Timpirea prin iubire
Patrick Suskind, Despre iubire si moarte, trad. Ionut Budascu, Humanitas, 2006
Cam 70 de pagini cu caractere foarte mari, ca pentru copii sau batrini. Cine a citit Parfumul si Porumbelul nu poate sa nu citeasca si asta. De altfel, nu poti sa nu citesti cu aviditate orice a mai scris Suskind – eu as citi si listele lui de cumparaturi. Si omul e extrem de dragut cu cititorii lui, publica putin, rar si variat, sa nu aiba nimeni motive sa se plictiseasca sau sa se sature.
In Porumbelul, la care eu am ris cu lacrimi, ma credeti sau nu, exista un pasaj extraordinar si absolut de neuitat: rigidul si inhibatul personaj principal asista cu uimire la o scena in care un vagabond isi face nevoile pe strada, lipsit de esenta intimitatii, o toaleta. Scena il ingrozeste, pentru ca el nu a facut nimic altceva in viata decit sa incerce sa se asigure ca va avea intotdeauna acces la un spatiu inchis in care sa se poata ascunde de ceilalti.
Suskind insusi incearca sa se ascunda pe cit posibil de ceilalti, sa nu apara la tv, sa nu mearga la festivitati de premiere, sa nu…
Lucrurile cele mai intime si cele pe care vrei cel mai mult sa le tii pentru tine sint rusinoase, vulgare, umilitoare. Acuma, in eseul asta, e vorba tot despre ceva extrem de intim si de umilitor (sic!): iubirea. De ce spun umilitor? De-asta:
„O singura privire aruncata privirii iubitului privindu-si iubita ne e de-ajuns pentru a constata ca privirea lui e goala si ca el insusi e, cum bine se spune, „rapit”. Tot ce fusese odinioara spirit intr-insul, inteligenta, curiozitate si prudenta a disparut fara urma. Ceea ce ramine este, ca in privirea celui transfigurat de presupusa prezenta a divinitatii, expresia celei mai curate nerozii. De altfel, acest fenomen al timpirii prin iubire nu se limiteaza in nici un caz la dimensiunea ei sexuala.” (p. 35)
Daca deja vi se pare ca fac asociatii ciudate intre defecare si iubire, linistiti-va, nu sint dusa cu capu’ 
Le face Suskind, chiar la inceputul mini-cartii. Cam in 6 pagini (in care apar Sfintul Augustin, Platon, Stendhal si Kleist). Concluzia: „Si astfel iubirea se deosebeste suficient de mult de excremente.”
Exista trei povestioare-studii de caz. Exista o paralela intre Isus si Orfeu. Exista umor si, cum bine se spune pe coperta a patra, „stilul sau rafinat si tandru sarcastic”. Nu mai spun nimic. Face toti banii.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
31 octombrie 2006 la 11:24 am
propun sa facem un sondaj ad-hoc ca sa vedem daca lumea se timpeste cind se indragosteste sau viceversa.
31 octombrie 2006 la 11:26 am
bai, ce sa spun, eu clar m-am timpit rau cel putin o data in viata
si inainte sa ma indragostesc eram chiar istetzica
dupa ce mi-a trecut indragosteala respectiva istetzimea mi-a revenit
31 octombrie 2006 la 11:36 am
ca sa vezi!
31 octombrie 2006 la 2:48 pm
“Parfumul” mi-a incantat cu ani in urma,la prima aparitie cred,cateva dupa -amieze
(citesc in ritm moderat,imi place sa savurez si sa patrund textul,desi uneori pasiunea lecturii mareste involuntar viteza).La “Porumbelul” nu am ajuns,acum insa m-ai convins sa vad ce-i cu acest volum …despre iubire si moarte.Desi,fiecare isi afla mai devreme sau mai tarziu,propriul adevar in materie,nu?Ba chiar avem de aflat mai multe asemenea adevaruri de-a lungul calatoriei.Dar de ce dragoste langa moarte?Cat priveste “tampirea prin iubire care nu se limiteaza la dimensiunea ei sexuala” – suna a filozofie standard.Cel mai sexual organ al omului este creierul
iar dimensiunea sexuala este turnesolul unei relatii.Evident – fara a pune nici o echivalenta intre ele.
31 octombrie 2006 la 2:52 pm
acu m-am prins: bre oamenilor, daca iubira timpeste, moartea ne face mai destepti? eu credeam ca imparatia cerurilor e a celor saraci cu duhul.
31 octombrie 2006 la 3:48 pm
Nu cred că ne face mai deştepţi, ce te faci dacă mori tocmai în timpul îndrăgostelii?
Filmul(Parfumul) l-a văzut cineva?
1 noiembrie 2006 la 7:37 am
nush cum ai putut tu sa razi la Porumbelul, ca eu-s si akum terorizata de blestemata aia de pasare…deh, de gustibus..dar imi place scriitura suskindiana, skrisei si eu ceva de el…si merci pt recomandare, o s-o caut, sa-mi sterg amarul columbofob
grazie….
1 noiembrie 2006 la 9:24 am
Lida, iti recomand cu caldura Porumbelul, e f misto chit ca nu e la fel de naucitor ca Parfumul – volumasul asta d. iubire nu e deloc complezent cu cliseele…
hiacint, n-am vazut filmul, dar parca nici nu l-as vedea, as vrea sa ramin cu imaginile din capu’ meu dupa cartea asta
tuvia, sa-mi zici daca ti-a placut
17 mai 2007 la 2:54 pm
[...] din filmele de la Hollywood sau din posterele de reclama, dimpotriva, e o forta incontrolabila care timpeste, distruge personalitatea omului, arunca in aer tot efectul domesticirii omului de catre om si [...]
17 mai 2007 la 10:27 pm
din pacate nu am reusit sa citesc parfumul dar in schimb am vazut filmul acum cateva saptamani si am ramas fara cuvinte.e absolut beton.si culmea e ca e american dar te prinde.cat despre porumbelul, pe asta am apucat sa il citesc si chiar ca e naucitor!
10 februarie 2008 la 7:45 pm
Sa crezi ca iubirea tampeste este intr-adevar o tampenie. Exista, desigur, diferite forme de iubire: fata de divinitate, fata de mama, tata, sora, aproapele, etc, forme de iubire fara de care nu am putea trai.
Povestile de iubire sunt inaltatoare si nimeni nu iese tampit dintr-o astfel de poveste, ci doar pregatit pentru un nou inceput, cu speranta ca marea dragoste este urmatoarea.
11 februarie 2008 la 4:18 pm
@ cecilia – pai s-ar putea sa ai dreptate tu, nu Suskind. ca, daca ma gindesc bine, n-are cum sa timpeasca pe toata lumea. ca unii sint dinainte timpiti
si multumesc pt “Povestile de iubire sunt inaltatoare” – cred ca asta inca nu se spusese aici, pe blogul asta
11 februarie 2008 la 7:45 pm
@luciat: pe cei saraci cu duhul/tampiti, prefer sa-i ignor. se indragostesc tampitii? cred ca aceasta categorie nu constientizeaza dragostea. ei au doar instincte primare. astfel se explica existenta unui numar atat de mare de violatori pe lume.