Vreau la scoala!
Julio Cortazar, Idolul Cicladelor, trad. Tudora Sandru Mehedinti, Polirom, 2006
As vrea tare mult sa citesc o carte despre Cortazar. Daca se poate, un fel de monografie didactica, un Idiot’s Guide. Imi trebuie mie. „Te intrebi: ce mi se povesteste? De ce nu pot sa inteleg totul?” (Llosa zice). Ma refer la povestiri (dintre romane n-am citit decit Sotron, o sa fiu recunoscatoare pentru orice alt roman de-al lui tradus in romaneste).
Problema nu e ca nu inteleg cum face Cortazar vrajile pe care le face. Uneori e dureros de evident: refuza sa spuna un singur cuvint si omisiunea asta te innebuneste, pentru ca stii si tu foarte bine care e cuvintul, vezi perfect locul lui intr-o fraza ca si cum chiar ar fi fost scris (pe bune ca la unele povestiri m-am intors de mai multe ori sa verific daca chiar lipseste sau mi s-a parut doar). Ca tigrul din Bestiar, care e cind intr-o camera, cind intr-alta, dar niciodata in camera in care se afla personajele. Cum se invirt ele in povestirea asta, ocolind cu mii de precautii incaperea momentan ocupata de fiara, asa ai si tu impresia, in general, ca te invirti in jurul frazelor ocolind-o pe aia care contine cuvintul cheie, pe care daca l-ai gasi ai rasufla usurat, ai zice ca nu e chiar asa de tare Cortazar, de fapt despre asta era vorba: X moare, Y e nebun etc.
Bine, dar toata literatura cu adevarat fantastica face la fel, stim. Citesti linistit, te impaci fara probleme cu gindul ca asta a vrut scriitorul de la tine, sa te trimita in doua directii simultan, esti multumit cind constati ca a reusit si gata, te duci la culcare. Ei bine, nu, eu vreau sa citesc un manual despre Cortazar, sa vad negru pe alb liste cu motive, teme, variatii; sa stiu exact cam despre ce crede X ca e vorba in Autobuzul, de exemplu, si ce crede Y si ce mai crede si Z. As vrea sa aflu cam cite feluri de inceputuri practica scriitorul nostru pentru povestiri, cam care e procentul de finaluri in care se poate spune fara teama de a gresi ca moare cineva etc. Plus un bestiar facut cu migala si fara simtul umorului, de o echipa de studenti timorati si harnici.
Cu alte cuvinte, tin mortis sa am in fata ochilor toata munca omului de-o viata demontata, pusa la microscop si autopsiata fara mila. Un fel de dorinta de razbunare, poate, impotriva cuiva pe care-l admiri prosteste si care-ti da rizind peste nas de fiecare data cind vrei sa-l prinzi cu o boacana, ceva. Ei, nu ma luati in serios, pur si simplu am nevoie de un ghid, ca prea des ma pacaleste – imi place la nebunie sa fiu pacalita asa, da’ mi-e si rusine, ce naiba, nu mai am 16 ani!
P.S. Volumul asta e facut din doua mai mici: unul din 14 povestiri mai ample, pe mai multe pagini, si al doilea din 24 de texte mici-mici, de o pagina sau doua (uneori doar o fraza: „Si dupa ce fac tot ceea ce fac, se scoala, se spala, isi dau cu talc, se parfumeaza, se piaptana, se imbraca, si asa, treptat, redevin ceea ce nu sint.” – text intitulat „Amor 77”, e la pag. 245). Intr-o buna zi o sa caut legaturile dintre aceste doua parti… desi e aproape sigur ca si asta e tot o pacaleala. Poate gasesc manualul ala inainte…
P.P.S. Eu, daca as fi scris unul singur dintre volumele de povestiri ale lui Cortazar, imi petreceam restul vietii sarbatorind, intr-un concediu pe care as fi simtit ca-l merit clipa de clipa.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
13 februarie 2007 la 1:30 pm
nu era parca sotronul?
13 februarie 2007 la 1:31 pm
lol, da, mersi, corectez acu
13 februarie 2007 la 1:35 pm
eu am citit anul trecut Manuscris gasit intr-un buzunar si alte povestiri si m-a fermecat pentru totdeauna.Si apropo de scoala, fratelui meu, la bac, romana oral,asta vara, i-a cazut chiar prezentarea lui Marquez de pe coperta
dupa ce-l batusem la cap 2 zile sa puna citeasca Cortazar, desi n-avea treaba cu lit.rom 
13 februarie 2007 la 1:38 pm
cum adica i-a cazut textul ala? la ce, la romana, spaniola? nu-nteleg
13 februarie 2007 la 1:54 pm
paaaii, daca lipseste manualul ala, de ce nu-l scrii tu? macar partial, pe traduceri, si, intre timp, inveti spaniola.
13 februarie 2007 la 1:59 pm
la romana oral, bre. Cand iti da un text la prima vedere de analizat (asta se cheama partea de “comunicare” cica) si tre’ sa zici tot ce iti vine pe kelie despre el…eu am avut unul despre o biografie a lui E.A.Poe, ce sa mai zic
13 februarie 2007 la 2:03 pm
prezentarea e in romana, obvious..e chiar asta de fapt http://www.polirom.ro/titluri.cgi?action=titluri&class=details&id=1459
13 februarie 2007 la 2:04 pm
“Sotronul” n-am apucat sa-l citesc. Povestirile insa… foc si para! Da’ ce, nu-i OK traducerea “Sotronului”? Aia de la Univers, a Tudorei Sandru Mehedinti? S-o scot de pe lista?
13 februarie 2007 la 2:09 pm
vic – mi-ai dat o idee
respectiv sa citesc ceva in spaniola, ca parca s-ar preta, la o adica… scurte, nu imbirligate, mai stii? poate reusesc
uite, de ex: „Si dupa ce fac tot ceea ce fac, se scoala, se spala, isi dau cu talc, se parfumeaza, se piaptana, se imbraca, si asa, treptat, redevin ceea ce nu sint.”
- poate ca as fi inteles in original daca suna cam asa: “Y despues de hacer todo lo que hacen, se despiertan, se llavan, se dan con talque, se parfuman, y asi, treptamente, vuelven a ser lo que no son”
aaaaa, ce zici? misto “treptamente”, nu?
))))))))))
sper totusi ca manualul ala exista pe undeva si intr-o buna zi o sa dau de el
13 februarie 2007 la 2:12 pm
Sotron, punct. Lasati articolele hotarate in buzunar.
Si din cate stiu, Tudora Sandru Mehedinti l-a tradus la Polirom.
13 februarie 2007 la 2:13 pm
tuvia – pai io de un’ sa stiu cum da tinerii din ziua de azi bacu’ la oral? pe vremea mea, maica, era destul sa zici de natura la eminescu si gata, treceai!
In afara de “Manuscris” mai e, tot la polirom, si “Toate focurile, focul”
gheo – nu, de ce sa nu fie OK? aaaaaaaa, nu-nu, am vrut sa zic ca o sa fiu recunoscatoare pt orice traducere a altui roman de Cortazar, ca n-am mai citit altu’ (stai ca modific acusica, sa nu mai fie ambiguu)
13 februarie 2007 la 2:17 pm
dana – of, doamne, ce-oi fi avind pe ziua de azi? corectez si asta… da, la polirom
13 februarie 2007 la 2:17 pm
le-am vazut pe toate
eee, uite k ti-am zis eu, sa fii informata, lucico..
13 februarie 2007 la 2:22 pm
Sunt cu totul langa tine in ceea ce priveste acel Idiot’s Guide
13 februarie 2007 la 2:23 pm
in afara de alea 4 de la polirom (cu tot cu Sotron) eu n-am mai citit decit “Cit de mult o iubim pe Glenda” de la Allfa (trad. Luminita Voina-Raut)
13 februarie 2007 la 2:25 pm
gabriel – precizeaza, te rog – vrei sa-mi spui ca sint eu in special in targetu’ lu Idiot’s Guide sau ca e o idee buna in general?
ca asa nu mi-e f clar
13 februarie 2007 la 4:28 pm
După cum am mai mărturisit, “Manuscris…”-ul m-a încântat şi pe mine relativ recent, cu aerul mahalalelor borgesiene (să nu uit şi de bestiar) şi aburul de mate. Aş citi orând un studiu despre Cortazar, aşa cum spui.
(aici, via subiectiv.ro / boardingmedia… dacă nu ştiai deja; felicitări, “autoare mnisterioasă”!)
off-topic: iar te-au dat la ziar
13 februarie 2007 la 5:01 pm
exista o carte despre Cortazar, aparuta la Chisinau, [" Romanele lui Cortazar si literatura europeana", de Ilinca Taranu]
13 februarie 2007 la 5:44 pm
luciatoooooooo!!! te-ai zarghit de tot de te iei dupa dana? ia nu mai corecta tu, ca sotron a aparut intiiasi data si initial la univers, prin anii 90. la polirom e doar reeditata.
a, si nici roata n-a aparut odata cu loganul.
13 februarie 2007 la 6:45 pm
arhitectul – stiam, da mersi
pacat ca tu ai gasit articolul in cele 2 bloguri, ai caror autori reusesc sa se faca ridicoli prin “criticile” alea…
white noise – sint convinsa ca mai sint si altele (nu stiu daca neaparat in rom.) mersi
vicule – bre, m-am saturat sa tipe lumea la mine pe ziua de azi – oi fi de vina eu si cu tastatura mea, da’ se poate vorbi si cu duhu’ blindetii, nu?
am corectat Sotronul in Sotron, na, ce treaba are universu?
13 februarie 2007 la 6:52 pm
ok, am vazut ce treaba avea universu, m-am tot uitat mai sus, la comentarii – da doar nu ti-ai putea inchipui ca m-apuc sa corectez comentariul altcuiva, nu?
13 februarie 2007 la 7:39 pm
pai, tu ai zis ca corectezi undeva. de un’ sa stiu eu unde vrei sa corectezi? daca te-apuca si pe tine sa schimbi istoria, ca big brother?
13 februarie 2007 la 8:00 pm
am corectat in insemnarea mea, in loc de “Sotronul” am pus “Sotron”
dupa ce in prealabil scrisesem Sopronul!
n-am functionat deloc azi, creca mai bine dormeam toata ziua
13 februarie 2007 la 8:25 pm
ca sa visezi urit? ti s-o trage de la 13, ca marti a mai fost.
13 februarie 2007 la 11:15 pm
aia cu Cit de mult o iubim pe Glenda am citit-o si eu si m-a lasat destul de paf, acolo e povestea aia din biblioteca? Oare asta e aia cu tigrul de care zici tu?
nici macar n-am idee daca am cartea aici sau la mama, oricum, dintre romanele lui, cel putin in iasi se gaseste lejer la anticariate o carte format mai marisor (decit cestiunile de la polirom) care se cheama Fetsele medaliei. Cistigatorii si sint de fapt doi in una;). le-am citit si mi-au placut, le recomand amatorilor!
dintre cei care ati facut Sotronul loc de joaca, l-ati citit o data? de doua ori? etc.
sint foarte curioasa, pentru ca m-am oprit la prezentare. sfaturi pentru incepatori: ia-o catinel, capitol dupa capitol, sau sari sotronul, o nimeresti tu cindva???
mersi
14 februarie 2007 la 6:43 am
Apropo de Sotronul, poate sa-mi dea si mie cineva un motiv sa-l termin (in afara de alea teoretice ale lui Llosa, din cauza caruia m-am apucat sa-l citesc)? Pentru ca pe cit de mult mi-a placut Manuscris, pe atit de tare m-am impotmolit in alambicarile Sotronului. mai ales la faza in care intelectualii aia super-metafizici lasa sarmanul bebelush sa moara (in fine, eram la circa 3 saptamini de la nastere cind am citit faza asta, deci e oarecum de inteles…). Asa ca l-am lasat balta si uite acum ma gindesc ca poate am pierdut ceva misto.
14 februarie 2007 la 8:16 am
pentru vio: l-am citit o data asa si o data asa. pe sotron, carevaszica.
14 februarie 2007 la 9:59 am
N-am apucat sa citesc cartea desi o am de ceva timp pe-acasa. Acum sunt sedus complet de “Specimen Days” a lui Michael Cunningham
14 februarie 2007 la 11:07 am
eu am citit o singura data Sotron – si n-a fost usor, recunosc
cred ca merita citit topaind asa, din capitol in capitol…
adina – mai asteapta putin, ma apuc sa-l recitesc, si dupa aia mai vorbim, ca sa nu spun prostii acu
eugens – nu stiu de Specimen Days…
14 februarie 2007 la 11:59 am
“Zile Exemplare”, M.C., trad. Rares Moldovan, Polirom. E foarte misto pana acum, dupa cum zicea prietena mea, “iti fura sufletul”.
14 februarie 2007 la 12:24 pm
@luciat: am prea puţin timp pentru presă, îmi fac mea culpa; revistuţa aceea nu-mi ajunge în mână altfel în nici un fel, ce să fac? acolo am ajuns (“în diagonală”, nu mai insist) din link în link… şi m-am bucurat să te regăsesc; altfel, invectivele din spaţiul virtual mă deranjează în ansamblu (cazul de faţă nici n-am stat să-l cântăresc); încerc să mă imunizez, pentru că nu aş vrea să las aceste aspecte să mă îndepărteze de blogosfera căreia îi datorez noi prietenii de care altfel sunt consştient că nu m-aş fi putut bucura; gata paranteza cu oftopicu’, scuze
14 februarie 2007 la 12:27 pm
eugens – mersi, o sa ma uit si eu pe ea in cazu asta
arhitectul – da’ n-ai nici un motiv sa-ti ceri scuze, doamne fereste! am vrut eu sa spun rapid ce cred despre insemnarile alea, atit.
15 februarie 2007 la 11:15 am
mie zile exemplare mi s-a parut boring rau de tot. da’ nu va luati dupa mine.
17 februarie 2007 la 6:04 pm
e o carte grea? sotron… eu de vreo juma de an tot o citesc, o las din mina si citesc altceva ca am impresia ca am eu o problema.. vad ca sint ok, mai termin o carte.. ma intorc la sotron.. iar o las.. si tot asa…
)
totusi imi place… dar nu stiu de ce nu pot sa o duc la capat (acum o termin de citit o data… dar juma d an e prea mult
17 februarie 2007 la 7:12 pm
pai, andreea, depinde cum o citesti. ca, daca o citesti asa, are capat, daca o citesti asa, n-are capat. poate de-aia n-o duci la capat.
17 februarie 2007 la 7:18 pm
acuma o citesc asa (primul asa).. si sint aproape la capat.. (mai am 3 capitole)… asa (varianta a 2a) nici macar nu are capat?
prietenul care mi-a imprumutat-o a zis k probabil nu eram pregatita pentru carte daca imi ia atit… m-am simtit ofensata.. da ma tot gindesc de atunci oare cind esti pregatit pentru o anumita carte.. sau.. cum sti daca esti sau nu pregatit?
17 februarie 2007 la 7:44 pm
e foarte simplu: atunci cind esti pregatit, n-o mai citesti. ca nu mai are nici un chichirez.
17 februarie 2007 la 8:03 pm
asta imi da o alta perspectiva… ceea ce e bine
dar totusi.. sa citesti fratii karamazov la 15 ani de exemplu… sau punct contra punct la aceeasi virsta (zic astea uitindu-ma prin biblioteca acuma)… tre sa fie asa un nivel de pregatire.. ca sa prinzi chichirezu ala… zic eu.. poate ma insel
17 februarie 2007 la 8:17 pm
aaaaaa, crezi ca acum as mai fi citit fratii karamazov? i-am citit fix la 15 ani. de unde-ai ghicit?
17 februarie 2007 la 8:25 pm
desi.. pe cartea aia mi s-au oprit ochii pt ca era chiar deasupra capului.. si mi-a venit 15.. pentru ca… la 15 ani sintem mici
eu pe la 17 – 18 am citit-o dar cred ca acum as pricepe un pic mai multe si mi-ar fi si mai usor… cred ca poate fi misto sa recitesti carti dupa ani
17 februarie 2007 la 9:14 pm
sigur ca e misto. ca iti trezeste nostalgii dupa vremurile cind nu tuseai si nu te dureau salele.
17 februarie 2007 la 9:22 pm
eu cred.. sper ca mai am mult pina acolo (im just 23)
17 februarie 2007 la 9:30 pm
ei, lasa, niciodata nu-i prea devreme
24 aprilie 2007 la 3:13 am
Tiens:
http://www.amazon.com/gp/reader/1570033900/ref=sib_dp_pt/104-5823750-0080702#reader-link
:d
24 aprilie 2007 la 1:47 pm
2 iunie 2007 la 2:21 pm
eu am citit Sotron in ambele feluri la un interval de 4 luni.m-a fermecat.citeam in fiecare zi in doze mici…ca sa nu se termine prea curand.si abia imi asteptam urmatoarea doza
….recomand din “toate focurile, focul” o povestire despre noi oamenii ; se cheama “autostrada din sud”.
3 iunie 2007 la 12:51 pm
georgi – autostrada din sud e si preferata mea
29 septembrie 2007 la 3:04 pm
[...] ocupa doar vreo 30 de pagini, sint foarte scurte si nu stiu ce as putea sa spun despre ele, ca inca n-am un manual de introducere in [...]