Daca doriti sa revedeti…
Simona Popescu, Lucrari in verde sau Pledoaria mea pentru poezie, Cartea Romaneasca, 2006
Una dintre primele mele insemnari, pe weblog.ro. Poate ca n-ati citit-o, drept pentru care m-am gindit s-o reeditez 
La premiile „Cuvintul”, cartea a cistigat la categoria poezie. Pentru ca nu s-a (prea) scris despre ea in presa noastra culturala obiectiva, a fost prezentata la ceremonie cu un fragment din… textul de mai jos. Ca sa vezi cit de incurcate sint caile domnului si cum ajunge un blogger sa fie citat la evenimente culturale! Autoarea chiar a vorbit despre blog (aflati aici parerea lui mayuma – care a fost in sala – despre un fel de premiu invizibil). Ii multumesc frumos Simonei Popescu, mai ales ca textul meu nu era chiar asa de elogios. Cartea merita cu siguranta un citat dintr-o cronica mai serioasa, semnata de un cititor/critic de poezie mai bun decit mine. N-a fost sa fie. Ma bucur pentru mine, imi pare rau pentru criticii seriosi.
Citeva chestii de bun simt despre volum:
- 322 de pagini (format mare)
- unspe capitole (numite chiar „capitole”, ca intr-un roman)
- o introducere, intitulata Citeva cuvinte inainte (ca n-am incotro)
- un „Generic” la sfirsit (soundtrack si cast)
- 474 note de subsol
- un refren
- un CD cu fragmente in lectura autoarei
Despre ce e vorba:
O profesoara la Litere e nevoita sa tina un seminar de poezie contemporana cu o grupa de studenti in ultimul an. In prima saptamina le da o lucrare de control cu tema „Citestisaunupoeziesidacacitestidecemaicitestisicesipecinesidacanumaicitesti-decenomaifacisicindteaiopritsidece?” Ei raspund fara sa se semneze. In general, cum era si de asteptat, parerea lor despre poezie e de la proasta in jos. Profesoara, fiindu-ne contemporana, se astepta si ea la ce era si de asteptat, asa ca n-a lesinat de oroare, dimpotriva, „mi-am pus in cap sa le-arat ca poezia e forma de expresie a unui tip / de inteligenta / o forma interesanta a inteligentei” (p.304). Cum? Citindu-le poezii, punindu-i sa se joace de-a poezia ei insisi etc. etc., pe scurt, facind ceea ce era si cazul sa faca, dindu-le lectii.
Va reusi eroina sa duca la bun sfirsit nebuneasca misiune pe care si-a asumat-o? Va scapa ea oare cu bine din capcanele presarate in calea ei de balauri, zmei, prosti fuduli, indiferenti somnorosi, printese lalii, zine patetice si alte fiare mai mult sau mai putin salbatice sau domestice? Va sti ea sa distinga morile de vint de uriasi? Va… Dar sa nu va mai tin in suspans, deja cred ca vi s-a oprit respiratia, relaxati-va, va spun imediat, ba nu, si mai bine, va dau un citat: “P.S. 2005. Oare am reusit eu sa va dau putina pofta de citit? Daca as fi avut certitudinea ca am reusit, n-as fi scris aceasta carte.” (p. 267). Deci nu.
(Testimonial: eu am rasfoit Pound cel putin o ora dupa aia, dar nu cred ca se pune, penca mie mi-era destul de clar dinainte ca poezia e OK si oricum aveam pofta de citit.)
Ce e, poezie, proza sau ce dracu’?
Simona Popescu e post-modernista, helloooo, da?, deci chestiile alea cu puritatea genurilor nu tin la ea. Contine:
- ingrediente de roman (intriga, personaje, intindere, impartire in capitole)
- ingrediente de teatru (inclusiv indicatii scenice, despre lumina, cortina etc., un cor care intervine pe toata durata actiunii)
- ingrediente de curs universitar (note de subsol, mii – oare exagerez? – de citate, trimiteri la biblioteca)
- ingrediente de poezie (multe texte destul de scurte, fiecare cu titlul sau; o dispunere specifica a textului in pagina; rime cit cuprinde; metafore si compusi ai acesteia etc. etc.)
- ingrediente de jurnal intim;
- ingrediente de… orice altceva
Sau, cu cuvintele ei: “- Ce mai scrii? / – Scriu… Las’ ca-ti spun cind ne vedem, e mai complicat, suna ca dracu’ daca-ti spun ca… aaa… scriu despre… aaa… sub forma de versuri, de proza… aaa… ca un fel deee roman, ca o punere-n scena… aaa… despre niste studenti si despre cum… La naiba… incerc sa scriu… Scriu… cum sa-ti spun eu tie… / Scriu… un fel de… pledoarie… pentru poezie…”
Daca mi-a placut sau nu si de ce
Mi-a placut 90%. Pentru ca amestecul genurilor functioneaza perfect aici (Per-fect, nu doar de dragul postmodernismului lu’ peste: trecerea de la unul la altul e justificata de povestea in sine, in plus, se evita plictiseala.) Pentru ca e o incercare de a vorbi “O-ME-NES-TE, mai!” (p. 85) despre poezie. Fara clipit de gene, fara pumni strinsi indreptati spre cer, fara “lilirisme” si bibelouri. Pentru ca exista… poezii adevarate si realmente foarte misto si cool (ca sa adopt si eu “terminologia” autoarei), din care o sa pomenesc acu la repezeala numai “O usa” (p. 177). Pentru citate (din poeti antici si de demult, din spanioli de acu trei ani, din chinezi de n-am retinut cind, din toata poezia lumii) si pentru anecdote (cu si despre poeti morti sau vii). Pentru umor, pentru mistouri la adresa unor poeti romani de azi si de ieri care nu-mi plac nici mie. Pentru “Simonidul” care se mai invirte si acum, la atitia ani de cind a aparut in Noapte sau zi (cautati pe google sau in librarii). Pentru nenumaratele referinte la trupe de muzici, filme, desene animate, internet si alte alea.
Nu mi-a placut 10%. Pentru mirosul de farmacie care persista in ciuda betisoarelor parfumate chinezesti. Exista trei personaje principale (bine ca mi-am adus aminte!): Profy, Scry si Sy (nu va obosesc sa vi le decodific). Profy, oricit de cool ar fi ea, are naravuri de profa, vorbeste uneori pe nas (si-atunci tonul nu e chiar o-me-nesc), striga catalogul, pufneste dispretuitor etc. etc. si toate gesturile astea raspindesc in aer un damf intepator de dezinfectant. Pentru ca se straduieste prea tare – in incercarea ei disperata de a convinge ca poezia e cool, uita sa spuna ca e si plicticoasa de multe ori si ca placerea paradisiaca pe care ti-o dau textele a 20-30 (“Sau chiar, cu mici fragmente, 40. / Cu versuri razlete… 50.” – pag. 111) de poeti presupune obligatoriu purgatoriul trecerii prin cel putin o suta-doua de autori omoritori de chef (ca poetii minunati si fix pe gustul tau nu-ti cad in mina unul dupa altul). Pentru ca se straduieste prea tare si sa aiba umor, si sa fie la curent cu chestii underground si teen pe care n-are cum sa le inteleaga cu adevarat (oricum, efortul e totusi laudabil – eu n-as fi in stare). Pentru ca fragmentele in care incearca sa parodieze cite un stil clasic din lit. rom. ma fac doar sa oftez cu nostalgie dupa Levantul.
Constat ca am scris 186 de cuvinte despre ce mi-a placut si 220 despre ce nu mi-a placut, chestie nu foarte corecta, asa ca ma opresc.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
26 ianuarie 2007 la 1:29 pm
Lucia, o sa ma aduci la sapa de lemn! Inca o carte pe wish list-ul meu! Multumesc
26 ianuarie 2007 la 3:04 pm
da a reusit sa ii faca pe studentii de la litere sa citeasca poezie. crede-ma pe cuvant
26 ianuarie 2007 la 3:08 pm
Eu recunosc ca am ascultat-o intr-o seara, in timp ce imi lingeam blana mea de marca Calvin Klein. Acea minunata pleodarie de pe cd m-a facut sa purrrrtorc a multumire. Stiti eu pe linga poet mai sint si motan. Si deseori dupa aceea am stat fix pe cartea Simonei Popescu, care a stat si ea la rindul ei fix sub mine. (in semn de apreciere reciproca biensur).
26 ianuarie 2007 la 4:06 pm
ei, uite ca si insemnarile de blog se reediteaza. o fi o premiera, n-o fi?
26 ianuarie 2007 la 5:04 pm
ionuca – as vrea sa fiu in locul tau
sau as vrea sa fi citit eu cartea asta cind aveam 20 de ani
andreea – cred – am folosit “marturia” autoarei din carte
minchas –
vic – unde mai pui ca si cu “prefata” noua la editia a doua!
26 ianuarie 2007 la 5:42 pm
Teroristo, ai un mare har. Cred ca ai reusi sa ma faci sa fiu curios sa citesc pina si cartea de telefon.
26 ianuarie 2007 la 6:10 pm
Uuuuhhhh… schimbare de look! E mai draguta “poza” asta
26 ianuarie 2007 la 8:03 pm
hnu – hai, ma, citeste asta, lasa dracului cartea de telefon (da’ mi-ai dat o idee – sa mor io daca-ntr-o zi cind oi fi in pana prostului n-o sa fac o “recenzie” la cartea de telefon!)
ionuca – mda, speram sa nu-mi spuna nimeni una ca asta, ca se subintelege ca poza ailalta era naspa (sau, ca sa-l citez pe insensibilu’ care m-a convins s-o scot: “e oriiibiiila”) – deci arta fotografiei nu se poate baza pe mine, of-of
“poza” asta e de la wordpress, am renuntat cu durere-n suflet sa fiu originala 
26 ianuarie 2007 la 8:44 pm
Very very nice Luciat… Post fain, ma bucur ca l-ai reeditat ca (sincer) eu nu ti-am rasfoit insemnarile tale mai vechi, te citesc doar din august 2006. Bineinteles, m-ai facut si pe mine curios si daca o prind imi bag si eu nasu’-n carte. Da ti-as sugera sa scrii un post cu titlul: de ce nu-mi place poezia.
Fiindca observ la multi atitudinea asta (pe care nu o condamn, Doamne apara si pazeste) si is curios ce nu le place la poezie multora. Nici eu nu-s mare fan (mai ales a asteia moderne – dar am prins buna si din categoria asta), dar mai citesc din cand in cand. Spre exemplu, Marin Sorescu – Singur printre poetzi, mi-a placut destul de mult. V-o recomand. Ia o ora maxim. In rest, spor la tastat posturi… Sa mai auzim si despre poezie 
26 ianuarie 2007 la 9:03 pm
mie imi placea aia cu perje albastre. da’ stii deja ca mie nu-mi convine mai nimic.
27 ianuarie 2007 la 7:19 am
aia dinainte era f catifelata, parca erau dintr-un material care nu s-a inventat inca. si mie imi placea, avea personalitate.
27 ianuarie 2007 la 9:53 am
si mie imi placea cealalta, as i am a blue addict, asta pare asa..standard.Ma bucur ca ai re(re)comandat-o pe Simona Popescu, a picat la tzanc.Zilele astea m-a kinuit un sentiment de rusine si remuscare ca nu citesc decat poezia din bibliografia obligatorie pentru facultate…cum a zis si Ionuca, inca o carte pentru …aftersession
27 ianuarie 2007 la 11:43 am
futurologu’ – mersi
Sa stii ca ar fi inutil sa scriu un post cu titlul “De ce nu-mi place poezia” pentru ca a scris Simona Popescu in cartea asta cam tot ce era de scris. Citeste-o si ai sa vezi. Studentii din grupa lui Profy explica pe larg de ce nu le place lor poezia 
Cartea li se adreseaza (si) celor carora nu le place.
vic, uv si tuvia – intotdeauna e mai bine sa te bazezi pe profesionisti, cum sint astia de la wordpress, care nu degeaba au construit ei tema asta de blog asa
Oricum, m-a consolat ca voua va placea poza ailalta a mea 
27 ianuarie 2007 la 4:58 pm
suna interesant, nu stiam de cartea asta. Este aceeasi Simona Popescu care a ingrijit de chestii ale lui Gellu Naum, nu?
27 ianuarie 2007 la 5:02 pm
da, dar e alta decit simona popescu de la romania libera.
27 ianuarie 2007 la 7:06 pm
da, si a mai scris si “Exuvii” – f misto, poate ai auzit/citit
vic – tu ai citit Lucrari in verde? eram curioasa cum ti s-a parut…
27 ianuarie 2007 la 7:20 pm
inca nu. da’ poate ma indur.
29 ianuarie 2007 la 6:52 pm
exuvii am primit-o cadou de la mama de ziua mea, some time ago.Si tare-tare mi-a placut
31 ianuarie 2007 la 1:30 pm
oare numai mie mi se pare ciudat ca la sectiunea poezie a castigat o carte DESPRE poezie si nu un volum ( caci Vinea si CR aveau ceva debuturi chiar bune, ma rog, aveau de unde alege).
31 ianuarie 2007 la 3:59 pm
puck – nu e o carte despre poezie – e o carte DE poezie despre poezie
exista sectiune separata de debuturi
Lucrari in verde e foarte frumoasa si merita, clar, e mult mai mult decit o plachetzica de debut…
31 ianuarie 2007 la 5:09 pm
sure:)
31 ianuarie 2007 la 5:11 pm
un fel de ‘complete idiot’s guy to poetry’
31 ianuarie 2007 la 6:02 pm
asta-i buna! ai citit cartea?
1 februarie 2007 la 5:05 am
nu inca. nu fac parte din targetul cartii. mie imi place poezia si cand I feel like it , stiu ce sa fac. asta nu inseamna ca, daca imi pica in mana, nu o sa incerc sa o citesc. ci, repet, ca mi-as fi dorit sa castige o carte de poezie. iar pentru cartea Simonei Popescu, sigur se gasea un premiu special sau o alta categorie. dar deja depasesc limite.
1 februarie 2007 la 1:36 pm
puck, daca tu zici ca nu faci parte din target, nu faci, ce sa facem?
sa stii doar ca nu e in regula sa “etichetezi” o carte daca n-ai citit-o
si ma intreb de ce nu ma crezi cind iti spun ca e o carte “de” poezie…
“despre” poezie s/au scris si se vor mai scrie inca multe poezii…
29 decembrie 2008 la 1:51 pm
VULGARITATEA ABSOLUTA.
29 decembrie 2008 la 3:51 pm
@ patricia – ba nu, prostia cu frunte de taur. a ta, evident.
31 decembrie 2008 la 8:41 am
vai, draga luciat, ce facusi? o redusesi la tacere pe patricia, tocmai asa, fara manera? pe principiu: “daca nu esti de acord cu mine (cu noi), esti un bou!” hmmm…
nu pot sa nu citesc nota asta in lumina ultimului tau post, “un bou ca toti boii”, plin de haz, desigur. da’ io tocmai ma declarai fan al matale, si daca-i iei pe oameni asa, io ce ma fac, ha? pa mine cui ma lasi?
(cu alte cuvinte: un strop de ingaduinta, ca sa nu zic de iubire de semeni, n-a ucis pa nimeni. nu doar asa, de ochii fanilor, dar orisicit.
in adincul inimii, cred ca de-asta sint bune cartile. dincolo de efectul intelo, ar trebui sa ne imbuneze un pic. nu doar sa ne daschida spiritul, sa ne rafineze, sa ne dea un luciu, ci chiar sa ne ajute sa trecem peste nasoleli mai usor.)
Un An Bun!
31 decembrie 2008 la 9:09 am
si oricum, toata povestea asta cu razbelul isuciu nu-i de nasu’ nostru, ca miroase a caca, da’ nici pe el nu-i frumos sa-l facem bou (in ultimul tau text, nu-s greu de citit aluziile; ca nici noi n-om fi chiar boi).
si chiar asa, ce-or avea toti cu boii si vacile? io, care-am visat de cind ma stiu sa stau la curte si sa am macar o capra, declar, de la mine din garso’, ca-mi plac animalele-astea!) pup!
31 decembrie 2008 la 3:28 pm
@ ioana – patricia era grabita si furioasa, ca de-aia tipa cu majuscule si m-am gindit ca n-are rost sa-i ocup timpu cu chestii subtile, merita ceva scurt si direct
despre boi, cu regret, sint niste citate dintr-o carte si cartea e inca mult mai dura decit am prezentat-o eu, era absurd sa atenuez la infinit mesajul autorului, ca despre o carte era vorba. intimplator, personajele literare nu apar din neant, ele tot din viata provin, asta e situatia
la multi ani, te pup si eu