Vio, nu citi!
Daniel Pennac, Domnilor copii, trad. Sanda Oprescu, Univers, editia a II-a, 2006
Avertisment: nu mi-a placut. Urmeaza chestii care ar putea dauna bunei-dispozitii a fanilor Pennac. Numitii fani (Vio, de exemplu, si Puck, din cite vad) sint rugati respectuos sa nu citeasca.
M-am instalat confortabil in fotoliu cu un fel de rinjet pe fata. Auzisem ca Pennac te face sa rizi, asa ca eram pregatita sa rid, zimbeam deja inainte sa deschid cartea. Ce-nseamna, dom’le, reclama! Dupa citeva pagini am renuntat sa ma mai straduiesc si-am citit mai departe destul de incruntata (de plictiseala). Bine, pe ici pe colo m-a si amuzat, de ce sa nu recunosc, dar per ansamblu nici nu se compara cu niste sitcoame pe care le stiu eu.
M-au cam scos din sarite copiii care sint exagerat de responsabili si de sensibili pentru virsta lor (orfani, evident, unul de mama si unul de tata) si profesorul care sufera ca si-a pierdut „copilaria”. Ca sa nu mai zic de combinatia intre baieti de 12 ani in care „fierbe mustul” si curve de 40 de ani cu suflet mare! Eu credeam ca baietii din ziua de azi practica primele jocuri erotice cu fete de virsta lor (ma rog, pe-acolo), nu cu hoaste profesioniste! Si, ce sa spun, maghrebinul care se chinuieste sa se integreze si semi-evreul respins de bunicul crestin si hotul readus pe calea cea buna de tinara inocenta! Si panseurile intelepte despre moarte! Si… o las balta, n-am empatizat de nici o culoare. Adio, Pennac.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
7 decembrie 2006 la 11:42 am
Asta da terorism ! Ai aruncat bomba, acum sa vedem ce efect are. Sper ca va fi unul constructiv, adica vom vedea o recenzie si de la Vio in care sa fii combatuta “la singe”.
Am sa-ti fac o mica sugestie de ordin tehnic. Daca vreo carte pe acre o recenzezi are si fragmente disponibile pe internet (aproape toate publicate de Polirom sau de Cartea Romaneasca au, pune si o legatura catre pagina respectiva). Pe de alta parte pune si titlul original al cartilor scrise de autori straini, nu de altceva dar siturile Amazon (.com , co.uk , .fr , .de) e posibil sa aiba si ele fragmente din cartile de care vorbesti.
7 decembrie 2006 la 11:50 am
huh, cred ca trebuia sa pui si pt.mine avertisment, dupa ce m-am entuziasmat intr-o insemnare desantzata
7 decembrie 2006 la 12:14 pm
Da’ cita vehementa, dom’le! In mod normal nu pot sa postez de la servici decit daca ma duc la un calculator in capatul culoarului, dar acuma o fac, pentru ca m-ai cam enervat.
si … cu intimplari, cu poveste, taticu’, cu atentate cu bomba in Grands Magasins, cu crime, cu politie, cu curve, cu familie, cu arabi, cu Belleville: La petite marchande de prose, La fée carabine, Au bonheur des ogres, si cite si mai cite. Bon, d’accord, cam nerealist, cam exagerat, cam sparge pactul ala dintre cititorul model si scriitorul model dar asta e, à prendre ou à laisser.
Bun, Messieurs les enfants te enerveaza, da’ de ce adio Pennac? Hai mai, ca e simpatic, e o lume colorata, impregnata de socialism si anarhism à la française
Si una cam patetica care mi-a placut: Comme un roman. Si ce, e interzis sa citesti chestii patetice? Da’ ce, sintem toti Gigi duru’?
7 decembrie 2006 la 12:22 pm
“patetica care”
Halal!
7 decembrie 2006 la 12:44 pm
:p na ca am citit dar nu ma mai enervez cand parerea mea nu e aceeasi cu a altora . I’m just enjoying the books:)
7 decembrie 2006 la 2:32 pm
jders, ai dreptate, asa tre sa fac – in primul rind sa pun titlul original (am uitat) si linkuri, mersi de sugestie
tuvia, scuze ca te-am uitat, da de fapt cred ca sint multi fani Pennac…
iliuta, ma bucur ca te-am enervat
norrrmal ca nu sintem Gigi duru’, ce, mie nu mi-a placut Greu de slabit sau Harry Potter? Vai, sa vezi tu cind o iesi vol 7 ce-o sa ma extaziez aici si ce-o sa ma injure durii! 
Da’ Pennac sa mor io, nu-mi place si nu mai vreau (prea curind, hai, sa nu jur!) – bine, nici traducerea nu e foarte reusita (nici proasta, da nici misto – “d’accord” tradus cu “de acord”, chestie care ma enerveaza, si vocativ la Igor samd – iar in fr parca am incercat o data ceva da’ mi-am prins urechile, iereau prea multe cuvinte d’astea de toata ziua pe care nu le stiu, ca io cunosc franceza de manual, nu de strada
puck, bravo, ce zen esti!
7 decembrie 2006 la 2:58 pm
Na, eu in franceza l-am cititu. Am recunoscut acolo o multime de lucruri din limbaj, fel de a fi, etc de care ma lovesc adesea si din cauza asta mi s-a parut simpatic. Nu intr-atit incit sa rid, asa cum te-a tras pe sfoara cineva, dar suficient ca sa imi placa. In plus, partea fantastica mi-a fost pe plac. Zici ca te-au scos din sarite diversele panseuri. Pai Lucia, eu daca era sa ma iau dupa panseuri, aruncam pe foc Cruciada copiilor de nu se vedea!
Ok, ti-o acord, Dictatorul si hamacul e un caca, stiu ca Vio n-o sa fie de acord cu mine, dar asta e, dar nu as indemna-o asa de brutal sa n-o citeasca. Oricum, e prea tirziu, a citit-o si i-a si placut. Tz tz tz tz
7 decembrie 2006 la 3:32 pm
ah iliutsa ai lav iu, da n-am terminat dictatorul si hamacul! si acu is incrincenata rau:)
va puteti imagina cita vointa zace in mine, sa citesc doar comentariile?
n-aveti idee!
orcum e crunt sa citesti primele rinduri cu nu mi-a placut si finalul cu adio pennac! ma bucur ca l-ai retras pe adio, luciat!
adio, deci pe curind, parca asa era, nu?:D
7 decembrie 2006 la 3:43 pm
Atita dragoste! Sint un norocos!
Bine Vio, am exagerat putin, nu l-ai terminat, dar macar ti-a placut cit ai citit pina acum
7 decembrie 2006 la 4:27 pm
logic! pennac rulz!
sper sa mai scrie o carte geniala in sezonu nominalizarilor la oscar, a pardon nobel:P si sa inhate premiul si paf, sa zica luciat dupa aia l-am citit dinainte si il mai citesc si-acum.
bun. de-acu tac:”>
7 decembrie 2006 la 5:32 pm
Ah, La fée carrabine! La petite marchande de prose! Cu ele l-am descoperit eu pe Pennac si-al lui Monsieur Malaussène. Eu, la vremea aia june studinte la franceza, indopat cu San Antonio (si satul deja de el), hranit cu reviste la zi de la CCF, dornic de alta “cultura si civilizatie franceza” decit aceea care mi se baga pe git la cursuri, am apreciat la maximum cartile lui Pennac. Nu stiu insa cum l-as mai gusta acum… Cert e ca, vreo trei ani mai tirziu, strabatind banlieue-urile Parisului, am cautat lumea lui Malaussène… si-am gasit-o, ca atare.
7 decembrie 2006 la 8:48 pm
Eu ma aliez cu Puck si spun ca si mie mi-a placut cartea. Recunosc, nu a fost asa de funny, dar mi-a placut. Sigur o sa mai citesc si altceva de Pennac.
8 decembrie 2006 la 1:33 am
ionuka, incearca La fee carrabine. A aparut (Zina carabina) la Poliromi. Si dupa aia, sigur o sa vrei sa citesti si alealalte povesti cu clanul Malaussene…
8 decembrie 2006 la 2:22 pm
horia si cu iliuta, va invidiez ca ati citit in fr! poate o sa incerc si io sa vad ce iese, da mai prin 2008
vio, cind o lua pennac nobelu cred ca o sa iau si eu campionatu mondial de crosetat-viteza
ionuca, n-am nimic impotriva
9 decembrie 2006 la 1:07 am
ei, nu zi, poate ca ar trebui sa incepi sa te antrenezi:)
ah, pardon de off-topic, dar e tirziu si week-end!
5 martie 2007 la 9:52 am
am citit si eu domnilor copii acum vreo 8 ani, in editia I, de la vechiul univers.
mi-a placut mult la vremea aia.
chiar ma gindeam ca as putea s-o citesc si fetelor mele, din pacate sint fazele alea cu curvele batrine
tot asa si cu o intimplare ciudata cu un ciine la miezul noptii, mark haddon, la ed. trei. o stii? as fi curios sa stiu ce parere ai.
acum, nu stiu ce sa zic despre d-lor copii, m-ai pus pe ginduri.
o sa caut, o sa recitesc, poate revin.
aaa, si zina carabina mi-a placut.
5 martie 2007 la 2:17 pm
nu stiu de mark haddon, da’ daca zici tu poate caut
poate gresesc cu pennac, na, sau poate doar nu mi se potriveste mie, nu stiu
multumesc de vizita, m-as bucura sa revii
5 martie 2007 la 3:36 pm
caut-o negresit. simona popescu, mi se pare ca-ti place, a fost topita dupa mark haddon.
iar eu revin negresit. desi cam citesti altfel de carti decit citesc eu. pdap eu ma las usor convins, asa c-o sa-ti citesc recomandarile si-o sa le iau in serios.
18 martie 2008 la 4:34 pm
abia cand am citit a doua oara “domnilor copii” am ras cu pofta. cu siguranta nu este o carte mare, nici la propriu nici la figurat, dar cuprinde intr-adevar parte din spiritul francez