Un Gombrowicz usor de citit, uraaa!
Sa va dau o veste buna: Posedatii de Gombrowicz nu e nici pe departe la fel de greu de citit ca Ferdydurke sau Trans-Atlantic (despre Cosmos si Pornografie, celelalte doua romane importante ale lui, nu stiu ce sa spun, pentru ca inca nu le-am citit 
). Imi cumparasem cartea de vreo doua luni si o depusesem cu respect in teancul meu de urgente dar n-avusesem curaj nici sa ma uit pe ea. Gombrowicz trebuie citit cu multa concentrare si cu seriozitate, asa ca e bine sa-l lasi pentru cind stii sigur ca te poti concentra.
Ieri am deschis-o si… surpriza, surpriza: e un roman gotic publicat in foileton, sub pseudonim – autorul n-a recunoscut ca-i apartine decit la vreo treizeci de ani distanta. Am infulecat repede primele douazeci de pagini si cu incintare am constatat ca se citeste ca pe apa. Bineinteles ca incintarea mea e cam parsiva, in fond era preferabil sa fie o opera importanta. Asa nu prea cred ca o sa ma pot lauda ca am mai bifat un Gombrowicz, prefata zice ca unii critici considera Posedatii irelevant, doar o chestie comerciala. Da’ ce sa fac, lenea ma impinge sa ma bucur ca am aminat eforturile serioase pe mai tirziu.
Imi pica foarte bine un roman cu povesti ciudate in jurul unui castel medieval locuit in ultima suta de ani doar de nebuni. Am de gind sa ma las in voia lui si sa profit un pic si ca sa mai aflu una-doua chestii despre Polonia 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
24 ianuarie 2007 la 11:59 am
aha! adica, ai citit un Gombrowicz care, de fapt, nu e un Gombrowicz. Baudrillard spune ceva despre simulacrele de felul asta sau nu?
24 ianuarie 2007 la 12:10 pm
hei, stai ca abia am citit douaj’ de pagini
oi vedea la final ce am citit si-o sa ma gindesc atunci ce parere ar avea Baudrillard despre asta
25 ianuarie 2007 la 10:21 am
Cosmos e fain, chit ca foarte incarcat. Mie mi-au placut si jurnalele lui.
25 ianuarie 2007 la 10:46 am
da, cred ca si mie mi-ar fi placut, dar din pacate nici jurnalele nu le-am citit
12 iulie 2008 la 5:04 am
Hai, ma, luciat, de ce e greu “Trans-Atlantic”?! Mor de ciuda cand aud asta. Am recomandat cartea unor prieteni si la fel mi-au zis si ei. Poate ca e ceva in neregula la mine. Citind romanul asta, parca citeam despre Romania, despre nationalismul (in sens negativ, opus patriotismului – vezi, de ex., explicatia lui Patapievici, din “Cerul vazut prin lentila”) nostru… Ma rog, devin prea serios.
12 iulie 2008 la 12:13 pm
@ cip – si ce daca e greu? nu e nimic rau in asta. dupa cum nu e nimic bun cind ceva e usor de citit. n-are legatura cu valoarea cartii. se poate o carte grea si buna, una grea si proasta, una usoara si buna, una usoara si proasta