Categoria „Coelho”
Eric-Emmanuel Schmitt, Domnul Ibrahim si florile din Coran, trad. Paola Bentz-Fauci, Humanitas, 2006
Teapa. Am primit-o cadou de Craciun de la tata. De fapt, el voia sa-mi cumpere nu stiu ce „vase frumoase”, dar sora-mea l-a convins ca as prefera niste carti. Drept pentru care le-a cumparat ea in locul lui. M-a sunat dintr-o librarie sa ma intrebe ce vreau. Voiam ceva de Jeff Vandermeer sau de Neil Gaiman. Nu se gasea acolo nici unul, nici altul, asa ca i-am zis, ca sa n-o mai tin aiurea la telefon, sa-mi ia ce i se pare ei dragut de la Humanitas (ca tocmai imi batuse cineva obrazul intr-un comentariu ca citesc prea putine de la editura asta).
Cartea asta era sprijinita cu fata pe un raft. Are o coperta impresionanta, cartonata, cu supracoperta. Arata, daca n-o vezi din profil, ca o caramida. Drept pentru care sora-mii (hai c-am tinut minte ca se scrie cu doi de i! 
) i-a zburat mina-n sus cind s-a intins s-o ia. Era pregatita sa ridice o chestie mult mai grea. De fapt, e foarte usoara si nu din vina hirtiei ci din cauza ca are doar vreo 80 si ceva de pagini (cu un corp de litera foarte mare).
Si cu asta cred ca am terminat tot ce-aveam de zis Am cautat pe net ceva despre autor, da’ n-am gasit nimic relevant. De aici: ca e filozof la origine, ca are mult succes (mai ales cu piese de teatru). Exista un site pe care daca introduci numele unui scriitor ti se deseneaza un fel de harta cu alti autori cu care „seamana”. M-am jucat, si faptul ca i-am gasit pe linga el pe Coelho, pe Amelie Nothomb, pe Banana Yoshimoto, pe Haruki Murakami, cu care m-am fript si eu, m-a lamurit. Mai exista si Kafka, Hesse, Mann acolo dar asta nu m-a facut deloc sa ma razgindesc Eu il repartizez deocamdata in categoria „Coelho”. Ma tem ca acolo o sa si ramina, ca nu cred sa mai fac vreo incercare vreodata.
De pe coperta a patra: „O carte infinit de sensibila, frumoasa si consolatoare!” Pe mine nu m-a consolat de nimic, da’ oi fi eu mai dificila
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
9 ianuarie 2007 la 3:50 pm
9 ianuarie 2007 la 4:25 pm
mai nici mie nu mi s-a parut chiar extraordinara asta cu domnul ibrahim, dar per total dragutica, nu pot sa zic ca regret ora pe care am petrecut-o citind-o
incercati “la part de l’autre” de acelasi autor, mult mai interesanta
“partea celuilalt” parca ii zice la noi, nu stiu sigur daca a aparut inca, sau o sa apara foarte curand la humanitas. din cate stiu asta e romanul cu care s-a consacrat el
9 ianuarie 2007 la 5:32 pm
BROŞÁT2, -Ă, broşaţi, -te, adj. (Despre broşuri, cărţi, caiete etc.) Cu cojile sau foile aşezate şi legate împreună (într-o copertă moale). – V. broşa.
o editie brosata e una necartonata
9 ianuarie 2007 la 5:47 pm
E buna categoria “carticele”; si categoria “Coelho”. Eu m-am simtit bine cat am citit-o; apoi, fireste, am uitat-o; mi-am reamintit-o cand am vazut filmul cu Omar Sharif batran; am uitat-o iar. Ceea ce nu mi s-a intamplat cu Oscar si Tanti Roz : am citit-o intr-o ora si mi-a ramas nodul in gat inca trei; daca ma gandesc bine, nici acum, cand scriu despre ea, nu ma simt prea bine. Milarepa aduce si mai tare cu Coelho; am uitat-o inainte de-a o fi terminat. Dar cu Haruki ce ai ? Pielea ta trebuie sa fie tare sensibila daca te-ai fript cu el. Eu il iubesc. Am citit tot, tot, tot si mai vreau. Oi fi eu mai putin dificila.
9 ianuarie 2007 la 6:07 pm
mai,ce buna sunt!!!
literele cam mari si cateva paragrafe de filozofie dubioasa m-au facut circumspecta;
am amanat achizitia,iar acum e clar.Thanks!
Si “infinit de sensibila” suna straniu,nu? asta ca sa ma exprim elegant.
imi sugereaza ceva gen Fast – yoga,zen,etc.
Curiozitate: tu cand aplici “teapa”,iti pare rau de bani sau gasesti ceva si in cartile proaste,asa – un folos ,o anume satisfactie “perversa”?
9 ianuarie 2007 la 6:30 pm
tot din seria “initieri la purtator”,d vazut si sergio bambaren,steaua.poveste d craciun (bestseller d sarbatori) & delfinul,amandoua aparute la humanitas,in colectia “cartea d p noptiera”
9 ianuarie 2007 la 7:17 pm
ionuca – habar n-am ce zicea denisa comanescu, io zic ca e usoara rau
stefania – da, clar e dragutica, nici o problema
gigi – aha, deci asta e cartonata, nu brosata, thx
mihaela – ei, m-am fript in sensu ca nu mi se pare mare lucru haruki, am citit 2 si mi s-au parut asaaa, inofensive
imi place mult, in schimb, Ryu Murakami
lida – uite, tot asa subtirica si cu litere mari e aia despre iubire si moarte a lui Suskind si e f ok! Zic teapa cind e vorba de ceva care nu merita citit, din care nu ramii cu nimic, nici macar cu o satisfactie perversa
Sau, ma rog, trece o ora in mod mai putin plictisitor decit daca ai spala vasele, cam asta e.
d. alexander – aha, habar n-am, n-am auzit de astea
9 ianuarie 2007 la 7:50 pm
ha ha ha! Pai, daca nu urmaresti aparitiile de la Humanitas cum sa fi auzit de ele? Doamna Ioana Parvulescu recomanda intr-un numar din Dilemateca cartea Delfinul. Asta a fost la un numar in care mai multi editori recomandau “carti de citit vara” sau asa ceva. Eu am citit in schimb Ein Strand für meine Träume tot de Bamaren, carte care mi-a placut tare, tare mult!
9 ianuarie 2007 la 8:19 pm
ionuca, ba sa stii ca le urmaresc, asa cum pot
, cum urmaresc ce mai apare cam pe la toate editurile – ce ma intereseaza pe mine, I mean… bine, nu chiar “la zi”, da asa, macat o data pe luna, tot mai dau un tur pe situri, prin librarii… citesc si din reviste
si am tendinta sa sar peste articole si alte alea despre chestii care mi se par din start neinteresante (si cu siguranta gresesc de multe ori, dar asta e)
e adevarat ca nu sint foarte consecventa
10 ianuarie 2007 la 2:14 am
nu vrei sa-i inventez io o biografie?
10 ianuarie 2007 la 8:29 am
a, ba da, ba da, cum sa nu? inventeaza, abia astept
10 ianuarie 2007 la 1:46 pm
Kafka, Hesse, Nothomb.. nu au legătură cu Coelho. Aşa cum probabil nici cartea asta cu el. Nu discredita cartea înainte de lectură. Numa bine.
10 ianuarie 2007 la 4:34 pm
Pai n-o “discreditez” inainte, ci dupa lectura… Si oricum n-o discreditez, am zis doar pe ce raft am pus-o eu
A, si multumesc de info despre kafka, hesse, nothomb 
15 ianuarie 2007 la 11:45 am
Ai gasit Gaiman pana la urma? Cum itzi placu?
15 ianuarie 2007 la 12:40 pm
nu, n-am luat inca, din pacate… vreau s-o citesc, clar, dar nu stiu cind…
22 iunie 2007 la 1:25 pm
[...] simtit cam toanta ca citisem inainte Domnul Ibrahim si florile din Coran, de Eric-Emmanuel Schmitt, fara sa fi stiut de asta. Romanul lui Gary e o incintare, iar al lui [...]
23 ianuarie 2009 la 10:56 am
Pe harta aia Coelho e langa Max Frisch…ceea ce… sa fim seriosi!