Reclamatie la PTT
Frederic Beigbeder, Dragostea dureaza trei ani, trad. Marie-Jeanne Vasiloiu, Pandora M, 2005
N-am nici o scuza, ca doar mai citisem una, cred ca Egoistul romantic (ocazie cu care mi-am adus aminte ca i-am imprumutat-o sora-mii…). Cel mai mult ma impresionase ca pomeneste de un club de fitze la Paris la care… am fost si eu! Sora-mea m-a dus acolo, si daca va puteti imagina, eu le povesteam prietenilor ei despre muzeul Carnavalet, de unde se poate deduce cit de freaky sint 
). Oricum, la clubul ala era un tip senzational de misto, la care m-am uitat doar cu un interes stiintific, incercind sa deduc daca era bodyguard sau client – cind mi-am dat seama ce ma framinta pe mine m-am cam speriat, ca nu e o reactie normala inainte de 60 de ani 
Of, bine, sa zic totusi de Beigbeder. E naspa si plicticos, pe scurt. Pentru mine, ma rog, ca pe altii cred ca-i distreaza, din moment ce e asa o vedeta. Titlul e chestia cea mai interesanta din romanul lui, numai ca eu prefer de departe numarul din „Science &Vie” care explica de ce se ofileste amoru’, cum feromonii aia care te fac sa turbezi in primele luni sint inlocuiti de oxitocina la familisti si de… nimic la restul.
Va dau un citat ca sa vedeti ce crede Beigbeder ca fac scriitorii: „scriitorii sint niste oameni tinguiosi, sper sa nu va plictisesc prea mult cu durerea mea. A scrie inseamna a face o plingere. Nu e mare diferenta intre un roman si o reclamatie facuta la PTT.” Nenea ni se plinge ca n-o mai iubeste pe nevasta-sa, care altfel e o fata draguta si nu e vinovata cu nimic. Dupa care se plinge ca amanta din cauza careia o lasa pe nevasta nu-l iubeste suficient. Dupa care amanta il iubeste suficient si e panicat ca n-o s-o mai iubeasca el peste trei ani. Dupa care se implinesc aia trei ani si… las’ ca daca sinteti curiosi veti afla daca dragostea dureaza sau nu fix cit zice el.
E cam ca atunci cind un prieten sau o prietena va bate la cap cu nesfirsite confesiuni despre problemele lui/ei sentimentale. Empatizezi in primele 5 minute, esti curios sa afli amanunte picante in urmatoarele 5 minute, mai asculti cu intelegere inca 5 minute si dupa aia incerci sa-i atragi atentia asupra lui Becali de la tv sau intrebi de unde si-a luat pantofii aia asaaaa de frumosi sau te rogi in gind sa te sune sefu sa misti imediat la o sedinta fulger
Erata: E posibil ca pentru indragostiti sa nu fie o plictiseala totala. Dar trebe sa fii indragostit in faza aia in care asculti de sapte ori aceeasi melodie cretina oricit de convins ai fi ca e o melodie cretina.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
4 martie 2007 la 11:20 am
ai dreptate. eu m-am chinuit sa ajung la pagina 150 din ‘egoistul romantic’, un chin cumplit, in care-mi ziceam ‘nu abandona, mai citeste zece pagini, heide, fa un efort…’, desi mi se inchideau pleoapele in plina dupa-amiaza.
e absolut nul, insa e un personaj, pentru ca e ultra-simpatic. ca scriitor insa e fad, multa spuma si nimic pe fond, eu l-am comparat cu sampania stricata, pentru ca nu m-am gandit la nimic altceva.
ce sa imite la houellebecq. houellebecq e o lume. (tu l-ai judecat foarte aspru si din pom – cred ca din cauza provocarii lui continue cu sexualitatea.)
de altfel, beigbeder s-a cam fumat si in franta. a vandut foarte mult, insa, un succes remarcabil.
ai observat cati autori-vedeta se impun inaintea scriitorilor? e un fenomen…
4 martie 2007 la 12:28 pm
Mda, eu am mai citit de la nenea asta si “199.000″ care e tot destul de subtire. Totusi nu inteleg cum de a reusit sa ma prinda de doua ori.
4 martie 2007 la 1:59 pm
luciat,eu cred ca dimpotriva,cartea e de citit mai ales la faza oxitocina;altfel
detalii realiste(” atingerea mainii pentru care mi-as fi dat viata cu un an in urma imi starnea acum repulsie”,citat din memorie,oricum cam asta era ideea)
nu-i reprosez decat finalul,in fond beigbeder nu se da nimic din ceea ce nu e;a doua carte de el insa,n-am mai incercat (asta parca suna a scuza ca l-am citit….),cred ca se repeta
4 martie 2007 la 3:52 pm
mha, eu l-am auzit pe om spunand personal ca nu se crede mare scriitor, desi mie imi place, asa usor snob si ametzit.Cel putzin “Memoriile..” a meritat.Asta cu dragostea nu prea, cum nu cred in indragosteala
4 martie 2007 la 4:12 pm
m – nu cred ca l-am judecat pe houellebecq nici foarte aspru si nici din pom – nu din cauza provocarilor cu sexualitatea, cit din cauza “moralismului” lui – e prea putin “scriitor” si prea mult “moralist” (vezi discutia aia de mai jos unde era vb si despre opere cu intentii exclusiv, prioritar sau prea putin artistice – nu ma bag eu in discutii despre cit s-a perimat criteriul estetic sau nu, totusi…)
nenorocitu – nu vad nici o problema daca citim un autor care nu e formidabil, e dreptu oricui sa se relaxeze cu orice lectura, de orice nivel, pe bune. Ce, nu ne uitam asa la tot felu de filme sau reviste? 199.000 n-am citit
lida – mda, ma rog, nu mi-e f clar ce se da beigbeder, treaba lui, n-o sa ajung niciodata sa-l iau in serios, cred
tuvia – partea cu snobismu si ameteala e chiar interesanta, asa, documentar vorbind
4 martie 2007 la 5:22 pm
hm, inteleg ca pentru tine houellebecq e mai mult moralist. dar el a scris totusi proza, si a facut-o cu instrumentele clasice si comme il faut ale scriitortului de fictiune. te enerveaza probabil insertiile de comentator pe care le pune la 5 pagini o data. dar tot scriitor e. in sensul: ceea ce spune e o poveste, si anume ceva ce poate fi ecranizat, are un inceput, o intriga si un deznodamant. scriitori francezi foarte importanti au fost nevoit sa-i acorde ca e un scriitor adevarat, un scriitor pur-sange, cu tot ce-nseamna asta: constructie, emotie estetica etc.
sau cine stie ce te-o fi respins la el. am intalnit oe cineva care a zis ca nu-l mai poate citi dupa ce l-a vazut. un omulet, asa, insignifiant, cu un inceput de chelie, timid, pfff… gata, nu-l mai citeste 
hm, tare ma tem ca la tine e altceva. il respinge pe houellebecq cel care-i respinge ideile. si atunci respingi si fictiunea, scriitura, romanul. tu esti o fata buna si vrei ca lucrurile sa fie frumoase, in general, in proze, right? nu sumbre, asa cum ne zic scriitorii si moralistii astia. destul rau e in viata.
4 martie 2007 la 5:28 pm
mie nu-mi place uelbec, nu din cauza inserturilor explicit moraliste, ci din cauza sensurilor generale ale cartilor lui. dupa ce ce termini, ramii asa cu o senzatie ca iti face cineva cu degatul, ca balanel lu’ miaunel.
4 martie 2007 la 6:10 pm
clasic: e respins scriitorul pentru ca-i sunt respinse ideile.
va trebuie scriitori care scriu despre ‘relatii’ 
auzi, dar iar du-te-ntr-un spital si uita-te.
dupa aia la o morga.
la un cimitir, ceva, daca nu.
si vezi, nu cumva alea-s realitati? nu cumva-s ultimele? nu cumva-s cele mai importante?
acolo nu simti pe cineva cum iti face cu degetul?
mai, voi vreti sa va-mbatati cu balade.
4 martie 2007 la 6:44 pm
Eu sunt cea care citeste mai putin dar vede spectacole de teatru si pe considerentul asta iar n-am rezistat sa va povestesc.
Am vazut spectacolul pus in scena dupa cartea lui Frederic Beigbeder, in regia Cris Simion, cu Cristi Iacob si Adriana Trandafir. Replicile lui Cristi Iacob sunt pasaje intregi din carte. Spectacolul e bun, e viu, colorat, putin interactiv -cam cat sa nu strice si sa-l recunosti daca il mai vazi o data. Lui Cristi Iacob chiar i s-a potrivit rolul, muzica e una foarte frumoasa( nu chiar potrivita pentru petrecerea de divort). Mi-a placut. Daca vreti sa incercati se joaca in Laptarie.
4 martie 2007 la 7:38 pm
m – “el a scris totusi proza, si a facut-o cu instrumentele clasice si comme il faut ale scriitortului de fictiune”
oricum, sint perfect in concordanta cu tonul “inalt” misogin al blogului tau – deci nu ma afecteaza 
este exact cum spui tu – comme il faut – nu vad ceva mai mult
a, da, mi se pare interesant ce spune, actual etc. etc., dar ca “constructie, emotie estetica etc.” eu nu-i acord mai mult de “comme il faut”
iar pretentiile de mare dezlegator al misterelor omenirii si de clarvazator – care strica rau pretentiile de “scriitor” – mi se par caraghioase si usor psihanalizabile, indiferent daca ar fi un bun dezlegator sau un prost dezlegator de mistere
aprecierile tale ca as fi o fata buna si ca-mi trebuie balade – si astea mi se par caraghioase si usor psihanalizabile
so… tu o sa te faci si mai departe ca nu intelegi ce zic eu, o sa te straduiesti sa strecori ironii slabute, iar eu, sincer, n-o sa mai adun atita energie sa-ti explic
dar feef free sa comentezi 
4 martie 2007 la 9:29 pm
luciat, am mai citit chestii pe blogul tau, dar n-am scris niciodata. asa ca, am rupt tacerea: beigbeder asta mi s-a parut penibilut rau, cu toate lamentarile lui sentimentale, decupate parca dintr-un jurnal de adolescent
pot sa zic ca m-a distrat, un infantilism molipsitor, il citesti ca si cind ai minca o punga cu seminte
apoi, mi-am luat in ultimul timp tot felul de romane romanesti, scrise de oameni tineri si cvasi-necunoscuti, pe care le-am regasit si pe listele tale. ai promis ca o sa scrii despre ele… te roooog fa-ti timp. cronicile din revistele culturale sint prea scortoase pt gustul meu…
4 martie 2007 la 10:02 pm
wow, tonul MISOGIN al blogului meu?! te referi la blogul pe care pledez cu disperare pentru feminism?
cred ca e cam ultimul lucru pe care-l puteam crede despre mine. iti multumesc, ma duc sa-mi citesc aleatoriu blogul, cu speranta ca citesc acelasi lucru.
mda, se poate ca asta sa fie suparator la houellebecq; eu, in orice caz, n-am mai intalnit un astfel de comentariu nici la detractorii lui. insa nici tu nu poti spune c-ai trecut vreodata in viata ta de beletristica, astfel ca sunteti even.
trag concluzia (folosesti cam mult cuvantul psihanalizabil si, nu vreau sa te jignesc, dar… in fine, passons), trag deci concluzia ca a existat ceva, in cartile lui, foarte neplacut despre tine, pe care l-ai intalnit acolo si a fost usturator. stiu, h. are efectul asta.
e curios, stii ce tip cumsecade este?
niciodata nu izbutim sa ‘trecem’ dincolo imaginea a ceea ce suntem cu adevarat. uite, asta-i o taina aliteraturii.
4 martie 2007 la 11:57 pm
mai zi-ne taine, m, ca ne plac. lucrezi la ziua? ai aceleasi neasteptate surse ca ei?
5 martie 2007 la 10:09 am
mie-mi place uelbec. am citit ‘particule elementare’ cu febrilitate, n-am putut s-o las din mana. are o luciditate fascinanta si e atat de scriitor ca te leaga de carte (aproape la propriu). e drept ca ideile lui sunt greu de inghitit (sunt spuse cu o anumita cruzime), eu am bolit o saptamana dupa ce-am terminat ‘particulele’.
5 martie 2007 la 10:14 am
Da, si mie imi place enorm de mult M.H. Nu prea e de trecut cu vederea, are un stil care te prinde, are subiecte de roman la care nu poti ramane indiferent iar analizele lui nu mi se pare ca deranjeaza, ba din contra, augmenteaza misto textul.
Poeziile lui nu-mi plac deloc, sunt out-dated si slabe.
5 martie 2007 la 11:33 am
Buna, Lucia!
.
Te (va) urmaresc de citeva luni da’ n-am avut tupeu sa intervin pina acum, ca ma stiam cu musca pe caciula, nemaiavind timp sa citesc ca aldata, deci nu puteam fi la obiect re: cartile comentate. Acum insa pot sa spun ca dupa ce am citit Particulele Elementare si Extinderea Domeniului Luptei (H) si 199.000 lei (B), pot sa spun ca cei doi, imi plac, din motive diferite, (cam) la fel de mult.
H pentru ca-i foarte taios, insightful, uneori parca prea dur (imi amintesc mizantropismul lui Swift), dar vine cu o combinatie oximoronica deseori, prin personajele sale in cautarea unui coltisor de caldura vs. cinismul&pustiul lor sufletesc. Mai rar asa lectura sulfuroasa dar atasanta intr-o singura doza. Asta mi-a ramas cel mai mult de la el + imaginea oamenilor care bezmeticesc si pe care-ti vine sa-i consideri niste insecte din filmul acela, Microcosmos, dar cind iti dai seama ca-s umani, devii compasiv.
B pentru ca e complicat, nesuferit, sincer, vulnerabil, cross-cultural, zuz da’ lucid si a creat o lume pertinenta in my book, cea a domeniului publicitar, plus ca la fel de credibila & fara menajamente mi s-a parut si reconstituirea “cast of mind”-ului yuppie, avem si noi inchipuiti din astia in pod o gramada, dar fara daimonul lui Octave. Si eu ca Nenorocitu, chiar ma vad citindu-l a doua oara, cu delicii inca, fara sa simt ca am placeri vinovate (exigenta asta ramine pentru muzici
Felicitari pt premiul de la RoBlogFest. Intr-adevar, lasa mintile infierbintate sa se ex(er)cite in continuare, poate ca viata e in alta parte.
5 martie 2007 la 11:53 am
mia, particulele mi-au placut si mie, poate fiindca a fost prima. pe urma, mi s-a parut ingrozitor de previzibil si plicti, cu toata lumea lui “sulfuroasa”.
5 martie 2007 la 1:06 pm
daca nu aveti rabdare, cititi “nuvele sub ecstasy” mie mi se pare haios, nu ma oboseste deloc……..
5 martie 2007 la 1:08 pm
fireste, daca as citi si altceva de h, as avea ocazia sa-mi schimb parerea sau, dimpotriva, sa mi-o pastrez. cred totusi ca h ar ramane scriitor, si inca unul foarte bun, chiar daca se ocupa numai cu latura sulfuroasa a lumii.
iarta-ma ca te intreb, dar de ce esti ironic cu m? se intampla doar sa aiba o parere diferita de a ta. (iata ca pe undeva sunt si eu moralista, poate ca de-aia imi place h.
5 martie 2007 la 1:58 pm
Nu cred ca as vrea sa dau banii pe cartea asta, dar m-ar tenta sa vad piesa de teatru jucata la Laptarie. Piesa este, evident, facuta dupa cartea in cauza. Oare sa ma duc daca se mai joaca? Hm…
5 martie 2007 la 2:10 pm
ramona – uite, o sa scriu miine despre Lucian Dan Teodorovici – e adevarat ca despre un volum de povestiri, nu roman
dar putem sa stam de vorba aici, la comentarii, cit vrei tu 
te astept oricind
sint curioasa ce autori te intereseaza pe tine – spune-mi ca poate am scris deja si caut si-ti pun linkuri – despre cei pe care i-am citit mai de mult nu pot sa scriu, ca totusi trebe o lectura fresh ca sa nu bag balarii
m – dintr-un foc ma introduci in clubul detractorilor lui Houellebecq, zici ca sint chit cu el si tragi concluzii despre ce chestii teribile am descoperit io despre mine in operele maestrului – vorba lui vic, mai zi-mi si alte taine, mai ales despre mine, ca despre literatura pot sa mai astept
mia, eugens, silvinho – oameni buni, io am citit 4 romane de Houellebecq pe nerasuflate si-o sa mai citesc daca mai produce – e captivant, are idei etc. etc. – daca nu-l trec pe lista favoritilor mei trebe sa-mi ia cineva scalpul?
imi place, pe cuvint! da’ era o vreme cind tot asa tare imi placea si Francois Mauriac, sa mor io! Totusi, nu l-am considerat niciodata pe Mauriac un geniu. Cam despre asta era vorba.
suan – probabil ca da, o sa citesc si nuvelele sub ecstasy
vic – asa e, romanele lui sint variatiuni pe aceeasi tema, cu acelasi personaj avansind in virsta etc.
5 martie 2007 la 2:20 pm
a, ce misto… uite, m-ar mai interesa sa afla daca ai scris ceva despre: Fata din casa vagon si Degete mici . pe astea le-am citit de curind
5 martie 2007 la 2:29 pm
ramona – Fata din casa vagon urmeaza sa citesc, am auzit numa de bine despre ea, asa ca daca mai treci pe-aici o sa gasesti ceva
despre Degete mici a scris Ionuca aici: http://rainbowbooks.mostly-harmless.ro/2007/02/13/degete-mici/
mie mi-a placut, dar a trecut mai bine de-un an de-atunci…
5 martie 2007 la 2:50 pm
o sa trec, clar
mie imi placuse foarte mult si eram curioasa sa aflu ce crezi si tu… o sa citesc ce a scris ionuca despre degete mici, nu am luat in ordine cronologica romanelele, ai dreptate.
5 martie 2007 la 4:37 pm
uf, lasa-ma, ca tu citesti din doi in doi pe diagonala
nu despre asta-i vorba. vorbeam ca nu e scriitor, ci moralist – asta a fost opinia ta cu care eu n-am fost de acord. nu altceva, nu altundeva, nu fluturi pe campii
am spus ca NICI MACAR LA detractorii lui h. n-am intalnit obiectii ca ale tale. inseamna ca esti la detractori, mai fato?
eu sunt de acord sa nu-ti placa h., doamne iarta-ma!
uf, ai noroc ca esti simpatica si dulce. ca taaaaare ai mai lipsit la logica.
5 martie 2007 la 6:06 pm
@mia: nu ironizam parerile lui m, diferite de ale mele, ci afirmatia de mai jos.
“niciodata nu izbutim sa ‘trecem’ dincolo imaginea a ceea ce suntem cu adevarat. uite, asta-i o taina aliteraturii.”
acum, daca l-am ironizat putin pe m, ma mai iubesti?
6 martie 2007 la 12:12 pm
daca te mai iei de oameni inteligenti si bine intentionati, nu te mai iubesc.
6 martie 2007 la 1:07 pm
eu credeam ca tocmai de-aia.
6 martie 2007 la 2:21 pm
vorba ceea, amare et sapere vix deo conceditur
)
6 martie 2007 la 5:05 pm
cum zici tu.