Povestiri de la Tritonic

Jeff  Vandermeer, Nicola Griffith, Marian Coman, K.J. Bishop, Transformarea lui Martin Lake si alte povestiri, trad. Mircea Pricajan, Cezara Maria Pastrav, Roxana Brinceanu, antologie de Horia Nicola Ursu, Tritonic, 2006

Imi pare rau ca n-am citit-o mai de mult, da’ nici acu’ nu-i tirziu, ca tot a venit tirgul. Da, sigur ca-i fac reclama, fiindca, spre mirarea mea, mi-a placut spre entuziasmat 🙂 Eram cam reticenta, tre’ sa recunosc, asa sint eu la tot ce iese clar din mainstream (urasc cuvintul asta). Nu-mi vine niciodata sa citesc romane politiste, de dragoste, SF sau oricum altfel catalogate tematic. N-am incredere din start in chestiile astea, intelegeti voi. Tritonic si Horia Nicola Ursu cam prin zona SF si fantasy mi s-au imprimat mie in minte. Pe drept sau pe nedrept, asa functioneaza oamenii: eticheteaza repede si superficial si dupa aia se tin de etichetele alea.

Povestirile din volum sint si nu sint SF/F, chiar ca nu mai inteleg de nici o culoare zona asta. Probabil ca si din cauza ca mainstreamul si-a anexat-o, a colonizat-o, a asimilat-o sau a vampirizat-o 🙂 (si gata cu „at-o” pe ziua de azi).  

Vandermeer e foarte misto, scrie ingrijit, cu personaje elaborate (ma rog, personajul principal, un pictor), cu simboluri si alte alea. Pare ca SF-ul de genul asta a absolvit scoala scrisului si aplica de zor ce a invatat, in timp ce mainstreamul e deja sastisit si a cam renuntat la regulile de aur pe care le-a tot clamat. Un fel de vase comunicante: cind mainstreamul se goleste de „scriitura”, se umple SF-ul de ea! Acuma nu trebuie sa va imaginati ca Vandermeer se straduieste prea tare, ca un proaspat absolvent si ca se face cumva de ris cu sirguinta. Nope. Ii iese si inca foarte bine. Eu o sa mai iau si Veniss Underground (sint convinsa ca-mi pune Horia un link in coment-uri si updatez dupa aia). Asa zice si Catalin. 

Griffith e mult mai comerciala, ca sa zic asa, povestirea ei pare baza pentru un scenariu de film cu ruine misterioase pierdute in jungla, cu magie care supravietuieste prin secole, cu putin sex (lesbiene) si cu un happy-end temperat. Genul de film la care m-as uita si pe care l-as si uita destul de repede. Vine bine dupa Vandermeer. Odihnitor.  

Marian Coman e foarte bun, sincer, zau, serios, foarte bun. Are tot ce-i trebuie. Testamentul de ciocolata, povestirea lui, e infinit mai buna decit Cruciada copiilor. Si mi se pare ca se tine si mai elegant de regulile de aur ale genului fantastic (un pic altceva decit fantasy-ul asta asa de la moda, cel putin pentru mine). Adica, pe scurt, impletirea realului cu… irealul 🙂 are exact doza de ambiguitate necesara. Exista si o explicatie rationala a intimplarilor stranii si o varianta de-a binelea fantastica, iar cititorul ramine suspendat intre cele doua planuri. Executat ca la carte, o placere sa citesti asa ceva. Ma bucur ca mi-am cumparat Nopti albe, zile negre, debutul in volum al lui Coman (care e si blogger), aparut tot la Tritonic. O sa va spun cum e destul de repede, ca nu sint decit vreo 130 de pagini.

Despre K.J. Bishop nu stiu ce sa spun. Il ia pe Maldoror al lui Lautreamont si-l prelucreaza. Dupa ce l-au reinventat suprarealistii, sa mor io daca mai merge, daca mai suporta inca o operatie estetica. Poate ma insel, habar n-am. Cert e ca incheie volumul asa, parca expres ca sa ne scoata ochii editorul 🙂 ca exista stil si poezie si in… SF (o sa exasperez probabil fanii genului cu chestia asta, da’ nu ma pot abtine).

Din patru autori eu am ales deci sa continui (sper sa fie corect „continui”, daca nu, injurati-ma linistiti) cu doi. Va informez cu respect ca nu ma asteptam la una ca asta 🙂 Multumiri lui Horia care a insistat sa-i citesc selectia (si nu, sorry, nu pot sa vin la tirg, am fugit din oras) 🙂   

12 comentarii la “Povestiri de la Tritonic”

  1. sigur, luciat, incearca si veniss. merita. macar romanul care da titlul colectiei. dar nici povestirile nu-s de colea.
    marian scrie excelent. am spus-o si-ntr-o cronicheta in „familia” (unde, cu ocazia asta, i-am si publicat o povestire – atentie, reclama mascata pentru batrana noastra revista!) si-o s-o mai spun cu orice ocazie. atunci cand merita 🙂

  2. Faina cronica. Adica pentru mine, ca editor (pina la urma poate om rezolva si noi cumva in limba romana chestia asta cu editorul, care acum e de toate). Misto e ca in cronicile aparute pina acum, fiecare cronicar are alta preferinta. Asta vrea sa insemne ca Horia a facut o treaba buna. Cit despre Coman… Sa vezi viitorul volum!

  3. mircea, o sa citesc – inclusiv „familia” 🙂

    michael, multumesc pt comentariu

    hnu: „Tritonic si Horia Nicola Ursu cam prin zona SF si fantasy mi s-au imprimat mie in minte. Pe drept sau pe nedrept, asa functioneaza oamenii: eticheteaza repede si superficial si dupa aia se tin de etichetele alea.” Cuvintul cheie e „superficial”, un fel de mea culpa. Ti-am raspuns la intrebare?

  4. e cam greu cu sefeul in zilele noastre. ar vrea si n-ar vrea sa fie sefe. apele-or sa se limpezeasca poate numa’ peste cativa ani. pana atunci, impartasesc si eu reactia „superficiala” a lui luciat. asta-i situatia

Comentariile sunt închise.