Fanii lui Harry Potter pot si Borges
Jorge Luis Borges in colaborare cu Margarita Guerrero, Cartea fiintelor imaginare, trad. Ileana Scipione, ilustratiii Felix Aftene, Polirom, 2006
Nu ma asteptam s-o citesc de la cap la coada. E cam infantil gestul in sine, colectia asta de mini-povestiri pare facuta sa fie rasfoita pe saritelea. Asa cum pare sa fi si fost scrisa, o rasfoire a nenumarate carti, de la Biblie la antologii frantuzesti din literatura chineza. La care se adauga foi rupte din carnetele vechi si alte hirtii gasite prin poduri. Doar n-o sa ma apuc acum sa scriu despre Borges, despre cum scrie el, ca m-as face de risul curcilor 
In spiritul lui Borges, cartea asta a patit tot felul de istorii, de exemplu cu traduceri in care au aparut pasaje inexistente in original. Aici aveti o poveste borgesiana a editiilor si traducerilor. Am cautat sa vad in ce a constat „colaborarea” cu Margarita Guerrero si cine e Margarita asta, de altfel. Pai, din ce am gasit pe net am inteles ca a fost o iubita cam nabadaioasa pe care omu’ a sperat c-o mai linisteste si-o face sa stea locului daca-i da de lucru cu niste fiinte imaginare. Ce-a lucrat ea efectiv nu m-am lamurit si cred ca nu prea stie nimeni. In orice caz n-a stat prea mult locului pe linga Borges, intr-un final tot l-a lasat si s-a dus.
Mi-au placut ilustratiile lui Felix Aftene, un artist iesean. Sint vreo 30, alb-negru din pacate, sau poate ca nu e pacat, ca parca arata mai a „manuscris” asa… Cu atit mai mult cu cit unele sint compozitii cu litere, cifre, stersaturi etc. de zici ca au fost desenate pe foi uzate de prin casa (apreciati, va rog, limbajul meu de critic de arta!). Potrivit, mi se pare mie, pentru Borges. Cum nu ma pricep de nici o culoare la arta plastica (de data asta apreciati-mi prudenta exprimarii!) o sa va trimit la articolul „Mondogonia lui Felix” de Corneliu Antim, din ZF, din care spicuiesc: „Felix Aftene dovedeste aptitudinea, destul de rara in bransa lui, de a plamadi o lume imponderabila, un fel de metamaterie vie si exponentiala acelei reale si alienante, pe care o investigheaza si o destructureaza cu savoare chirurgicala, pentru a o recompune apoi dupa criterii proprii.” In fine, daca nici voi n-ati inteles nimic din asta, ca si mine, uitati-va pur si simplu la galeria lui online.
Scrie si la catastif despre cartea asta, cam ce-as fi scris si eu, asa ca duceti-va de vedeti. “Citind respectivul bestiar, faci o excursie scurta in toata cultura” zice Catalin si, da, si asta e dragut la ea, un fel de crash-course, cam ca Legendele Olimpului de pe vremuri, dar nu e totusi foarte safe de dat la copii, ca astia micii cred tot si pe Borges nu e bine sa-l crezi intotdeauna. Dar un adolescent care n-a mai vazut un borges ar putea foarte bine sa inceapa de aici. Daca e un adolescent care l-a devorat pe Harry Potter pina de curind, cu atit mai mult, o sa-l intereseze pe bune. Pacat ca nu citeste blogul asta nici un adolescent! Mi-ar placea sa predau acu’ literatura la clasa a noua… Imi imaginez ca ar iesi o lectie frumoasa… Le-as desena pe tabla niste sageti care sa duca la Dante, la Homer, la Ibsen… Mai bine nu, poate i-as plictisi de moarte 
Ce e naspa e ca e destul de scumpa, da’ daca a iesit, tot vorba lui Catalin, “un obiect frumos”, na, ce sa faci, obiectele frumoase costa.
P.S. Am fost incintata sa constat ca ma descurc sa citesc in spaniola! Invatasem ceva pe vremuri dar m-am lasat, de lene. Traducatoarea a avut amabilitatea sa lase in original citeva pasaje (versuri, de exemplu) a caror versiune in romana e trecuta la notele de subsol. Tot asa a lasat titlul “Brownies” uneia dintre povestioare, explicind mai jos ca in romana ar putea fi ceva gen “Cenusarel” – o solutie foarte buna pentru toata lumea, respectuoasa cu textul si folositoare cititorului care nu stie engleza. Nice.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
17 noiembrie 2006 la 7:38 am
Imi place harry potter la nebunie si as vrea o bagheta ca a lui.as vrea sa imi trimita prin posta una la adresa:str.Siderugistilor Nr34 bloc M2Asc2 apartament 20
17 noiembrie 2006 la 7:40 am
as vrea mult o bagheta ca a lui harry potter .as vrea sa imi trimita una la adresa str siderugistilor nr 34 bloc M2Asc2 apartament 2o
17 noiembrie 2006 la 7:56 am
5 martie 2007 la 10:29 am
asta e o carte buna. nu ma omor dupa borges, dar asta e o desfatare
la traducerea lui brownie, mi s-a parut buna sugestia din cenusarel.
nu stiu daca mitologia romaneasca are un asemenea duh casnic in nomenclatorul ei. o data am auzit pe cineva vorbind despre ghijonii din casa. aia sint vinovati cind se sparge ceva in camera cealalta. dar cred ca era o mitologie de apartament.
oricum, mi-a adus aminte cartea asta, si gindul la travaliul traducerii, de fantasmagoria lui lewis carroll – ca tot se zice c-o ecranizeaza marilyn manson
si lewis carroll scrie de brownies:
“My father was a Brownie, Sir;
My mother was a Fairy.
The notion had occurred to her,
The children would be happier,
If they were taught to vary.
“The notion soon became a craze;
And, when it once began, she
Brought us all out in different ways -
One was a Pixy, two were Fays,
Another was a Banshee;
“The Fetch and Kelpie went to school
And gave a lot of trouble;
Next came a Poltergeist and Ghoul,
And then two Trolls (which broke the rule),
A Goblin, and a Double -
“(If that’s a snuff-box on the shelf,”
He added with a yawn,
“I’ll take a pinch) – next came an Elf,
And then a Phantom (that’s myself),
And last, a Leprechaun.
pe romaneste a iesit asa, fara acuratete stiintifica
, dar rimind binisor.
Părinţi mi-au fost o Zînă şi
Un Pitic de-o oarecari etate.
De la-nceput, ei s-au gîndit c-ar fi
Mai fericiţi ai lor copii,
De s-ar distinge-n diversitate.
Mama, vrăjită de-o aşa idee,
Copii, pe lume, a început s-aducă,
Pe fiecare dup-o altă cheie:
Una a fost Piază, două – Fee,
Alta s-a nimerit Nălucă.
Duhul şi Ştima, la şcoală, amîndoi,
Nu s-au distins decăt prin rele.
Vin mai apoi un Spirit şi-un Moroi,
Un Pricolici cu un Strigoi,
Pe urmă două Iele.
(Se-opri. Înăbuşindu-şi un căscat
Mă întrebă: Ăsta-i tabac?
Aş lua şi eu o priză). Au urmat
Un Elf şi o Fantomă (Încîntat!),
Iar ultimul – un Vîrcolac.
am dat si de varianta in spaniola, fiindca tot te lauzi
Mi padre fue un duende, señor,
y mi madre era un hada.
A ella se le ocurrió
que los niños seríamos más felices
si a discrepar nos enseñaban.
Esta idea pronto se convirtió en manía
y, una vez puesta en práctica, ella
nos educó de diferentes formas…
Uno fue un duendecillo, dos fueron hadas
y otra un hada mala.
La Aparición y el Kelpie fueron a la escuela
y allí causaron muchos problemas.
Luego venían un duende y un espíritu necrófago,
y después dos gnomos (que rompieron la norma),
un duende y un doble…
“(‘Si esa caja del estante es de rape’,
añadió con un bostezo,
‘tomaré un poco’)… Luego vino un elfo,
después un fantasma (que soy yo)
y, por último, un gnomo irlandés.
5 martie 2007 la 2:14 pm
kata – multumesc frumos, super!
14 iulie 2007 la 5:12 pm
“Pacat ca nu citeste blogul asta nici un adolescent!”
Si totusi…nu mai sunt eu tocmai adolescenta (merg pe 20) dar daca as fi dat peste blog mai prin tinerete tot l-as fi citit! Si mi-ar fi placut si ora aceea de literatura…desi da, cred ca as fi fost singura din clasa… Dar e adevarat si ca pofta vine mancand, numai ca nu asta e subiectul aici
14 iulie 2007 la 9:06 pm
@catalina – ma bucur ca l-ai fi citit, dar si mai tare ma bucur ca-l citesti acuma
19 iunie 2008 la 9:25 am
Uite ca-l citeste si o adolescenta in puterea cuvantului… Am 16 ani si spun sincer ca nu m-ar fi plictisit, ba niste doze de cultura nu le-ar prinde rau si colegilor mei…
Mie-mi prind chiar bine, ca o caut, si parca cu cat citesc mai mult din blog, cu atat imi vine sa citesc mai multe carti, si mai multe, si mai multe…
Nota personala: In ultimu timp am citit mai mult carti de psihologie, dar destul de usoare, dar mi-am trecut si Ultimul vis al lui Freud pe lista de must-read.
In vacanta asta mi-am pus ceva mare in cap, sa citesc 20 de carti [pentru mine e mult :"> ] si… daca nu-mi iese… ma auto-pedepsesc cu taierea netului pentru o saptamana. Wish me luck!
Multumesc.
24 iunie 2008 la 9:50 pm
@ sheeva – ah, m-ai omorit! 16 ani, ce frumoooooooosssss! si ce bine ca am scapat eu de virsta asta
nu te autopedepsi daca nu-ti ies 20, lasa, ca nu asta conteaza
ai citit “Clopotul de sticla” de Sylvia Plath?
24 iunie 2008 la 10:07 pm
Nu inca, dar mi l-am pus pe lista, datorita tie, cui altcuiva?
)
Acum ma delectez cu lecturile obligatorii, care, se mai intampla sa mai imi faca si placere sa le citesc… Acum sunt la Padurea Spanzuratilor si nu vreau s-o termin, ca ma tem de Ion
Mai bine zis, ma scarbesc…
Dar cred ca o sa iau sfatul unei prietene in considerare, si anume dupa o lectura grea sa vina una usoara. Si uite asa am dat peste Bufoniada la mine in casa, adusa de curand, intacta [ai mei lucrand la monitorul oficial] si asteptandu-ma acolo, parca inghesuita, in raft, si am frunzarit-o un pic asa, de curiozitate, ca citindu-ti blogul nu pot sa nu fiu cel putin curioasa de autorii pe care tu ii indragesti…
Ba lasa sa ma autopedepsesc, ca ma omoara cu zile calculatoru asta… Acum m-am lasat de forumuri, aproape, dar inainte era groaza. Acum mai intru pe doar sa mai citesc din blog si il inchid tot spre a ma intoarce la citit…
Vacanta asta, odata ce am intrat pe blogul tau, mi s-a trezit la viata gustul pentru citit, parca acelasi gust pe care-l aveam si in clasele mici cand devoram cate o carte, chiar si intr-o zi, fie ea Pacala sau Singur pe lume…
Si m-am simtit mandra macar o data, ca am vazut ca una din cartile tale preferate e Rosu si negru, carte preferata si de mine…
Spor la citit in continuare si sper ca ai avut o vacanta frumoasa
26 iunie 2008 la 12:36 am
@ sheeva – o, da, Rosu si negru e foarte misto – cred ca aveam si eu cam tot 16 ani cind am citit-o prima data. si Singur pe lume a fost prima carte pe care am citit-o cap coada in viata mea, i-am pastrat o amintire foarte placuta
multumesc de urari si sper sa ai si tu o vacanta frumoasa si sa citesti carti frumoase si te astept oricind sa mai zici ce ti-a placut si ce nu – si eu am inghitit cam in sila Ion, dar cred ca doar pt ca era obligatorie, uf!