Blog de motan
Ladies and gentlemen,
It gives me great pleasure sa va anunt ca la taguiala aia de ieri a raspuns si un motan erudit pe blogul domniei sale. Daca aveti un cit de mic interes pentru lectura e exclus sa nu dati fuga sa vedeti care sint cele cinci carti pe care distinsul domn le-ar lua pe insula. In plus, daca nu sinteti total lipsiti de simt estetic („To respect the cat is the beginning of the aesthetic sense” – Erasmus Darwin), veti sti sa apreciati textele, fotografiile si filmele autorului felin.
Motanul meu, desi nu are un blog deoarece este mult prea ocupat, mi-a facut onoarea de a-mi incredinta preferintele sale, asigurindu-l totodata pe domnul Minchas ca nu intentioneaza sa intre in polemici, doar sa ofere citeva necesare completari listei sale, pe care o considera de altfel judicios intocmita.
Deci, cu speranta ca am inteles si transcris corect titlurile:
T.S. Eliot, Old Possum’s Book of Practical Cats – Lucrare de referinta, un absolut must-have si must-read, a carei bogatie de sensuri este absolut inepuizabila.
Jun’Ichiro Tanizaki, O pisica, un barbat si doua femei – Din pacate autorul, fara indoiala autodidact, nu a putut depasi limitele inerente amatorismului, astfel ca in naiva sa dorinta de a trata subiectul exhaustiv, a introdus personaje complet irelevante, inclusiv in titlu, care s-ar fi putut lipsi foarte bine de barbatul si femeile respective. Efortul e totusi meritoriu.
Romulus Bucur, Carticica pentru pisica – Viziunea sumbra a ginditorului asupra conditiei feline ar putea revolta cititorii mai sensibili, insa per ansamblu eseul se dovedeste util acelora care doresc sa-si largeasca perspectivele.
Boris Vian, Blues pentru o pisica neagra – Povestiri fantastice din care una singura e de retinut, evident cea care da titlul volumului. Ca sa parafrazez un respectat critic literar („nu ma intereseaza experientele erotice ale adolescentelor” – Dilemateca nr. 6, p. 70) as spune „nu ma intereseaza experientele oamenilor”. Daca Manolescu asteapta ca „literatura sa fie constienta de misiunea ei”, ei bine, are dreptate, asa si eu. Se stie foarte bine care e misiunea literaturii: sa scrie „despre”. Insa de la acest punct incolo opiniile domnului Manolescu si ale mele sint diametral opuse. El considera ca dupa „despre” urmeaza „comunism” si „epoca de dupa”, iar eu consider ca nu poate urma decit cuvintul „pisici”. Care din noi are dreptate… posteritatea sa ne judece. Miau!
Mihai Vakulovski, tatuaje – Autorul e perfect indreptatit sa nu scrie titlul cu majuscula, intrucit poeziile sale sint in general minore, tematic vorbind (tot despre experiente umane, helas!), una singura dintre ele ridicindu-se la nivelul misiunii pe care o are literatura.
Insa aceasta unica poezie atinge asemenea profunzimi si asemenea inaltimi in acelasi timp incit merita citata in intregime (cu acordul autorului):
„sa fii mita sa stai la fereastra apartamentului de la etajul 11 / si sa privesti in jos / sa treaca doi iubiti incruntati aiurea / parcul sa inverzeasca de la ochii tai / cu ace de ceasornic din secolul trecut / sa fie viata / sa stii ca asa e bine / si sa te intrebi de ce anume tu / trrrebuie sa fii mita / sa stai la fereastra acestui apartament / de la acest etaj din casa asta / sa primesti kity kat carne de pasare tinara peste / fiert din mina acestei apetisante codane / si sa maninci / sa privesti in jos sa fii mingiiata pe blana / de la care dimineata soarele isi aprinde tigara / sa te gindesti ca pestele n-are nici singe nici inima / sa te plictisesti sa sari pe masa pat scaun / frigider televizor noptiera / si sa-ti vina subit sa te-arunci dupa propria privire / pe care o iubesti ca pe ochii din cap”
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
9 noiembrie 2006 la 11:46 am
Cassiopeia Cat
We suppose that
nothing beyond
this cat is and
that, trough a glass,
she asks herself,
not, of course,
seeking for us, but
the traces of her claws.
We suppose that
there is no thing or else,
and that
her purring,
like a mirror,
reprieves us because
we’re just a W,
just double look –
postponement for an I.
9 noiembrie 2006 la 11:48 am
Din categoria felina as mai recomanda si “The unadulterated cat”, scrisa de Terry Pratchett si ilustrata de Gray Jollife, o carte care promoveaza filozofia si modul de viata al pisicii adevarate, acea matza care nu se sfieste sa prinda – si sa infulece – soareci, broaste, gandaci de bucatarie si alte animale mici, care gaseste fara gres cea mai scumpa piesa de mobilier din camera si o foloseste pentru a-si ascuti ghearele, care te priveste cu un dispret suveran atunci cand ii pui mancare in farfurie.. si exemplele pot continua. Daca va intereseaza, gasiti pe Amazon primele 10 pagini, o sa va faceti o idee: http://www.amazon.co.uk/Unadulterated-Cat-Terry-Pratchett/dp/075283715X
9 noiembrie 2006 la 12:13 pm
vic, ce e? zi ca nu stiu (cummings? sa nu rizi!)
laur, mersi, cu prima ocazie ma duc si-mi printez alea 10 pagini
9 noiembrie 2006 la 12:21 pm
da, si eu vreau sa stiu a cui e poezioara. imi place
9 noiembrie 2006 la 12:23 pm
daa, e geniala! razi de la un capat la celalalt. se gaseste si prin librariile de la noi, din cand in cand, dar e destul de scumpa, ceva de genul 500k (si nu e mare).
9 noiembrie 2006 la 12:43 pm
hehe! cummings? e vic toata ziua. citeodata si noaptea
amanunte (vorba vine) pe mail.
9 noiembrie 2006 la 3:45 pm
Sa nu uitam “O pisica, un barbat si doua femei” de Tanizaki.
9 noiembrie 2006 la 3:46 pm
A, sorry, era. Aiurita, ca intotdeauna
.
9 noiembrie 2006 la 3:48 pm
si The cat that walked by itself aaa si pot sa-i recomand carticica mea cu motanul?:))
9 noiembrie 2006 la 7:02 pm
ati uitat de “maestrul si margareta”. regretabil
9 noiembrie 2006 la 7:17 pm
ramirez, nu a uitat nimeni, scrisese minchas deja
9 noiembrie 2006 la 7:19 pm
luciat si criz, nenea tanizaki e slab rau. mi-e rusine pentru el, ca nu prea face cinste neamului pisicesc.
9 noiembrie 2006 la 7:23 pm
vic, nu te lega de tanizaki, da? mie mi-a placut la nebunie si NU VREAU sa aud nimic de rau de el
9 noiembrie 2006 la 8:44 pm
ramirez,treci mai des pe aici.
9 noiembrie 2006 la 8:55 pm
Hm, mi se pare mie, sau nu s-a scris nimic despre Lewis Caroll? Ce poate fi mai felin decit un matematician? Asta ca sa nu recurg la arsenalul greu, Cheshire Cat?
“Please, would you tell me,” said Alice, a little timidly, … “why your cat grins like that?”
“It’s a Cheshire cat,” said the Duchess, “and that’s why.”
“But I don’t want to go among mad people,” Alice remarked.
“Oh, you can’t help that,” said the Cat: “We’re all mad here. I’m mad. You’re mad.”
“How do you know I’m mad?” said Alice.
“You must be,” said the Cat, “or you wouldn’t have come here.”
Alice didn’t think that proved it at all: however she went on. “And how do you know that you’re mad?”
“To begin with,” said the Cat, “a dog’s not mad. You grant that?”
“I suppose so,” said Alice
“Well, then, ” the Cat went on, “you see a dog growls when it’s angry, and wags its tail when it’s pleased. Now I growl when I’m pleased, and wag my tail when I’m angry. Therefore I’m mad.”
9 noiembrie 2006 la 9:48 pm
daa, rusine, tocmai cea mai celebra pisica si-am lasat-o pe dinafara…
mai era si motanu incaltat
si pisicile lui Baudelaire
si… sigur mai sint o gramada, dar e adevarat ca asta de cheshire e cea mai cunoscuta
9 noiembrie 2006 la 11:48 pm
Dr. Seuss, “The Cat in the Hat”
10 noiembrie 2006 la 9:25 am
Da, si mie mi-a placut! Ce-ai cu pisica? Ce daca distruge relatii umane? E foarte misto cartea, da?
10 noiembrie 2006 la 7:33 pm
Da, T. S. Eliot e fain, mai ales prima editie, cu desenele facute de Edward Gorey. Dar pentru Gramo tot Hrabal rulez, cu Masinuta.
11 noiembrie 2006 la 12:59 am
incep sa ma cam supar ca sunt uitat. Lebensansichten des Katers Murr cred ca ar trebui sa fie biblia tuturor motanilor moderni.
11 noiembrie 2006 la 7:08 pm
ar mai fi si toate volumele lu’ murakami. sunt pline de pisici. disparute, vorbitoare, mistice, banale and so on
12 noiembrie 2006 la 6:48 am
multumesc din suflet tuturor celor care contribuie aici cu titluri de care ori n-am habar (si nu indraznesc sa cer motanului meu lamuriri suplimentare, ca n-aveti idee ce dispretuitor pufneste!), ori am uitat – mai vreau! cine mai stie, pliz comentati
cartea lui puck “Motanul Suki si floarea” se gaseste aici: http://editura.liternet.ro/carte.php?carte=117
motanul meu a tors putin cind a citit-o, da a fost nemultumit ca s-a terminat prea repede
12 noiembrie 2006 la 9:00 am
dupa cele citite mi se pare ca totusi nu s-a scris destul despre domnia sa!
12 noiembrie 2006 la 11:26 am
Motanelul e bucuros ca a fost citit si recunoaste ca i-a fost lene sa mai scrie ( povestile care au aparut intai pe blog si apoi la liternet)
12 noiembrie 2006 la 2:40 pm
si eu am onoarea unui pisoi de doua saptamani, desi nu sunt iubitoare de pisici generic, si asta din cauza surorii mele de 14 ani care m a convins ca am nevoie printr una din poezioarele lui TS Eliot, cea care descrie in amanunt cum o pisica trebuie sa aiba trei nume…Probabil extras din cartea mentionata mai sus
12 noiembrie 2006 la 4:34 pm
oana, daaa, e prima, cred
s-o iubesti si sa vezi ce clipe fericite veti petrece impreuna