Analiza tranzactionala si literatura
Nu stiu prea multe despre analiza tranzactionala.Am citit o carte sau doua, am luat cite ceva de pe internet, de ici, de colo. N-am dat mare importanta, mi s-a parut un fel de vulgarizare a psihanalizei, pentru uz practic. Surpriza a venit cind am realizat ca mi-au ramas de fapt in cap ideile alea si ca uneori pur si simplu nu ma pot impiedica sa fac „aplicatii”, sa vad „tranzactii” peste tot, poate si acolo unde nu e cazul. Daca stiti cite ceva despre analiza asta tranzactionala, go ahead, cititi ce urmeaza, poate o sa va distreze 
. Daca nu, incercati aici, e un tutorial haios, din care se poate intelege rapid cam despre ce e vorba. Dupa aia abia s-ar putea sa va distreze insemnarea asta. Daca n-aveti chef de tutoriale TA, sariti insemnarea cu totul.
Tranzactii intre scriitor si cititor
Lupta dintre literatura intimista si literatura explicit de fictiune: dubla diferenta de pact cu cititorul. Aplicind TA: fictiunea propune o comunicare de la Parinte la Copil (hai sa-ti spun o poveste frumoasa), iar autobiografia (si jurnalul si memoriile) o comunicare de la Adult la Adult (uite informatiile exacte si complete, adevarul gol-golut). Teoreticienii care detesta intimismul detesta detronarea literaturii de pe pozitia de Parinte. Cei care adora autofictiunea vor toate avantajele: atit autoritatea pozitiei de Parinte cit si increderea pozitiei de Adult. Cititorii care merg pe mina fictiunii se plaseaza in triunghiul Victima-Persecutor-Salvator pe pozitia victimei (consoleaza-ma, du-ma intr-o lume mai frumoasa), iar cei care merg pe mina autenticismului capata/isi iau un rol de judecator: ori il condamna pe cel care se expune (autobiograful/Victima), ori il aproba. Asa ca in final comunicarea nu e de la Adult la Adult, e de la Copil la Parinte (nu „iata adevarul” ci „uite ce-am patit”, cu doua variante de raspuns: „asa-ti trebuie” sau „vai, saracul de tine”).
Si nici asa nu merge, pentru ca orice fel de literatura se situeaza, pe fata sau pe ascuns, pe pozitia de Parinte: hai sa-ti spun eu cum stau lucrurile. Cred ca asta e cea mai profunda dintre tranzactii, cea mai „adevarata”. Si atunci cititorul de fictiune e mai degraba Copilul Adaptat, iar cititorul de autobiografii e Copilul Rebel. Orice fel de literatura vrea sa „te duca” in alta parte, orice fel de cititor vrea sa fie „consolat”, „dus” de pe lumea asta. Restul, tranzactiile (pactele) mai de suprafata sint o batalie de orgolii – cind literatura se simte tare si privilegiata (iar scriitorii oameni importanti si cu prestigiu social) apasa pe pedala Fictiune; cind literatura simte ca si-a pierdut importanta (iar scriitorii devin oameni ca toti ceilalti) apasa pe frina Autenticitate. Cititorul e „pacalit” si intr-un caz si in celalalt.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
6 octombrie 2006 la 12:21 am
asta’i din brandu’ mental-american
eh, ce face lumea cand nu ia la mate? se face ca face teorii: daca bagi a, ai b; scoti pe ce si ai doua posibilitati: + si -.
etc.
sigur, aia care citesc ca sa comunice (cu mortii daca viii nu’s pe unda) intra’ntr’o categorie care ar’sa fie studiata, daca’i dai domnului catedra cu tenura, sa’si firoscoasa teoria cu studenti in falfait lucrurile rapid in nas. pana te dezmeticesti, teoria s’a schimbat: scoti pe be si bagi pe c, sigur ca posibilitatile s’au schimbat si ele: – si +. d’aia mecanica devine cuantica, locomotiva cu aburi s’a mutat in china si dolaru’i 3 sferturi de eurou, cam raportu’ntre populatii.
18 octombrie 2006 la 11:21 am
borg, am deja vreo 2-3 zile de cind imi tot fac curaj sa raspund la comentariul tau
de ce scrii asaaaa de complicat?
1. sigur e ca am ramas corigenta la mate in clasa a 11-a si tata a trebuit sa dea spaga ca sa-mi iau bacu tot la mate
2. io creca toata lumea citeste ca sa comunice (restul n-am mai inteles)
3. … no idea
22 octombrie 2006 la 11:04 am
scuze da’ asa’mi cresc mie cuvintele’n cap, incalcite; si nu invinovatesc pe nimea ca asa le si gaseste.
cu matea, ma refeream la originatoru’ “analizei tranzactionale” al’fel nu’i nici o crima cu neluatu’ la mate cata vreme nu apare mai tarziu o “analiza” pe/din fondu’ asta.