“ce sa faca scriitorii romani: sa scrie Moartea pinguinului.”
Andrei Kurkov, Moartea pinguinului, trad. Mircea Aurel Buiciuc, Curtea Veche, 2006
Intr-un interviu luat de Ovidiu Simonca, Grigore Arsene, directorul editurii Curtea Veche (o editura care devine din ce in ce mai interesanta pentru mine), spune: „Nu seamana cu ce-i la noi Moartea pinguinului? Nu putea fi scrisa in Romania? M-ati intrebat ce sa faca scriitorii romani: sa scrie Moartea pinguinului.”
Scriitorii romani nu par sa fie de aceeasi parere. Cel putin unul dintre ei, Claudiu Komartin, care spune ca „ofensiva literaturii ruse actuale” „risca sa ingaduie si aparitia unor rateuri”. Lui Komartin Moartea pinguinului i se pare un astfel de rateu, devenit succes la occidentali doar pentru ca ei nu inteleg realitatea estica. „Numai ca toate snoavele si intimplarile aparent absurde care pot face pina la urma, cred, deliciul unui cititor din vestul european, sint, pentru un estic, o parte din existenta „normala” a nesfirsitei perioade de tranzitie a anilor ’90.” Verdictul lui Komartin: „Intre burlesc si dramatic, Moartea pinguinului este pina la urma o poveste calduta.”
Uite de-aia nu e literatura romana la fel de interesanta pentru un occidental ca literatura rusa. Povesti caldute? Pfui! Jenant! Un roman fara stralucire despre omul sters prins in tranzitie care sufera de singuratate fara sa urle, fara sa se bata cu pumnii in piept? „Un personaj simpatic, desi cam straveziu” ale carui orori domestice sint prezentate cu „o relaxare suspecta”? Politica zilei sa apara in romanul asta doar asa, „ca printr-un geam impiclit”? No way! Asa ceva e clar un rateu, o jucarioara pe care numai timpitii de occidentali sint in stare s-o inghita.
Scriitorul ucrainean Andrei Kurkov nu e devorat de ambitia de a crea un profund roman tulburator al tranzitiei din tara lui. Nu vrea sa ne scoata ochii cu tragedia Ucrainei, nici (mai ales!) sa ne orbeasca stilul stralucitor, originalitatea incontestabila sau profunzimea inegalabila a scriiturii sale desavirsite. El e mult mai modest: vrea sa faca, nene, literatura! Sa produca un roman. Pentru asta are grija sa inventeze o poveste surprinzatoare care are un cap si are si o coada, sa modeleze un personaj credibil cu care, la o adica, sa se poata identifica si cititorul care doreste sa se regaseasca macar asa, in doua-trei puncte, sa monteze un decor care sa functioneze cu adevarat ca un decor, adica sa se mai poata distinge, pe fondul lui, miscarea personajului, in fine, sa rupa toata povestea in fragmente digerabile. O data terminata treaba asta umila, Kurkov poate sa-si permita sa si spuna ce are de spus: ca omul e un pinguin bolnav de inima care refuza sa se intrebe ce i se intimpla de groaza sa nu se dizolve in secunda in care chiar intelege, ca orice e preferabil acestei intelegeri dizolvante, un atasament temporar cu o superficiala poleiala de iubire sau prietenie, o insignifianta cariera care iti ocupa timpul si-ti da senzatia ca esti si tu bun la ceva, un ceai sau un picnic sau o partida de sex care sa-ti anuleze macar temporar luciditatea. Iar cind luciditatea e cit de cit anulata, istoria poate sa-si faca de cap cu tine, societatea sa te integreze, mai-marii zilei sa te foloseasca fara scrupule. Cum, la fel de bine, te poate folosi un romancier pentru cititorii sai 
Sa-mi spuna si mie cineva de ce ar suna asta „exotic” pentru un occidental sau de ce e o poveste „calduta”.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
23 octombrie 2006 la 11:08 am
pai, in primul rind, ma bucur ca ti-a placut. si ma bucur si mai tare ca ti-am recomandat-o eu
calduta? nu cam. ma rog, nu stiu care sint lecturile lui komartin si cu ce compara el. in plus, nu cred ca intrebarea e daca e calduta sau nu, ci daca e buna sau nu. personal, m-am cam sictirit de carti hot si de autori “rai”: beigdeber, welsh, houellebecq, ellis. ma rog, nu asta e in chestiune.
exotica pentru un occidental? sigur ca e. decorul si realitatile ucrainiene, relatiile dintre cetateni n-au cum sa fie privite altfel decit ca exotice de catre oameni care traiesc intr-o plicticoasa lume normala. iar plicticosenia vine nu doar din lumea reala, ci si din formulele narative din vest. marturisesc ca si mie mi s-au parut “altfel” rusii de la curtea veche, altfel decit literatura occidentala contemporana, pe care o stiam ceva mai bine. tie nu ti s-a parut la fel Zatul? sau Gheata? daca ar fi sa gasesc un numitor comun “rusilor” (inclusiv lui kurkov), as zice ca, dincolo de amestecul de senzationalism consumist si scriitura de calitate, se poate oarecum vedea in cartile lor inclinatia catre parabola. da’ poate mi se pare
cit despre ce spunea grigore arsene in interviul cu pricina, ce sa zic? cit cunoaste el din literatura romana? apropo si de discutia despre cele mai cele 5 romane romanesti. cred ca ne-am cam invatat sa ne plingem sa n-avem nimic, ca nu s-a scris mai nimic ok. si parca nu e chiar asa. sint de acord ca pentru un editor e mai simplu sa cumpere drepturile de autor de la agentii straineze, decit sa-si puna prostul la treaba si sa descopere el scriitorii. de ce sa riste? si, mai ales, de ce sa se oboseasca? mai bine sa mearga la sigur si, odata cu cartea, sa importe si strategia de marketing, ca nici macar sa vinda dupa capul lor nu sint in stare multi editori.
23 octombrie 2006 la 11:20 am
vic, nu numai ca mi-ai recomandat-o tu pe asta, mi le-ai recomandat pe toate astea rusesti de la Curtea Veche, ca io trecusem total cu vederea – si cred ca mi-a reiesit cea mai misto serie de lecturi de anul asta – drept care chiar multumesc
eu nu ma bag in discutia mai lunga despre lit rom in general – pur si simplu m-a enervat comentariul lui komartin si din interviul cu arsene am retinut strict fraza despre Moartea pinguinului
“exotismul” ma enerveaza – si eu, care sint foarte din est, am apreciat romanul fara sa fiu plictisita cumva de vreo viata excesiv de normala, asta am vrut sa zic! motivele pt care e misto pinguinu asta chiar nu tin de “exotism” sau de un cititor occidental – e un roman misto pt toata lumea…
vreau sa citesc si mitraliera de lut si inca una si dupa aia o sa ma aventurez si eu sa compar, deocamdata mai stau
23 octombrie 2006 la 11:30 am
da, citeste si mitraliera! neaparat!
sigur ca motivele pentru care e misto pinguinu nu tin de exotism, dar saracii oamenii aia din vest, care nu stiu ce stim noi, pot sa il ia si in felul asta. la urma urmei, nici noi (eu, cel putin) nu scapam de impresia de exotic atunci cind citim ceva dintr-o cultura care nu ne e familiara. ma gindesc ca, daca as citi un roman iranian, n-ar avea cum sa nu mi se para exotic. chiar daca asta nu are a face cu valoarea. cred ca exotismul e mai degraba un criteriu pentru editorii dintr-un sistem consumist, care incearca in fel si chip sa atraga atentia pietei cu ceva. e ca atunci cind maninci multe condimente: gustul ti se atrofiaza si ai nevoie de stimulente din ce in ce mai puternice. zic si eu, da’ ce, crezi ca am dreptate?
23 octombrie 2006 la 12:17 pm
iote ce exotism a vazut antrenoru ala de s-a pomenit ca-l taie becali sa si-l faca frate de cruce! ala exotism
)
23 octombrie 2006 la 12:51 pm
ma gindeam eu ca femeile nu trebuie sa se amestece in fotbal.
ala nu era antrenor, bre, era pres. de club sau apropitar sau un drac de-asta.
23 octombrie 2006 la 12:59 pm
da, si io ma gindesc ca femeile nu trebe sa se amestece in fotbal
eventual sa-l boicoteze cit pot, sa nu adauge nimic, nici un 0,00000… la ratinguri de meciuri
23 octombrie 2006 la 1:11 pm
ca sa vezi unde ajungi de la kurkov! curat exotism.
30 octombrie 2006 la 4:14 pm
Auch ich habe sehr gelacht, als ich das Buch gelesen habe. Leider konnte ich es nicht im ukrainischen Original lesen.
Viele Grüße in die Welt.
30 octombrie 2006 la 11:25 pm
problema cu Kurkov nu e daca s-ar incadra in vreun fel de exotism au ba (apropos, atit Ellis, Welsh etc tin tot de un anume exotism -nu-i consider hot decit prin prisma faptului ca, in sfirsit, tinem intr-un fel pasul cu lumea, cronologic vb.), ci de faptul ca scrie demential, iar asta se vede in ciuda traducerii absolut sadoveniene a l;ui Buiciuc. E o carte pe care am citit-o intr-o ora 30. Cred ca face, intr-adevar, toti banii si toate minutele.Iar parerea lui Claudiu ii ramine. Sa nu uitam ca e scriitor si are dreptul sa fie hakitsos
31 octombrie 2006 la 10:38 am
BAS, de acord, cu o singura precizare: Komartin e CITITOR si in calitatea asta are dreptul la hachite
E un drept fundamental al tuturor cititorilor. Nu tre sa fii neaparat scriitor. Pe de alta parte, e hachite si hachite…