Terorism de cititoare

Celan

Paul Celan, Mac si memorie, trad. Mihail Nemes si George State, Paralela 45, 2006  

De Paul Celan sint singurele versuri in germana pe care le stiu pe de rost. Inca mai fac chestii de-astea de adolescenta, invat pe dinafara poezii. Unele se invata de fapt singure, de atita recitit. Cu altele fac eforturi, mai ales cu astea intr-o limba pe care n-o cunosc As fi vrut sa stiu Todesfuge, evident, cea care i-a adus celebritatea, dar e prea lunga. Sau Psalm – dar de aici nu pot sa tin minte decit „Ein Nichts/waren wir, sind wir, werden / wir bleiben, bluhend: / die Nichts-, die / Niemandsrose.”  

Surpriza a fost cu Kristall, care s-a invatat singura. E o chestie, trebuie sa recunoasteti, sa ti se imprime fara voia ta in memorie un text (fie si foarte scurt – sase rinduri) intr-o limba din care nu stii mai mult de vreo 30 de cuvinte. Incepe cu: “Nicht an meinen Lippen suche deinen Mund” si se termina cu “sieben Rosen spater rauscht der Brunnen”. Primul suna asa in franceza: “Non pas a mes levres ne cherche ta bouche”. Ultimul: “sept roses plus tard bruit la fontaine”. Iar in romaneste: “Nu pe buzele-mi sa-ti cauti gura” si “sapte roze mai tirziu fintina susura”. 

Inceputul la Todesfuge mi-a ramas in franceza. “Lait noir de l’aube nous le buvons dans le soir / nous le buvons le matin le midi nous le buvons dans la nuit”. (In germana: “Schwarze Milch der Fruhe wir trinken sie abends / wir trinken sie mittags und morgens wir trinken sie nachts”. In romana: “Negru lapte-al zorilor il bem seara / il bem la amiaza si dimineata il bem noaptea”.) Sfirsitul in germana: “dein goldenes Haar Margarete / dein aschenes Haar Sulamith”. (Fr.: “ta chevelure d’or Marguerite / tes cheveux de cendre Sulamith”. Rom.: “de aur al tau par Margarete / de cenusa-al tau par Sulamith”.)  

Todesfuge a aparut in romaneste in 1947 cu titlul Tangoul mortii. Era o traducere de Petre Solomon, aprobata de Celan. As fi vrut sa existe si in volumul asta, eventual pe linga varianta Nemes-State. Dar nu e. Oricum, mi-e greu sa-mi imaginez ca “dein Goldenes Haar” ar putea suna altfel decit “de aur al tau par”. Celan e atit de sec uneori incit… numai ca mie mi-ar suna mai bine “aur curat parul tau Margarete / fum parul tau Sulamith”. Sigur ca e revoltatoare versiunea mea, dar nu ma pot abtine, abuzez de dragul muzicalitatii. 

Astea sint prostii, fara discutie. Irelevante pentru poezia lui Celan. O poezie despre al carei cifru se vorbeste cu un fel de jena. Cum poti sa scrii muzical si… obscur despre oameni transformati in cenusa si fum la Auschwitz? (Si pe Adorno l-a facut sa se razgindeasca!) John E. Jackson spune in antologia bilingva aparuta la editura Jose Corti pe care o am eu (traducerile in franceza de aici le-am citat), ca ori de cite ori era intrebat despre ermetismul poeziei lui, Celan raspundea ca e de ajuns sa recitesti pina cind sensul ti se dezvaluie de la sine. (Nu, inca n-am apucat Against Interpretation a lui Susan Sontag, din pacate.)  

E tot ce pot face eu: sa citesc si sa recitesc, sa-mi petrec o ora repetind in cap “dein goldenes Haar Margarete / dein aschenes Haar Sulamith”. In conditiile in care Sulamith ma trimite la “Mama plumb in inima-a primit” (doar in rom. am citit asta). In conditiile in care, in realitate, mama lui Celan a primit plumbul in ceafa, in 1943, in Transnistria. In conditiile in care pletele femeii sint una din substantele pe care Celan le regaseste peste tot, in aer, in fum, in apa – nu stiu daca Bachelard a scris despre “substanta” asta, dar ar fi putut foarte bine s-o faca. Pletele arse la propriu, la Auschwitz.  

E un miracol ce a facut Celan. In germana, limba care a trebuit sa “traverseze tenebrele discursurilor aducatoare de moarte”. Zice el: “mais elle traversa ce passage et put enfin ressurgir au jour, enrichie de tout cela”. Imbogatita?! Si nemtii citesc fermecati despre “dein aschenes Haar Sulamith”. Si romanii care provin, ca si el, din Bucovina, cauta variante muzicale pentru cenusa in care s-a transformat Sulamith. Si, daca vreti sa stiti, eu cred ca va veni o zi in care cititori inocenti vor crede ca “cenusa” e cenusa in care ne transformam cu totii, nu se vor gindi neaparat la Auschwitz. Si tot o sa le umble o ora prin cap versuri scrise de un evreu in nemteste. Astea sint obsesii de-ale mele despre cruzimea poeziei.  

“Urnele-aici tu le umpli si inima tu ti-o hranesti”.