Terorism de cititoare

Scena e lumea

Antologia Granta. Cei mai buni tineri romancieri britanici, Curtea Veche, 2006 

(prezentarea editurii – cu lista de autori si traducatori) 

Am mai zis cite ceva despre asta aici. Acum am terminat-o. Sint 20 de romancieri adunati dupa un concurs la care au participat mai multe edituri. Textele reprezinta fragmente din romane aparute inainte de 2003 sau din romane inca nepublicate sau proze scurte (unele scrise special pentru aceasta antologie, altele aparute etc.). Toti autorii trebuiau sa aiba cetatenie britanica si sa fie nascuti dupa 31 decembrie 1963. 

Dupa ce citesti douazeci de chestii diferite iti vine sa tragi tot felu’ de concluzii, care mai de care mai fanteziste. Sa generalizezi, sa zici: aha, uite cam asa arata romanu’ britanic din ziua de azi! Sa compari: al mai bun e X, al mai slab e Y, al mai socant e Z. Sa compari romanu’ britanic cu romanu’ roman sau francez sau ce alt „roman” iti e tie mai cunoscut. Sa… Pina la urma toate astea sint un fel de joaca irelevanta. N-ai cum sa judeci un autor dupa 15 pagini, un roman dupa un fragment, o literatura intreaga dupa o antologie. Mai ales ca nici nu car in spate alte lecturi din „zona” care sa ma ajute.  

Prima impresie: cam mult „realism”, cam mult dialog, cam multe „scene”. Extrem de citibil, in general, cu una sau doua exceptii. Putine pretentii la experiment, la artisticitate. Zero „filozofie”. Niet autofictiune, cel putin la prima vedere, cel putin nu suna. Proza cu picioarele pe pamint, cam pe-acolo.  

Daca ma intrebati, eu prefer totusi lucruri mai „frantuzesti” da’ sa nu ma puneti sa si argumentez.  

A doua impresie: decorul e teribil de cosmopolit. Personaje din diverse colturi ale lumii care vin si pleaca, se intilnesc, se despart, se muta si se intorc. Scena e lumea, pe bune  

- Monica Ali scrie despre un cuplu din Bangladesh stabilit in Londra,  

- Dan Rhodes despre un batrin englez retras in Italia unde il gazduieste pe un bosniac,  

- Rachel Seiffert isi alege un sat la o granita din Europa Centrala,  

- Rachel Cusk dramatizeaza o posibila plecare din Anglia in Germania dupa o partenera amoroasa,  

- Alan Warner se rezuma la un aeroport pe care doi englezi se hotarasc sa se intoarca in Spania de unde abia au venit,  

- personajele lui Susan Elderkin sint „astia din teritorii”, din Australia de Vest,  

- Peter Ho Davies (pe jumatate chinez, pe jumatate englez el insusi) ii pune sa se confrunte pe Rudolph Hess (al carui tata s-ar fi insurat in tinerete cu o galeza) si pe un anchetator britanic cu mama nemtoaica din Canada (da!) si tata evreu,  

- A.L. Kennedy nu se complica asa de tare dar proza ei e localizata pe un vag aeroport,  

- Hari Kunzru spune povestea unui hacker indian al carui virus se propaga in toata lumea (incepind din calculatorul unui medic parizian),  

- Philip Hensher are drept protagonist un homosexual englez care fuge de spleen intr-un colt uitat din India, unde se intilneste cu o turista plictisita si ea de alte tari (de China de exemplu),  

- Robert McLiam Wilson scrie ceva oarecum SF despre soldati englezi, nemti, francezi, rusi, din Djibouti etc. morti in diverse razboaie in ultimul secol,  

- Zadie Smith ne prezinta o nigeriana care se muta din Anglia in SUA (dar mai apar si niste iranieni si un cuplu alcatuit dintr-un marocan si o americanca, plus un specialist in chinezarii)  

- iar ultimul, Adam Thirlwell, ne ofera o rusoaica si un argentinian care locuiesc in Franta si merg la o clinica de avorturi din Italia (bonus o bielorusa care preda rusa in timpul liber).  

A treia impresie – poate data viitoare  

P.S.  Bineinteles ca am probleme cu „categoriile”. Nu e prima data. Am inclus, de exemplu, Nascut in URSS la „non-fiction”. Ar fi mers si la eseu. Adevarul e ca nu-mi propun o incadrare foarte stricta, ma depaseste subiectul. Categoriile mele sint asa, doar pentru o orientare mai usoara a unui eventual cititor interesat de trecutul blogului meu Am inclus volumul asta la „proza scurta” pentru ca asa l-am citit eu si pentru ca mi se parea inutil sa fac o categorie noua, intitulata pompos „antologii”.