Ce-i trece omului prin cap
Citesc Pnin a lui Nabokov. Foarte-foarte prietenoasa carte, cel putin prin comparatie cu Ada sau ardoarea la care era sa decedez de frustrare ca nu intelegeam nici jumatate din ce voia autorul sa spuna. E al patrulea Nabokov din viata mea si nu va fi ultimul, din fericire (din fericire pentru mine, I mean – n-a lipsit mult sa ma opresc definitiv la al treilea).
Deocamdata vreau doar sa trec aici o asociatie care mi-a trecut cu viteza fulgerului prin(tre) cei doi neuroni (da, simt ca a mai venit unul!): cu Gombrowicz. Cuvintul cheie e „tineretea”. Transformata in „verdeata” aia lipicioasa si sufocanta la Gombrowicz. Amindoi au o obsesie pentru asta. Nabokov scoate din ea tocmai imaturitatea, care e esentiala la Gombrowicz.
Lipsita de imaturitate, tineretea la Nabokov devine o chestie aproape extraterestra, o calitate a omului care cam disparuse de la Romeo si Julieta. Personajele lui aflate la granita intre copilarie si adolescenta nu sint doar schitele alea informe, patetice si amuzante din alte carti, dimpotriva, sint fiinte definitivate, cu trup si creier, cu personalitate si, poate in consecinta, cu destin. Dar clar lipsite de ceva, tocmai de verdeata aia din Ferdydurke. Din acest motiv, mi se pare mie, sint eminamente „literare”. Impactul lor asupra realitatii e cu atit mai siderant (ma rog, ma refer mai degraba la impactul personajului „Lolita”). Asta ma face sa ma gindesc la naivitatea extrema a scriitorilor care mizeaza totul pe „realitate”.
Gombrowicz, pe de alta parte, isi amputeaza personajul sau tinar de „personalitate”. Il lasa inform prin definitie. Iese tot un fel de extraterestru „literar”. Care, ciudat, se intoarce la rindul lui in realitate si incepe s-o locuiasca. In realitatea mea are drept de resedinta permanent si mai e si scutit de taxe
Bine, recunosc, e extrem de simplist tot ce zic eu
Dar simplisme dintr-astea se intimpla si sint asa de puternice incit nu te poti apara de ele. Cel putin nu pe moment si cum blogul meu reflecta in primul rind starea in care mi se afla creierul zi de zi… Nu va ingrijorati, miine o sa zic chestii mai clare si mai de bun-simt despre Pnin.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
17 ianuarie 2007 la 12:24 pm
lasa, nu-i nimic! bucura-te de tinarul pnin!
17 ianuarie 2007 la 12:27 pm
pai sa stii ca sint pe la pagina la care se instaleaza baiatu de 14 ani la el – care baiat deja citise crima si pedeapsa si deja avea 1,80m si deja nu suferea fotbalu
de la asta mi se trage
17 ianuarie 2007 la 12:43 pm
bine, ma, da’ cu Ada ce-ai avut? ca mie imi placu al mai mult din tot nabokovu citit pina acum.
17 ianuarie 2007 la 12:46 pm
bine, ma, da’ tu n-auzi ca nu-ntelegeam nici jumate? aluzii, jocuri de cuvinte, sintaxa, alea-alea… Ma durea capu de concentrare si degeaba, ca tot nu-ntelegeam…
18 ianuarie 2007 la 10:46 pm
constat, cu parere de rau, ca nu prea s-a-nghesuit lumea sa zica despre pnin.
19 ianuarie 2007 la 12:03 am
Pai, daca nu am citit? Dar macar va fi pe lista!