Doua poete si alte patru ciudatenii
- Atentiune, atentiune! Poeta de manual printre noi! Atentiune bloggeri cu frati in liceu! Daca vreti sa-i ajutati sa ia nota mare la romana puneti-va bine cu Elena Vladareanu, ca poate va vinde un pont despre metaforele, epitetele si celelalte figuri de stil pe care le-a utilizat in „ce se ascunde sub piele”, poezia cu care, conform multura, poeta va intra in manualul de la Paralela 45. Bravo Elena, asteptam statuia 
(Eu nu mai comentez pe blogul ei – din cauza lui Mihai Iovanel, care s-a simtit dator sa faca misto de comentariile mele, reusind astfel sa-mi devina antipatic, ceea ce e o realizare, ca chiar imi placea de el Na, ca simteam ca pocnesc daca n-o zic!)
- Declar ca renunt definitiv la orice speranta ca as putea vreodata sa citesc o carte de Gabriela Melinescu. Am incercat mai de mult cu Jurnal suedez si mi-a stat in git. Acum am reusit doar primele 50 de pagini din Acasa printre straini. Mi-a placut „Versurile imi spun adevarul: ca voi pierde totul – dragostea, prietenii si viata”, dar am regretat ca nu apar si „banii” pe lista pierderilor garantate. Orice s-ar intimpla, nu pot sa citesc o carte (roman!) in care autoarea se intreaba negru pe alb: „Eram fericita in cub, in patrat sau in paralelipiped, ori pur si simplu intr-o serie de cercuri concentrice?” Mie imi apare o linie dreapta ca pe un monitor de-ala de spital cind ma gindesc la versuri de-astea.
- Motanul Minchas (care se teme de aspirator si face buf de pe calolifel) m-a taguit: tre’ sa spun iar patru ciudatenii despre mine! Nu e prea greu, ca lista s-ar putea lungi usor spre cifra 99 1. Am zile (vara) in care ma hranesc exclusiv cu inghetata. 2. Nu ascult muzica aproape niciodata. 3. Am lucrat o saptamina ca vinzatoare intr-un magazin engros. 4. Ieri i-am aratat degetul unei tipe care ma claxona de zor in timp ce eu asteptam sa traverseze pe zebra un ciine batrin si somnoros. (Ce-i cu scorpiile astea care nu-s in stare de putin respect pentru un ciine obosit?!)
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
2 februarie 2007 la 10:47 am
huh?!
2 februarie 2007 la 10:51 am
n-am facut misto de tine, ce draq…
am facut doar o gluma (mai pastelata ca pastelurile lu alecsandri)
2 februarie 2007 la 10:51 am
ma vei putea ierta vreodata?
2 februarie 2007 la 11:26 am
2 februarie 2007 la 11:43 am
sunt de acord cu punctul 4.Pic de respect.Am avut instinctul sa-mi scot tenisul si sa-l arunc in parbrizul unui nene care claxona o biata matza.Dar m-am abtzinut, multumindu-ma cu degetul mai sus-mentionat.
2 februarie 2007 la 2:54 pm
La taguirea asta ai scos-o la capat binisor,ca la chestiile de genul asta chiar blogurile bune ne dau senzatia ca citim oracole de gimnaziu.
Ooooh,da,cu pct.4,n-ati vazut ca toti conduc precum le e …caracterul(frustrarile,etc)?
Eu nu ascult niciodata muzica…cand citesc.Ascult aproape tot timpul,la volan.Ia incearca!
2 februarie 2007 la 7:26 pm
tuvia – pai de ce sa fi ramas tu fara tenis? macar bine ca o claxona si n-a trecut de-a dreptu peste ea… oameni timpiti, care-si inchipuie ca treburile lor si graba lor sint mai importante decit treburile unei mitze…
lida – eh, oracol sa fie, eu n-am nimic impotriva, inca ma mai distreaza multe chestii de-astea copilaresti
La volan nu pot sa incerc fiindca vreau sa aud ce se petrece pe drum, nu pot sa merg asa, izolata fonic de trafic – si oricum, conduc asa de putin ca n-as cistiga mare lucru
2 februarie 2007 la 7:43 pm
nu stiu daca-i ciudat, da’ aproape ca imi dau lacrimile de recunostinta
ca am citit aici despre tenisi si nu despre tenesi. apropo de asta, daca-l cunoaste cineva pe dragos bucur, sa-i spuna cineva ca risca sa fie ucis dupa fiecare promo de-ala “marfa” in care pretinde, cum ar veni, ca ilie nastase ar fi jucat tenes. 
2 februarie 2007 la 10:35 pm
Lucia trebuie sa incepi sa asculti muzica
Si ea este hrana pentru suflet, nu doar cartile 
2 februarie 2007 la 10:58 pm
ionuco, tu trebuie sa te apuci de fumat. ca si tigarile sint hrana pentru creier, nu doar cartile
3 februarie 2007 la 9:39 am
vic, îţi trebe o ciocolată
luciat, şi cînd asculţi, ce asculţi?
3 februarie 2007 la 10:36 am
De la muzica nu mori, in schimb de la tigari…
3 februarie 2007 la 10:38 am
Ah, am uitat: propun sa incepem o campanie pentru indulcirea [si la propriu si la figurat] a lui vic. Hiacint ii da ciocolata, eu ii dau portocale, cine ce mai ofera?
3 februarie 2007 la 12:24 pm
sigur, ionuco! lui john lennon de la tigari i s-o fi tras, nu de la muzica.
si nu mai incerca sa ma indulcesti, ca, daca iti iese, ii scade traficu’ lu lucica.
3 februarie 2007 la 1:44 pm
eu una gust stilul lui vic,are stofa ( si in general dreptate!)
asa ca-l prefer cum e si vorba lui,e pe masura luciat-ei,care,sunt sigura ,tine la el ( ca la toti de altfel)
urmeaza acum sa ma puna la punct,ca n-are el nevoie de avocati,desi am observat ca nu-i lipseste deloc cavalerismul)
hiacint m-a facut si pe mine curioasa:ce asculti,atunci cand o faci,luciat?
3 februarie 2007 la 5:49 pm
ba, citeodata, e chiar bine sa cunosti cite-un avocat. da’ depinde si de specializare.
3 februarie 2007 la 7:02 pm
pai uite o chestie pe care am ascultat-o de curind si mi-a placut la nebunie:
http://www.nascutinurss.ro/blog/?p=47
si mai dau si pe la http://deblues.wordpress.com/
vic – sa stii ca mi-a scazut traficu rau de tot, oare te-ai indulcit tu deja si nu s-au prins fetele astea?
3 februarie 2007 la 7:14 pm
nu, da’ am, hic, baut putin. si poate d-aia.
3 februarie 2007 la 7:37 pm
hai noroc atunci
3 februarie 2007 la 9:04 pm
eu nu l-as indulci ca-mi place asa Bitter.Cheers!
3 februarie 2007 la 9:30 pm
care s-o mai baga sa scrie vodata pa blogu tau!
3 februarie 2007 la 10:27 pm
Rau, Rau de tot.
4 februarie 2007 la 12:42 am
Nu asculţi muzică aproape niciodată?!? Mi-e teamă să te întreb de ce. Ce asculţi, totuşi, atunci când ţi se întâmplă?
Aproape niciodată?????????
4 februarie 2007 la 12:50 pm
Domnule care trece, mie nu-mi e chiar atât de mare mirarea.
Altădată am dat examen pentru secţia de jazz a Conservatorului bucureştean. O dată trecută proba, am încetat chiar de-a doua zi să mai ascult orice fel de jazz şi chiar întâlnirile inopinate cu asemenea muzică nu mi-au mai provocat plăcere. Dacă vă gândiţi că a fost o traumă la mijloc, răspund de pe-acum că prea puţin ar încapea vorba de aşa ceva.
Şi de mă-ntreabă cineva, îi răspund că ascult şi compun muzică. Prea puţin fac din ambele şi mă tem că alte activităţi sunt mult mai pregnante în orarul meu, dar iată cum fiecare se identifică prin alte legi decât statistica. E şi cazul gazdei comentariilor noastre, care vorbeşte că nu ascultă muzică, de unde înţeleg că dumneei poartă o legătură adâncă, numai că ultima vreme i-a pervertit-o.
4 februarie 2007 la 5:47 pm
vic – hai, ma
te-a durut capu’ azi? 
un trecator – pai n-am un motiv – nu era o “hotarire” pe care as fi luat-o, pur si simplu o constatare – cind mi se intimpla e cam la… intimplare
nu ma pricep la muzica
wehaveheaven – nu stiu despre ce legatura adinca ar putea fi vorba la mine, cred ca dimpotriva, nu am o educatie muzicala, nu pot sa-mi dau seama daca o piesa e interpretata corect sau nu etc., nu stiu ce-ar trebui sa urmaresc cind e vorba de ceva clasic, de ex, asa ca ma surprind ca ma gindesc aiurea sau casc de zor
a, ca imi plac unele chestii, sigur, dar irelevant, ca nu stiu de ce-mi plac, probabil doar asa, ca imi gidila placut urechile – asta nu se cheama ca “asculti muzica”