Nabokov – Vonnegut – Vila-Matas – Nabokov
Citesc Parisul nu are sfirsit, de Enrique Vila-Matas. Imi place mult deocamdata. Roman-conferinta despre ironie – cum sa nu-mi placa? 
Despre tineretea la Paris a unui spaniol care tine mortis sa „fie” un Hemingway. Il gazduieste Marguerite Duras, care ii da si un fel de reteta de roman. El se apuca sa scrie romanul ala, cu un ochi pe reteta asta. De fapt, subiectul romanului e din alt roman, iar „structura” e exact aia din Pale Fire a lui Nabokov. Intre timp fumeaza pipa ca Sartre, observa Parisul din cafenele ca Perec. Adorabil! In mod normal nu i-ai da nici o sansa unui asemenea wanna-be Hemingway, dar e teribil de distractiv.
Ma distreaza si faptul ca am citit Pnin de curind. Ocazie cu care mi-am varsat naduful pe Ada. Dupa care in Slapstick dau de perechea de gemeni a la Ada. Dupa care azi, pe mess, trancanesc cu cineva despre lectiile de literatura ale lui Nabokov. In timp ce trancaneam, mai frunzaream si diverse bloguri. Pe unul dintre ele – un link la Pale Fire online, in rusa, din pacate. Dupa care ma duc sa mai citesc din Vila-Matas si e vorba tocmai despre Pale Fire. O fi o conspiratie?
Si sint abia la pagina 39 din Parisul nu are sfirsit! Cine stie ce surprize ma mai asteapta? Ma duc sa continui aventura Keep in touch.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
8 februarie 2007 la 12:44 pm
luciat>cand ai vreme,citeste shi articolele lui vila-matas din “magazine litteraire”;tipu’ s-a adaptat perfect “bavardage”-ului francez
8 februarie 2007 la 1:45 pm
mersi – I will, imi place bavardage-ul
8 februarie 2007 la 2:57 pm
cine n-ar vrea sa traiasca la Paris, sa fie tanar, sa fie gazduit de Marguerite Duras, sa fumeze pipa ca Sartre si sa scrie un roman precum Pale Fire, sa ridice mana! nimeni? o sa citesc si eu romanul asta.
8 februarie 2007 la 4:32 pm
ca sa vezi potriveala, eu tocmai citesc din lectiile de literatura ale lui nabokov. o fi o conspiratie?
si sa stii ca batleby & co. e si mai si decit parisul nu are sfirsit.
p.s.: sterge repede postul asta si comentariile, ca, daca le vede ionuca, iar se dispera.
8 februarie 2007 la 5:34 pm
8 februarie 2007 la 6:08 pm
devoratorul – nici eu nu ridic mina
vic – pe bune? chiar citeai alea?! cool
am vazut in prefata despre bartleby, normal c-o sa citesc
8 februarie 2007 la 6:53 pm
a, zice in carte de Perec sau e din cultura ta?:”>
8 februarie 2007 la 7:40 pm
zice in carte
cultura mea n-a avut ocazia sa-si aduca nici o contributie, Perec apare personal, ca sa zic asa 
8 februarie 2007 la 8:11 pm
sper ca-ti dai seama ce faci!
vai vai, manipularea asta!:D
8 februarie 2007 la 8:43 pm
vio, ce fac, pacatele mele?
9 februarie 2007 la 10:09 am
Enrique Vila-Matas e una din marile mele dezamagiri. M-a entuziasmat pe vremuri in “O casa pentru totdeauna”, o carte de povestiri iluminate straniu si f misto si subtil intretesute una-n alta. Prima lui carte, Lectura ucigasa (de care e vorba in Parisul nu are sfirsit.) e si asta ciudata, ezitanta, adica i se vad cusaturile, ceea ce nu e neaparat un lucru rau.
Scurta istorie a literaturii portative e in general considerata cartea lui cea mai buna, o istorie haotica si voios aberanta in care inventeaza o societate secreta formata din diverse personaje (Tzara, Duchamp, Larbaud, Gomez de la Serna si apare si Kafka parca).
Numai ca din pacate, de la un moment incolo Vila-Matas si-a cam pierdut suflul (imaginatia e prea mecanica, totul prea imbalsamat in referinte & aluzii pretioase care nu mai spun mare brinza). Am inceput vreo 3-4 carti de el pe care n-am reusit sa le termin, ca si pe-asta cu Parisul. E destul de jalnic sa-l vezi cum se agata de amintirile pariziene (interesante, ce-i drept, (ptr mine “interesant” functioneaza si ca injuratura)), in loc sa insufleteasca o lume cu ajutorul imaginatiei. So, the thrill is gone. Oricum intrebarea aia pe care i-o pune Marguerite Duras (Mallarme sau Rimbaud?) ar merita pusa mai des. Pentru ca in zilele mele bune i-as ocoli de la o posta pe-aia cu Mallarme. Iar in zilele proaste as trece putin peste ei cu o Stalowa Wola. Ba nu, cred ca i-as cruta, dar le-as spune sa nu mai treaca prin fata pe la bloc pe la mine
9 februarie 2007 la 3:08 pm
corcoran – mersi pentru comentariu
eu abia acum am terminat Parisul… – o sa scriu miine despre el
altceva nu am citit de Vila-Matas, dar asta mi-a placut, asa ca o sa mai caut
rimbaud totusi cica devenise zgircit si calculat rau cu banii