Ziare cu blog si bloguri fara ziar
Vacanta, vacanta, da’ e cam plicticos fara blog. Sau, cum de fapt aveam io o treaba in vacanta asta si ma cam doare capu’ de-atita gindit la treaba respectiva, am zis sa ma-ntorc. Sau, cum bine zic genialii de la despair.com (via Elena Coman): „Hard work often pays off after time, but procrastination always pays off now.” (Apropo de procrastination, il mai tin un pic pe hold pe Oblomov).
Stiti deja ca revista „Observator cultural” are un blog. Acolo se poate si vota, ca si-au facut si ei premii pentru proza si poezie pe 2006. Ce ma enerveaza pe mine personal e ca blogul e colectiv, adica n-ai cum sa-ti bagi in feeder numai insemnarile scrise de unu’ sau altu’, tre sa iei tot pachetul. Sincer, as fi preferat sa pot sa-mi aleg doar ce posteaza Bianca Cernat, deocamdata. Ca altfel e ca o dublura a revistei. De ce nu s-or fi uitat ei cum au procedat „Suplimentul de cultura”sau „Evenimentul zilei”?
„Cotidianul” s-a luat dupa deschizatorii de drum de mai sus si-a lansat citeva bloguri diferite. Mai bine – o sa ma uit pe al lui Cristian Teodorescu, dar nu si pe al lui Cristian Patrasconiu, ca primul o sa scrie probabil despre chestii culturale, in timp ce al doilea despre politica.
Mayuma are niste rezerve: „Pentru mine, asemenea pseudo-incercari de comunicare alcatuiesc niste pseudo-bloguri. Cum sa fii liber daca esti platit sa scrii intr-un blog de acest tip, daca primesti un salariu pentru asta?” Acuma eu nu prea cred, sincer, ca ziaristii respectivi sint platiti sa posteze acolo. Si oricum, nu vad o problema in asta. Atit timp cit sint pe situl publicatiei, lucrurile sint destul de clare, nu incearca nimeni sa pacaleasca pe nimeni.
Nu cred nici ca blogurile, in general, ar trebui sa fie niste chestii spontane si obiectiv-subiective (sic! – ca nu gasesc alta formula) si facute de amoru’ artei. Unele sint asa, altele nu. E putin absurd sa-ti doresti ca toate sa fie „private” – din moment ce fenomenul e prizat, normal ca tot felul de institutii il adopta. Pina la urma, poate ca ziarele aluneca usor spre ideea de „club”: club de bloggeri care respecta niste standarde impuse de prestigiul (atita cit e) unui ziar. Si publicul se va imparti intre bloggerii-ziaristi. Ca nimeni nu citeste un ziar cap-coada, decit in caz de mare si extrema plictiseala. Iar ziarul in sine va ramine doar o antologie, o selectie a celor mai bune articole de pe blogurile separate.
Asa imi imaginez io cu mintea mea viitoru’ luminos (al ziarelor, nu al blogurilor – o sa ramina, slava domnului, si bloguri „private”).
Va mai zic doar de unul singur si gata, ma duc la treburile mele. De la alternativ am ajuns pe un video-blog cultural. De curiozitate m-am uitat la prima „emisiune”. Nu-mi inchipuiam ca e mare lucru, parca am citit nu stiu pe unde niste chestii naspa despre Romanul romanesc pervers al lui Kiki Vasilescu, autorul. Si m-am mai uitat si la alte filmulete, iar la unele am ris cu lacrimi. Nu sint capodopere, da’ sa mor io, tre sa fii o fiinta tare posomorita si ursuza ca sa nu te distrezi. Pe mine mai-mai sa ma faca sa-i citesc romanu’ pervers 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
26 februarie 2007 la 7:12 pm
blogul observator cultural e deocamdata o mare varza q pretentzii d ananas
subiectele nu depashesc,in principiu,nivelul curiozitatzilor tip “oracol” cls.5-6:”ce carte s salveaza din stiva d maculatura?” fiind un fel d echivalent mai spoit pt “ce carte d la noi ai lua p o insula pustie?”;apoi,”care-i cartea ce nu v place [sau v place],dar nu avetzi curajul s-o recunoashteti?”>asta e din seria “p cine iubeshti/urashti?” q precizarea “hai,k nu t stie nimeni acu’,ramane intre noi”.
modalitatea functzionareasca d raspuns a biancai burtza-cernat face s se intrezareasca piscurile ridicolului:”domnule cutare”,”doamna X” etc;asta cand,la urma urmei,p bloguri se utilizeaza protocolul nick-urilor,shi atunci mai natural e tonul friendly;blogul e totushi altceva decat ora d relatzii q publicul
cat priveshte moda blogurilor din presa,m indoiesc k 3/4 vor avea traficul scontat,adik ishi vor justifica mai bine existentza,in raport q forumurile
26 februarie 2007 la 9:54 pm
bai frate d.alexander, minca-ti-as tastatura ta d jmecher, k sa ti-o zic asa, mai friendly, d cin stabilest tu cum sa s scrie p bloguri? dak lu biank ii e mai ushor sa scrie q domnule cutare, inseamna k asa e friendly pen ea si are tot dreptu. k doar blogu e un mediu liber shi dak asa vrea omu poa sa scrie shi in lb. romana. sau oi fi shi tu vun pruteanu d la blog k sa bagi norme shi unde nu-i cazu?
27 februarie 2007 la 3:53 am
welcome back, nu ma asteptam sa gasesc ceva nou asa devreme!
eu am vazut si companii care folosesc bloguri, ca un fel de reclama… si de ce nu in fond, daca tot sunt citite?
27 februarie 2007 la 2:02 pm
d. alexander – cred ca ai vazut ca eu n-am nici o parere despre cum “ar trebui” sa fie un blog. Poa’ sa fie cum vrea muschii lui, de la oracol de fetita inocenta la tratat de filozofie. Asa ca n-am cum sa ma enervez ca insemnarile Biancai Cernat nu sint foarte elevate si nici ca in comentarii nu raspunde foarte cool
Eu cred ca tatoneaza terenul, deocamdata, si o sa vada pe parcurs cum e mai bine sa scrie si ce si cit si cit de des. Am rabdare si intre timp ma uit sa vad cine ce mai zice despre o carte sau alta
vic –
mari – blogurile corporate pot fi chiar misto sau macar utile – de-un par egzamplu io aj vrea blogu nesului Amigo, cu care m-am obisnuit de vreo 20 de ani si NU VREAU sa-l schimb – sa-mi spuna si mie cineva de ce dracu nu mai gasesc nicaieri amigo de asta!
27 februarie 2007 la 2:23 pm
nu se ma gaseste amigo? bine ca m-a lasat pateul de ness, ca altfel nu stiu ce ma facem! orice alta marca am incercat are gust de bleah.
27 februarie 2007 la 2:36 pm
unde mai pui ca nesurile astea mai destepte sint de regula zgrunturoase la aspect, adica nu sint asa, praf, ca amigo, drept pt care tre sa freci mai mult la ele ca sa se dizolve bine – ceea ce nu-nteleg sa ma tai – in fond nu asta e rostu nesului pe lume? sa fie instant???
27 februarie 2007 la 4:21 pm
d. alexander: varza nu e si ea gustoasa?! Nu toti sint asa stilati ca matale ca sa consume numa’ ananas si alte fructe exotice.
luciat: bravo! Le-ai dat o lectie pe cinste! Probabil profa fiind stii cum sa procedezi.
27 februarie 2007 la 4:24 pm
Imi pare bine ca te-ai intors! Era cam pustiu.
27 februarie 2007 la 4:44 pm
poirot – vai, mersi, da sa stii ca nici profa nu sint si nici lectii nu vreau sa dau
dolly – si mie imi pare bine ca m-am intors, ca sa vezi la mine ce lugubru era fara blog
27 februarie 2007 la 6:11 pm
da, iti multumim ca existi.
27 februarie 2007 la 6:35 pm
vic – ai verificat dc ai cojones sa-ti spargi dintzii in tastatura mea shi ti-a dat varianta pozitiva?
hm
poa’ s scrie lumea p blog dupa cum i se pare mai potrivit (e un drept mai functzional in spatziul virtual decat in cel real);da’ scade,mai frate,traficu’ shi se duce in saracie scopu’;ce draq,se pomeneshte peste noapte blogger-ul vorbind singur,cand d fapt comunicarea,transmiterea catre ceilaltzi e miza jocului!imi imaginez k obs.cult. nu vrea un blog asha d forma,ci unu’ participativ
shi bianca butza-cernat poa’s pastreze c forma d adresare zice k e ok,poa’ s scrie in slavona chiar,din partea mea (cine stie chirilice ar fi superflatat (a));doar in comunitatea blogului fiecare ishi presteaza rolul,o fi nevoie shi d o mamaie,nu doar d tinere doamne…
luciat – shi io cred k tatoneaza terenul,desi blogurile (inclusiv cele culturale) nu mai sunt kam d multishor vreo noutate;atat cele romaneshti,cat shi alea straine pot fi consultate (shi studiate) on-line;ceea c mi se pare ciudat e k blogul lor e sub nivelul unora detinute d persoane particulare shi asta nu prea e in regula cand t vrei portavocea unei reviste
poirot – ehhee,hai s dam mana q mana acu’;c zici,era mai bine s fie “un mare ananas q pretentzii d varza”?vorba aia:cum e mai mishto s fie gatu’ femeilor – lung k d lebada sau lung k d girafa?oricum eshti un fenomen,d vreme c enuntzul tau implik faptu’ k,nefiind stilat, potzi s consumi varza shi in calitate d fruct
28 februarie 2007 la 2:21 pm
d.alexandru – acuma, daca tot dai lectii de cum ar trebui scris un blog ca sa nu fuga lumea de el, te-ai intrebat vreodata cit de dificil e de citit un comentariu al tau? ca pina la urma ce mi-e scrisul romanei cu chirilice, ce mi-e scrisul cu litere lipsa?! jmecher, vorba lui vic.
dar ai un ananas de la mine (sau o varza) pentru faza aia cu blogurile care nu mai sint o noutate si pot fi consultate online. ce spui, soro? chiar pot fi citite online? ga-mi-as! muream prost, pe bune. asa, m-am mai desteptat oleaca, am mai aflat ceva nou. 10x
28 februarie 2007 la 4:02 pm
dupa cum spunea si adg2, mi-e foarte greu sa-l citesc pe d.alexander.
nene, comunicarea inseamna si receptare, nu doar transmitere. parol.