De groaza Revelionului
Zamfir Claudiu Pop, Greu de slabit, Runa, 2006
Mi-am inceput anul citind din scoarta-n scoarta Ghidul… Fara bataie de cap pentru slabit, de la aceeasi editura. Era dupa revelion… Se apropie amenintator alt revelion si taaare mi-as dori sa nu-mi incep cetatenia europeana tooot cu regrete de roman imbuibat. Stie cineva cind incepe postul Craciunului? Ca sa mor io daca de data asta nu-l tin! 
Asaa, deci ce mi-am zis eu vazind cartea asta expusa la loc de cinste intr-o librarie? Ia sa-ncerc sa citesc inainte, nu dupa, poate-poate are vreun efect. Deocamdata, singurul efect a fost ca pe la pagina 70 m-am repezit la frigider si-am terminat puiul de la rotiserie din care mai mincasem oricum cu vreo doua ore inainte. Sa-mi explice si mie cineva ciudatenia asta care face sa simt o foame cumplita ori de cite ori citesc sau aud sau vorbesc despre cure de slabire, ca ma dau batuta, singura nu inteleg!
Mda, sa revenim. Eu n-am vazut sezonul ala de „Canalul de stiri” in care Akebono a slabit in direct, abia dupa aia am aflat, de la „Nasul” parca, de mega-evenimentul care se petrecuse. Omul a dat jos 80 kg, pornind de la greutatea de 203 kg. Sa ne fereasca bunul Dumnezeu de asa ceva! Piei Satana! Die, greed! Cartea nu e o colectie de retete si sfaturi, ci pur si simplu o confesiune. Norrrmal, cum ma asteptam, nici un secret in afara chestiilor de bun simt: dieta si miscare. Foamete, foamete, foamete. Fitness, plimbari, fitness, plimbari. Ufff!
Pe de alta parte, recunosc ca aveam o vaga speranta sa fie si o experienta de lectura. „M-au sfatuit oameni care stiu despre scris lucruri pe care eu nu le-am invatat inca. Le multumesc pentru sfat, marturisindu-le in acelasi timp ca nu pot sa-l urmez” – zice Akebono. Mi-ar fi placut, sincer va zic, sa fiu eu redactor si sa-l „sfatuiesc” pe om. As fi scos toate cliseele alea cu „daca vrei, poti”, cu ginditu’ pozitiv, cu sprijinu’ fiintelor dragi si alte bla-bla-uri care, oricit de „sincere” ar fi, suna ca dracu’. L-as fi indemnat in schimb sa mareasca doza de scene ca aia in care se intilneste cu o gospodina la supermarket si nu face decit sa asculte povestea trista a vietii ei de femeie la cratita. „doamna in cauza, o femeie altfel de treaba, este, de fapt, in ciuda membrilor enumerati si descrisi cu de-amanuntul ai familiei, foarte singura. Are mai multa nevoie de confesiune decit de vreo dieta anume. Ca dovada, nici n-o prea intereseaza ce i-as putea spune si simte c-a slabit numai stind de vorba cu mine si spunindu-si pasurile.” Pe mine scena asta chiar m-a emotionat, na! Curatata un pic de sentimentalisme, de exprimari chinuite, de clisee, sa mor io daca nu iesea o proza decenta. Un mini-jurnal pe alocuri comic, pe alocuri touchy, o felie de viata realmente interesanta. Ca nu putem sa citim toata ziua buna ziua numai capodopere in care sa bintuie erosu, thanatosu, nemurirea sufletului si misiunea inalta a literaturii!
In concluzie, daca chiar nu va puteti abtine sa cumparati carti despre slabit, luati-o pe asta, zic io.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
12 noiembrie 2006 la 10:37 am
daca ai luat in mana si asa ceva inseamna ca iti place(cred!) si sa te imbraci misto,personal,creativ(o functiona intuitia mea??)
foarte faina e si “Dieta filozofului” de la Humanitas,e viclean tipul,reuseste sa depaseasca cliseele de care vorbeai (in caz c-o sa mai ai nevoie de ceva de genul)
12 noiembrie 2006 la 1:18 pm
lida, nu stiam de cartea asta (http://www.librariilehumanitas.ro/product.php/Dieta_filozofului/5189/)
acu c-am vazut ce-i cu ea sint curioasa, probabil c-o s-o iau
daca sa te imbraci in blugi + tricou/pulover/camasa inseamna misto, personal, creativ, atunci ai nimerit
12 noiembrie 2006 la 1:48 pm
zau,”Dieta filozofului ” e tonica,nu ca am slabi sau am capata alte trupuri;
iar tinuta de care spui,da,plus atitudine suna OK,important e sa ne simtim bine,si eu o prefer.
12 noiembrie 2006 la 2:37 pm
salut!
eu as divaga putin, fiindca tocmai titlul, de groaza revelionului, m a atras, si nu chestiunile de slabit… Are cineva sfaturi (!) cum se poate sa nu se piarda timpul la revelion, sa se gaseasca o activitate cu totul frumoasa, care sa includa sau nu oameni si, daca NU include oameni, cum se poate acea activitate frumoasa sa nu fie stricata de groaznica depresie ca esti sigur in casa si singur pe lume?
12 noiembrie 2006 la 4:36 pm
oana,mitul fericirii in doi (cu orice pret!) e demolat de mult!
depresii puternice se fac si in cuplu,familii,etc,iar singur pe lume nu cred ca se afla nimeni;in plus – singuratatea aduce si o doza de confort si libertate(nu ca as pleda pt.ea)
Iti sugerez o lectura din care vei vedea mai nuantat problema:”Dragoste,curiozitate,
prozac si indoieli”/Lucia Etxebarria/Pandora M
12 noiembrie 2006 la 8:50 pm
si totusi cartea de care vorbesti aici, draga luciat, s-a vindut bine. in numai doua luni a fost nevoie de o reeditare. asta din pricina publicitatii facute de antena 1 cu mult inainte de a aparea pe piata si, ca urmare, cei care erau conectati la emisiunea “canalul de stiri” o asteptau. apoi autorul e un personaj indragit si mai are doua carti publicate pe cheltuiala proprie, carti care au luat si niscaiva premii literare. cit despre redactare, probabil ca se mai puteau da ceva sfaturi, dar asta e o problema cam complicata, pentru ca aici nu s-a urmarit “literaturizarea” jurnalului lui claudiu, cit vinzarea. ori asta era simplu de facut atit timp cit o parte (destul de mare) din marketing era deja rezolvata.
12 noiembrie 2006 la 9:05 pm
Lida, eu nu prea cred ca totul se rezolva citind o carte
iar oana nu vorbea despre fericirea in doi, ci despre a fi impreuna cu alti oameni /vs/ a fi singur;
oana, o varianta, testata pe pielea proprie e sa nu te mai gandesti la sarbatori; sunt niste zile ca oricare altele; e sarbatoare cand ai chef sa fie, cand te intalnesti cu oameni misto, te simti bine s.a.m.d. iar de revelion se poate foarte bine lucra la un text, dormi etc.
de simtit singur(a) te poti simti in orice zi, desigur
12 noiembrie 2006 la 10:21 pm
zully, nu inteleg de ce zici ca “totusi” s-a vindut bine – mi se pare normal sa se fi vindut bine
si, de fapt, asta am vrut si eu sa zic, ca merita, doar de-aia am “recomandat-o” (nu ca m-as crede io cine stie ce competenta ca sa “recomand”, da asa, dupa capu meu)
ziceam de redactare ca io as fi facut mai mult din potentialu autorului – daca m-a “emotionat” o scena, ce vrei sa zic mai mult?
si nu i-ar fi stricat o idee mai multa literaturizare, ca sa zic asa, nu cred ca s-ar fi vindut mai putin din cauza asta, desi, mai stii… oricum, era un fel de a zice, ca altfel, “literar” vorbind, e inca departe de o “proza decenta”, asa cum vad eu proza decenta
in fine, ai dreptate, fara discutie, nu era o miza
oana, hai sa-mi dau si eu cu parerea
stii ce sa faci tu de revelion? o baie cu cele mai misto spume si creme si luminari si ce-ti mai place tie, cu muzica de-aia de rupt inima (tu stii ce-ti rupe tie inima 
), ceva buuun de baut, si da-ti voie sa te simti deprimata rau, si plingi cit iti vine, si nu te stradui deloc sa te distrezi, dimpotriva – e dreptu tau inalienabil sa fii nefericita pe bune in timp ce alti prosti se strimba si mimeaza de zor fericirea. Macar stii ca nu trisezi si ca ai grija de tine. Eu cred ca plinsu sincer in singuratate e o treaba foarte folositoare si sanatoasa, cu conditia sa nu te simti vinovat. O sa vezi ca la un moment dat o sa-ti vina sa casti cu gura pina la urechi. E verificat tot pe pielea mea – ori de cite ori imi dau voie sa fiu ingrozitor de nefericita ma plictisesc in maxim doua ore si-mi vine o idee 
Oricum, daca tie tot nu-ti vine sa rizi dupa o baie parfumata de 2 ore, nici sa citesti ceva misto, nici sa te joci la calculator (ridicol, dupa parerea mea, e sa casti de somn la o petrecere cu colegi care-ti sint antipatici, NU sa impusti monstri pe ecran ca asa-ti vine!), atunci pune-ti o pijama deosebit de pufoasa si infantila, baga-te in pat si dormi dusa si viseaza frumos – ce mare lucru revelionu lu peste??
Nimeni nu e obligat sa se distreze de revelion, nimeni nu e obligat sa fie inconjurat de cei dragi, nimeni nu pacatuieste daca e trist si fara chef. E decretul meu personal
12 noiembrie 2006 la 10:29 pm
imi fac mea culpa ca nu trebuia sa incep cu acel “si totusi”. n-a fost timp de redactare ca s-a pierdut un an cu gasitul editurii-gazda, au fost receptivi astia de la runa si bine au facut. nu am vrut sa insinuez nimic, tu faci treaba foarte buna, m-am bagat si eu putin in seama ca daca tot te citesc si-ti urmez recomandarile, mi-am zis sa te recomand si eu la rindul meu, dar ma tot chinuiam pe-aici sa gasesc o adresa de mail. hai ca ma descurc eu cumva.
12 noiembrie 2006 la 10:30 pm
ter_cit@yahoo.com
12 noiembrie 2006 la 10:37 pm
ok, multumesc! iti scriu acum.
13 noiembrie 2006 la 4:51 am
Esti tare haioasa, luciat si-mi esti draga !
Esti genul ala de copil pe care mi l-as dori (fireste, in afara celor doua fecioare pe care le am deja), cu care as vorbi despre carti, despre cure de slabire si despre orice pana n-as mai putea.
Nu pot sa-ti explic treaba cu slabitul, dar stiu ca de cate ori ma hotarasc sa ma las de fumat, aprind o tigara.
13 noiembrie 2006 la 5:08 am
Vezi ca Postul Craciunului incepe miercurea asta, pe 15. Sa te vad !
13 noiembrie 2006 la 8:49 am
ce post (publicat pe blog, nu religios:-s)! ce comentarii!
inainte de toate, its ofishal!!!! dietele sint mai mult decit oricind “in”! (adica pe blogurile fetelor sint amintite macar vag in aceasta perioada)
sint nevoita din nou sa o aduc pe tapet pe Bridget Jones (o mare doamna:-)), care nu e cine stie ce slabuta, face diete girla, renunta si la tigari si alcool, plus ca petrece Revelionul in pijama foarte dragut (mie adica mi-a placut).
despre carti de genul asta (nu tocmai cea mai fericita exprimare), la noi in biblioteca zace o carte, citita de domnul, care e scrisa de Allen Carr si se cheama (pe germana) “Pentru totdeauna nefumator!”, iar pe coperta cunoscuta recomandare “scrisa de autorul best-seller-ului “In sfirsit nefumator!”
n-am putut sa-l iau in serios, imi pare rau, mai ales ca nenea asta, ca sa zic asa, vindeca tot ce misca, mai are carti de genul “In sfirsit la greutatea ideala!”, “In sfirsit sa zbori fara frica!”, pe care nu stiu daca le-a continuat cu alte best-seller-e, cu titlul tot in semn de exclamare, dar incepind cu pentru totdeauna…
a, noi fumam.
cit despre te ce te ia cu foame cind te lecturezi despre diete, nu cunosc, asa cum nu stiu de ce ma gindesc ca pot sa ma imbuib bine, ca si-asa imi planific o cura de slabire in viitorul apropiat (pe care-o amin mereu, ca nu arde).
oricum post placut si revelion adecvat!
13 noiembrie 2006 la 9:30 am
mihaela, m-ai facut sa rid, ca nu mai sint copil de secole
si cu postu m-am lamurit – daca ai voie sa maninci fasole, piine si tocanite de cartofi nu foloseste deloc la slabit, asa ca in loc de post io o sa-ncerc sa tin un fel de dieta a la Akebono (don’t worry, NU am 203 kg!) – ala post! mi-e c-o sa ajung ca pustnicii din pateric, sa visez “untdelemn” si noaptea!
vio, mersi, sa stii ca mie mi-a placut bridget jones la nebunie (tocmai de-aia n-o sa citesc niciodata al’ceva in afara de jurnal) – si io fumez si nici macar nu ma pot gindi sa ma las, fie si numai o usoara aluzie si simt ca intru intr-un sevraj de-ala de rostogolit pe jos si muscat covoru
13 noiembrie 2006 la 11:13 am
gramos,nici n-am afirmat ca oana si-ar rezolva problema cu o carte;cred insa ca rezolvarile pot apare in primul rand schimband perspectiva,iar o carte iti dechide ,in fond orizontul,sufletul si mintea,te face sa te gasesti la un moment dat in altii ca tine si poate sa te intelegi. Pozitia mea pleda pt. o abordare in cheie pozitiva ;de ce nu ne-am concentra pe ceea ce avem si nu pe ceea ce ne lipseste?O forma sufletesca
…sportiva e unul din cele mai mari daruri,cat despre singuratate – nu are legatura cu prezenta fizica a oamenilor in jurul tau; totul se reduce la modul in care gandim si ne raportam la o situatie; oricum,daca oana cauta solutii si pareri,nu e structural o singuratica,si viata ii va raspunde.
13 noiembrie 2006 la 1:06 pm
Ce comentarii, vio ? Cam multa aroganta, ce zici ?
Eu mai sunt copil, copiii mei mai sunt copii, sper ca si tu mai esti nitel, luciat.
13 noiembrie 2006 la 1:35 pm
mihaela, daaa, mai sint nitel mai mult, adica ma infantilizez des, imi cumpar jucarii, si cam vesnic simt o nevoie nevrotica sa ma “ocroteasca” si pe mine cineva de lumea mare si rea
sa-i pupi pe copiii tai 
vio mie nu mi s-a parut aroganta, pe cuvint, cred ca ai inteles tu gresit
13 noiembrie 2006 la 1:56 pm
Imi venea sa-ti spun “La revedere” inainte de vreme, dar acum n-as prea mai face-o. Esti deschisa, libera si-mi face placere sa-ti fiu alaturi, chiar daca numai citindu-te. Totusi, preventiv, la revedere !
13 noiembrie 2006 la 2:02 pm
???? adica de ce “la revedere”???
13 noiembrie 2006 la 2:13 pm
Ai si tu dreptate.
13 noiembrie 2006 la 2:31 pm
I-am pupat pe copiii mei, slava Domnului ! Si n-o am excesiv cu religia, cu postul, sa-ti fie clar ! Tin posturile pentru ca elimin toxine, si-atat !
Nu m-am inselat asupra arogantei lui vio (sau vio-ei ? Nu-mi pasa!).
13 noiembrie 2006 la 7:09 pm
=)) Cred ca domnul Pop este un actor din Baia Mare. I might be wrong, dar inclin sa cred ca am dreptate
) L-am si vazut in ceva piesa acum vreo 4 luni si sa spun drept, nu parea chiar asa de slab cum arata pe coperta 
14 noiembrie 2006 la 9:41 am
pentru mihaela: vio e un fel de doamna:).
imi pare rau daca am parut aroganta, chiar n-am vrut sa fiu, cum bine a simtit luciat.
acu tre sa zic adevarul, comentariile mi-au placut mai mult decit cele obisnuite, ca au fost simple si n-a trebuit sa ma concentrez prea mult sa le inteleg, poftim. :”>
cele obisnuite = cele pe marginea altor posturi ale lui luciat, care au implicat uneori niste discutii deosebite din partea publicului si la care m-am uitat uneori fara sa pricep mare lucru.
am zis-o, na…
14 noiembrie 2006 la 1:50 pm
vio
))) don’t worry, stai linistita ca uneori nici eu nu pricep unele comentarii din partea publicului 
))))
ionuca, da, n-am mai zis eu, dar intr-adevar autorul e actor la baza – sper totusi, daca nu era asa de slab, ca nu era nici la fel de gras ca in cealalta poza de pe coperta
)
14 noiembrie 2006 la 10:47 pm
Ha ha ha! Stai linistita, arata chiar decent. Deci, poate chiar da rezultate cartea
20 noiembrie 2006 la 11:28 pm
vio si luciat, mi-a luat ceva timp pana sa realizez ca m-am inselat …