Terorism de cititoare

A patra donatie

Kazuo Ishiguro, Sa nu ma parasesti, trad. Vali Florescu, Polirom, 2006 

Atita m-au batut la cap unii dintre voi ca pina la urma am citit-o.  

Ishiguro inventeaza o noua psihologie. Una din care exclude citeva din trasaturile caracteristice ale omului asa cum ne mindrim noi ca-l stim. Dragostea pentru libertate, spiritul rebel, setea de cunoastere. Cu aceste organe psihice amputate, „omul” functioneaza un pic altfel. Il poti inchide si nu va incerca sa fuga. Il poti folosi pentru scopurile tale si nu te va sabota. Ii poti turna gogosi si nu se va indoi ca sint adevarate. Chiar si cind, din intimplare, va descoperi ca a fost inchis, folosit si mintit, se va resemna sa se intinda pe jos si sa-si astepte moartea, linistit. Am spus cumva ca e vorba de o „noua” psihologie? Ma mai gindesc… 

Personajele lui Ishiguro sint clone. Create pentru a dona organe necesare oamenilor adevarati, cei despre care presupunem ca iubesc libertatea, ca se revolta in numele ei, ca sint in stare sa moara numai sa afle adevarul. Au clonele suflet? Depinde. Unii cred ca da. Ca s-o demonstreze apeleaza la creativitate. Atita timp cit o clona este creativa asa s-ar spune, ca are suflet si ca acest suflet se dezvaluie prin creatiile ei. Clona insa nu intelege la ce bun creativitatea asta la care este indemnata. Ea stie ca scopul vietii ei este sa aiba grija de integritatea organelor pe care urmeaza sa le doneze. Creativitatea nu contribuie prin nimic la bunastarea organelor. Mult mai folositoare acestui scop sint abtinerea de la fumat, sexul protejat, sportul. Intr-un mod miraculos, fiinta lipsita de setea de cunoastere gaseste totusi o explicatie a creativitatii sale. Neavind exercitiul ratiunii, clona ajunge la adevar pe caile incurcate ale revelatiei.  

Stim cu totii care este explicatia. Inca din Biblie. Sau inca din nastere. E adevarul pe care-l afli fara sa-l cauti si pe care nu-l poti intelege si pe care viata pare sa-l contrazica secunda cu secunda: iubirea, of course. Care, daca ar exista si ar putea fi traita, ar fi raspunsul la toate intrebarile. In roman iubirea vine prea tirziu, dupa ce citeva organe au fost deja donate. Ultima donatie nu poate fi aminata, ultimul organ pentru care mai subzista clona e deja asteptat, operatia finala e programata. A patra donatie.  

- va urma -