de dosare si furtunoase orgolii cu iz de moralitate (scuze, dar nu-i un val pe care sa-l calaresc cu placere, nu e nici provocator, nu ofera nici satisfactii reale si nici nu cred ca e adevarata problema sau solutie; si nici nu vreau sa intru in detalii mai mult sau mai putin tehnice).
Ca atare, antologia recenta am rasfoit-o cu nedisimulata nostalgie intr-o librarie, din curiozitate; n-am cumparat-o pentru ca imi cumparasem “Opera Poetica” publicata in noiembrie 2005 la editura Cartier intr-o editie, dupa aprecierea mea, ceva mai ingrijita (cu aceeasi observatie legata de aparatul critic, nici in aceasta editie nu exista decat o pagina – mica!… si cu scrisul rar – bio-bibliografica).
In ce priveste buna-seara-sub-plapuma, nu mai stiu exact; nu dizidenta cautam in poeziile lui, ci poezia; daca ajung curand acasa la ai mei, unde si acum sta cea mai mare parte a bibliotecii mele personale, am sa caut; sau intr-o sesiune nostalgica (iar) de Biblioteca (acum) Nationala (incurcata in itele MinCulturii de la Razvan Teodorescu incoace); dar am o lista de personaje carora le-as citi chiar astazi (fizic vorbind, peste cateva ore, ca sa se faca ziua) “Fereste-ma Doamne de cei ce-mi vor binele/…/de cei suparati pe propriile lor popoare”, si nu ma intreba cu cine as incepe.
[intre-paranteze: editura Cartier este din Chisinau; nu ii fac reclama pentru ca din alte ratiuni personale nu vreau sa fac asta; dar vanzare i-am mai facut si in alte randuri]
[intre-alte-paranteze: Cristian Tamas - nume rar, de altfel - noi nu ne cunoastem? din vremea in care copiam poeziile lui Dinescu prin BCS si chiuleam la cursurile de la arhitectura ca sa vin la cursurile din universitate?]
27 septembrie 2006 la 3:32 am
pt cristian tamas:
))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))) (mersi, da’ sa fim seriosi!) – n-am citit “Nu ma parasi” – “Zitul”, din ce trece timpul din ce mi se pare mai misto, sint convinsa ca o sa-l recitesc (sint cu atit mai incintata cu cit e scris de o femeie)
2410: eu nu trec de impresia pe care mi-a lasat-o Dinescu vedeta tv pentru ca nu simt ca as avea peste ce sa trec… chiar imi place si mi se pare ca statutul asta de vedeta e meritat in cazul lui – si nu cred ca are dificultati de exprimare, dimpotriva, e extrem de plastic si reconfortant (pt mine) stilul lui oral – in fine, e si chestie de gust, nu prea e de “discutat”
arhitectul: chestia cu dosarele pe mine personal ma plicti de moarte… my mistake, recunosc
f bine ca ai pomenit de editia de la Cartier, io habar n-aveam – alfel am mai luat si eu de la ei cite ceva
si multumesc pentru comentariu, chiar e un “testimonial” misto in legatura cu Dinescu
27 septembrie 2006 la 3:37 am
am gresit cind am zis de CD-ul lipsa… scuze
era vorba despre o editie diferita, deci nu m-a furat nimeni cu nimic
http://www.librariilehumanitas.ro/sitesearch.php
27 septembrie 2006 la 6:31 am
eu deja aastept sa lase si Dinescu semn:)))
27 septembrie 2006 la 7:14 pm
se numeste “sa nu ma parasesti”. e totusi altceva. n-aveti ureche muzicala?
27 septembrie 2006 la 9:57 pm
Dinescu n-a castigat un premiu Herder inainte de ’89? Pentru poezie, desigur. Si eu tot asa am ramas in ceea ce priveste opera lui, respectiv la rasfoitul volumului “Moartea citeste ziarul” in timpul unei ore de romana din liceu, in timp ce profa’ preda Blaga, Cosbuc or whatever. Ca tot suntem francofoni and stuff, imi aduc aminte prin ’93-’94 cand il ascultam la RFI citindu-si editorialul din Catavencu, parca in zilele de luni. Era genial. Joi parca era “Scrisoarea lui Lucian Raicu” din Paris. Nimeni nu mai zice nimic de Lucian Raicu, doar Cosasu cateodata. Pacat. E unul din cei mai lucizi critici literari romani si chiar te facea sa te simti mai destept ascultandu-l. Lucru rar. Si pe langa ei doi mai aveam bucuria sa-l aud si pe Matei Visniec, care am impresia ca era angajat permanent, in sensul ca il auzeam mai des pe post. Cu ei trei umpli cel putin un sfert de manual de romana
28 septembrie 2006 la 11:00 am
mihai, uite ca nu stiu despre premiile lui Dinescu…
mai nimic despre poezia lui nu stiam inainte sa citesc antologia asta…
6 octombrie 2006 la 8:18 am
In novembre ’89 parca, ecolier fiind, i’am dat bibliotecarei din brassoi o cutie de ness si un pachet de Kent pentru a scoate de la fondul secret un volum de poezii de’al maestrului: in acel volum (al carui nume l’am uitat) era si “Indulgenta de iarna”.
2 noiembrie 2006 la 3:17 pm
Mi-a placut ce ati citat din Dinescu, l-am auzit ( unde altundeva decat intr-o emisiune tv
) ca perioada in care eram lipsiti de libertate era propice creatiei, lucru absolut explicabil, spunea ca odata, intr-o noapte, pe cand avea domiciliu fortat, s-a apropiat de zid si acesta emana caldura si atunci a simtit ceva aparte, a avut senzatia ca poate mulge lapte din zid.
E firesc sa isi piarda din trairea poetica, odata cu angrenarea in cu totul alte domenii, nu mai are acea permeabilitate necesara coagularii unor trairi care sa se ceara scrise.
cu stima, Nea Gogu
27 iunie 2007 la 1:50 pm
Imi place Dinescu din toate punctele de vedere, dar in primul rand pentru ca a semanat cele mai frumoase sperante in sufletul meu imediat dupa revolutie (dragoste la prima vedere), imi place ca scriitor, ca poet, ca publicit, ii iubesc obiectivitatea!