Lene vs. munca, distractie vs. fericire
Tom Hodgkinson, Ghidul lenesului. Mic tratat pentru lenesi rafinati, trad. Gabriel Stoian, Nemira, 2006
Ce face lenesul cind are un teanc de citit care include Allan Bloom, Kristeva, Blanchot, Durkheim? Citeste Ghidul lenesului, normal. Si pentru asta bineinteles ca e pedepsit! Ca daca cedezi unor placeri ieftine aminind chinurile lecturilor serioase, consecintele nu intirzie sa apara, cum frumos ar spune un ziarist intr-un ziar de mare tiraj presat de inchiderea editiei. Respectiv te plictisesti. Groaznic spre final, exact pe la capitolele care ridica in slavi sexul, drogurile si rock’n’roll-ul.
Pina la urma ii dau dreptate lui Baudelaire, care spunea ca a munci e mai putin plictisitor decit a te distra. Hodgkinson asta face, opune distractia muncii. De unde reiese ca lenea e adica o pasiune pentru distractie si o repulsie pentru munca. Nu ma prea incadrez, in cazul asta, in categoria lenesilor. Adica distractia sfirseste prin a ma plictisi. Nici macar nu dureaza prea mult pina sa se intimple catastrofa asta. Poate pentru ca nu mai sint asa de tinara, ca in adolescenta, de exemplu, imi aduc aminte ca regretam profund dimineata, cind trebuia sa plec de la petreceri si sa ma duc acasa. Acum sint mult mai fericita daca mi-am petrecut o noapte citind o carte misto decit daca m-as zbintui intr-o companie zgomotoasa si agitata. Chiar daca acea carte misto presupune munca (creion ascutit, pasaje recitite de trei ori, fuga la rafturi dupa alte carti in cautarea unor referinte etc.).
Hodgkinson spune ca lenea e o atitudine subversiva la adresa societatii de consum si ca ar fi mai eficient pentru un rebel sa se dedea lenei si sa se multumeasca sa cistige putin, respectiv sa consume putin, decit sa se agite in actiuni revolutionare. Eu, sincera sa fiu, n-am nimic impotriva consumismului. Daca nu era consumismul pe lume, nici nu se consumau atitea carti, nici nu se gaseau la hipermarket atitia detergenti care sa ma scuteasca pe mine de frecat rufele sau atitea pungute cu legume congelate care sa ma scuteasca (tot pe mine personal) de munca plicticoasa a gestionarii unei camari sau a unei pivnite. Nici n-aveam la dispozitie haine frumoase gata facute si trebuia sa-mi dedic o mare parte din timp artei croitoriei, arta pentru care ma tem ca nu sint inzestrata cu vreun talent din nastere. Ca sa nu mai spun ca tot consumismului ii datorez marea varietate de biblioteci usor de montat din care am putut sa aleg, datorita careia nici un barbat n-a avut de suferit din cauza batailor mele la cap ca nu e timplar bun 
Ii plac luditii, cei care la inceputul erei industriale distrugeau masinile ca sa distruga munca dezumanizanta si repetitiva impusa de ele oamenilor. Mie nu-mi plac luditii pentru ca daca reuseau ei sa stopeze proliferarea masinilor e posibil sa nu fi avut ocazia acu’ sa tacanesc incintata la masinaria asta care-mi da ocazia sa va spun si voua parerile mele
Mai are si viziunea idilica a unor oameni care traiesc in pesteri confortabile puse gratuit la dispozitia lor de catre Mama Natura, suficient de generoasa ca sa le ofere inclusiv crengi pline de fructe la o distanta convenabila si care, in consecinta, n-au nevoie sa munceasca pentru nimic. Vai de mine si de mine! As muri de plictiseala daca ar fi sa ma hranesc cu fructe si sa ma „distrez” pur si simplu toata viata! Unele din cele mai fericite zile din viata mea au fost cele in care am muncit din greu si am vazut si rezultatele muncii mele. Iar suprema fericire, la care n-am ajuns si la care tot mai sper sa ajung, tinjesc chiar dupa ea, e sa apuc sa vad in viata asta o anumita munca dusa cu bine la capat. Singurul obstacol in calea acestei fericiri personale e… lenea.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
29 octombrie 2006 la 2:58 pm
Si care este concluzia ? “Carticica” lui Hodgkinson este o stupiditate inutila ? De ce ti-ai mai pierdut timpul cu asa ceva ?
Esenta discutiei nu este in cazul de fata,intre “deliciile” consumismului si refuzul masinismului,ambele atitudini extreme (respectiv in a contrapune penuria bolsevismului, desfriului supraproductiei capitalismului),ci in a releva fundamentul dilemei, este munca necesara ? De ce ? Ca sa traim mai bine ? Ce inseamna sa traiesti mai bine ? Sa consumi mai mult ? Sa posezi mai multe obiecte ? Pentru ce ?
Te face asta mai fericit ? Asta este miza ?
29 octombrie 2006 la 3:19 pm
legume congelate?
slava Domnului ca nu m-am insurat cu tine (nu ca as fi avut ocazia)
29 octombrie 2006 la 4:45 pm
cristian, eu am zis ca pt mine munca (dusa la bun sfirsit) ar fi o fericire – e adevarat ca e un proiect personal
altfel, cred cu tarie in chestia aia a lui Baudelaire, ca munca plictiseste mai putin ca distractia
– scuze, nu prea-mi vine sa fiu serioasa pe subectu’ asta 
vic, nici n-o sa te pasca vreodata pericolu’ asta
))
punga cu legume gata congelate e la fel de buna cumparata ca si pregatita in casa de gospodina perfecta 
si sa stii ca o nevasta cu adevarat gospodina congeleaza legumele cu minutza ei feminina, ca sa-ti faca tie salata de vinete la craciun, ca sigur o sa-ti fie pofta
29 octombrie 2006 la 5:27 pm
Mai intai cu” legumele congelate” :in dorinta barbatilor de a manca musai legume conservate de sotie e un soi de primitivism nostalgic.Femaia trebuie sa traga din greu,nu? Eu le spun ca “acceptarea” legumele congelate nu e doar o forma de progres tennic ,ci mai ales una de progres psihologic!Femeile relaxate(care gatesc cu …cogelate) sunt partenere mai bune,inclusiv in privinta mancarii.
“Ghidul lenesului” – gandeam eu ca e pledoarie pentru un egoism ceva mai sofisticat
pentru reconsiderarea unor placeri boeme,pentru o lista personala de abateri delicioase de la normele hipereficientei…
29 octombrie 2006 la 7:10 pm
acu’, sa nu va suparati, da’ am si eu o intrebare: daca exista legume congelate, de ce sa nu ramiie omu’ becher?
asta una la mina.
doi la mina: de unde ai tras bre, luciato, concluzia ca as vrea salata de vinete la craciun? dimpotriva, detest profund perversiunile de soiul: capsuni in noiembrie, sorici in iulie sau gutui in aprilie.
trei la mina: la mine in familion de gogonele se ocupau barbatii. ca de un’ sa stie femeia cum sa le puie ca sa iasa ca la carte?
29 octombrie 2006 la 8:06 pm
>
pai cam asta si e – chiar daca e pe alocuri comerciala, cartea e lejera, senina, jucausa, complice si tonica; in esenta lenea e privita ca o modalitate de a te opri si a te regasi pe tine insuti, gandind si deci existand pur si simplu: “(stau in pat si) gandesc, deci exist”
)))
lucia cred ca ai ratat nitel ideea cartii
consumerismul nu e ceea ce pomenesti tu referitor la detergenti, ci o modalitate de a ne trai viata pe baza unor idei si comportamente prefabricate pe care le inghitim fara sa ne gandim putin de ce o facem, care au drept rezultat o goana netoata dupa acumularea la gramada de bunuri de care de multe ori n-avem de fapt nevoie.
nimeni n-are nimic cu munca, ci cu “slujba” care apare in recomandarea de viata urmatoare, pe care multi dintre noi o urmam mai mult sau mai putin constient: “Go to school, get good grades, so you can get a “good” job, make lots of money, get a mortgage and a car and a spouse, keep up with the Joneses, and be “successful”. lenea in contextul asta apare ca un fel de igiena mentala
na, mie mi-a placut, desi inca o data, nu-i o carte revolutionara nici in idei (de fapt e o compilatie din filosofi, poeti etc) si nici in intentii.
29 octombrie 2006 la 8:07 pm
“pai cam asta si e” din postul meu se refera la ultimul paragraf din comentariul Lidei de mai sus, nu stiu de ce n-a aparut
29 octombrie 2006 la 8:18 pm
si nu in ultimul rand, “buna”
cu asta trebuia sa incep, am fost nepoliticos
imi place ce faci tu aici
29 octombrie 2006 la 8:43 pm
lida si humbert, da, cartea e cam ce ziceti voi, da’ pe mine m-a plictisit in cele din urma
n-am zis ca consumerismu e treaba cu detergentii si hainele, ci doar ca ajuta
(ca daca nu erau unii care sa traiasca pentru consum, aia care traiesc pt altceva – si care sint mai putini si deci neinteresanti pt comersanti – n-aveau parte)
munca versus slujba e o alta problema, in fine, chiar si slujba e datatoare mai degraba de lucruri bune decit de lucruri rele, zic eu – si in romania inca nu sintem in situatia sa muncim doar de dragu consumului, asa ca “slujba” la noi e un pic alceva ca “jobu” la ei
)
per ansamblu, da, poate ca am ratat mesajul cartii, dar e un mesaj cam plin de chestii rasuflate si, repet, plicty
humbert, nu te formaliza
) ma bucur ca-ti place si te mai astept
si, vic, nu mai cauta raspunsu la intrebarea de ce sa nu ramina barbatu becher – io zic ca ai dreptate si ca e bine sa ramii becher (bine pentru ea, I mean)
29 octombrie 2006 la 9:03 pm
cititi ce-a scris despre lene smg de la egophobia
29 octombrie 2006 la 9:05 pm
eh, is mai multe de spus aici, poate altadata.
deci, tocmai m-a palit o idee. eu sunt moderator la sectiunea de carti si ISBN-uri a unui forum si cu ceva timp in urma am pornit un topic (thread) foarte asemanator in intentii cu jurnalul de fata, numai ca nefiind eu foarte disciplinat l-am cam lasat balta.
as dori sa te invit sa-ti arunci un ochi pe-acolo (pe la inceput e si “posibilitatea unei insule” pe care vad ca ai pomenit-o si tu si de asemenea se gaseste si un topic cam pasional asa despre “ghidul lenesului”) si daca-ti surade ideea si gasesti vreun folos, mi-ar placea foarte mult sa postezi review-urile tale si acolo. tu ai avea mai multa vizibilitate (ma indoiesc ca asta e scopul tau principal, dar na, totusi scrii macar partial si pentru cititori) si eu as avea o sectiune mai interesanta si mai animata. daca vrei, iti facem un topic numai al tau. nu cred ca ti-ai face tu insuti concurenta la jurnal postand si acolo.
daca nu te intereseaza, macar da-mi permisiunea sa te mai citez din cand in cand.
forumul e destul de toxic prin anumite parti ale sale, dar daca le eviti poti discuta cu niste oameni destul de interesanti,
anyways, in caz ca ai chef, link-ul este: http://www.andreigheorghe.ro/forum/viewforum.php?f=14&sid=cca5b53b06908c43b60dbdc0e152dba9
30 octombrie 2006 la 11:19 am
iQ666, m-am dus la linku si nu m-a distrat deloc, sorry
humbert, am rasfoit site-ul si forumul respectiv, mi-au placut textele tale si ale lu’ Mocka Rolla (cred ca am retinut bine)
da’ ce-i cu situl ala? care e legatura cu andrei gheorghe? eu nu pot sa sufar personaju’, asa ca in nici un caz n-o sa scriu nimic acolo si NU sint de acord sa posteze nimeni texte de-ale mele acolo. Dar, evident, nu vad de ce n-ai cita ce vrei cind vrei unde vrei
sau, reformulez: andrei gheorghe pur si simplu nu ma intereseaza si nu doresc nici cea mai mica apropiere vreodata intre blogul meu si ceva in care sa fie el implicat (nu-l cunosc, in caz ca te intrebi)
30 octombrie 2006 la 12:43 pm
legatura cu AG e ca forumul e gazduit de site-ul lui si-atat; la un moment dat (acu 2-3 ani) era un forum foarte bine cotat, dar intre timp s-au intamplat multe si “nu mai e ce-a fost”; in niciun caz nu e un forum din ala de gruppies, n-a fost niciodata si practic n-a avut nicio treaba cu personajul, care multora de acolo (me included) le este cel mult indiferent, daca nu chiar antipatic. cei mai multi suntem acolo pt ca ne cunoastem unii pe atii de mult timp, chiar si in real life, si uneori ies treburi misto.
in fine, nu importa, nu vreau sa crezi ca fac reclama.
30 octombrie 2006 la 2:33 pm
humbert, am inteles, nici o problema
da nu mai bine iti faci tu blogul tau?
eu nu prea frecventez forumuri, de altfel, in general – bloguri in schimb o gramada
30 octombrie 2006 la 2:55 pm
“eu nu prea frecventez forumuri, de altfel, in general – bloguri in schimb o gramada”… si nu putine sunt blogurile celor care au sau macar au avut un cont pe forumul lui gheorghe. scuze ca intervin fara sa ma refer la cartea in discutie, dar tineam sa zic ca eu, desi legat sentimental de forumul ala, prefer sa citesc pe blog cronicile luciat-ei.
30 octombrie 2006 la 3:23 pm
pai eu am ajuns aici urmand un link de pe un blog al cuiva despre care stiam de pe forumul lui gheorghe
salut domnu’ Liviu.
nu vreau sa-mi fac blog, de fapt am unul dar e neglijat la greu si necunoscut, pt ca mai mult ma intereseaza discutiile, interactiunea; si eu prefer sa citesc aici pe blog dar e mai greu de combatut
30 octombrie 2006 la 9:10 pm
[...] cititoarea teroristă scrie despre “ghidul leneşului“.. asta m-a făcut să-mi amintesc de “cântarea lenei” a lui smg.. de-aş avea timp aş fi şi eu leneş [...]
31 octombrie 2006 la 10:32 am
humbert, te rog sa combati cit doresti, hai ca nu e asa de greu