Caut poveste frumoasa si trista spre tragica
Astenia continua, desenind o gratioasa curba descendenta spre depresie. Estimez ca o sa mai dureze, din cite ma cunosc eu pe mine, cam vreo doua saptamini, asa. Da’ ce, am eu timp sa stau dupa fundu’ ei? Ii mai dau si ziua de azi si dupa aia sa faca bine sa se adapteze cu mine, ca si eu ma adaptez cu ea si impreuna sper sa reusim sa mai citim cite ceva si sa mai si scriem niste impresii pe-aici.
Stiu eu cum as putea s-o pacalesc, ca relatia noastra e destul de veche: sa citesc ceva teribil, o poveste fruuuumoasa, de inima albastra, una care sa-mi ofere prilejuri de bocit macar din zece in zece pagini. Din pacate, dupa cum bine stiti si voi, o relatie indelungata toceste simtirea omului, si un truc care functiona perfect la inceputuri devine din ce in ce mai greu de aplicat.
Pe la zece ani reuseam sa pling la Singur pe lume, la Cavalerii Pardaillan, ba chiar si la Gindacelul. Pe la 12 ma faceau praf Tinara Garda si Taunul (de Voinich, cine-o mai fi si nenea ala) – m-am bucurat mult cind a scris Cartarescu un articol despre cum plingea el in hohote pe cartea asta cind era mic (bineinteles ca nu-l gasesc pe net si nu e nici in Pururi tinar…). Dupa 14 m-am facut din ce in ce mai pretentioasa, desi sint convinsa ca mi-am adus omagiile sarate si lui Balzac si lui Stendhal si lui Tolstoi.
Acum… in ce jalnica situatie am ajuns! Nici macar nu-mi aduc aminte cind am varsat ultima oara o lacrima din cauza vreunei eroine nefericite in amor sau a unui erou rapus pe cimpul de lupta… Mi-a zis cineva (persoana respectabila si cititor avizat, nu pustoaica inocenta 
) ca era cit pe ce s-o pateasca la niste pagini din Ma numesc Rosu, da’ astenia are proprietatea ca nu poate sa se lecuiasca urmind un tratament complex de 600 de pagini, ii trebuie o pastila mica, rapida si eficienta.
Ah, am mintit in paragraful de mai sus! Ultima oara a fost la povestirile Adrianei Bittel. Da’ totusi n-ar mai tine figura inca o data 
(si, oricum, n-a fost chiar plins de-ala sanatos de care mi-ar trebui mie acuma). Ce ma fac? Are cineva vreun sfat? Vreo experienta de lectura care v-a facut sa dati apa la soareci? Da’ nu cu alde Coelho, please, ca n-are nici un efect la mine. Si nici poezie, ca tocmai am citit Strumfii… aia si sint proaspat vaccinata
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
9 martie 2007 la 12:56 pm
pai orice de houellebecq, daca vrei neaparat sa-ti blestemi zilele si sa ajungi in pragul sinuciderii
9 martie 2007 la 1:00 pm
o fi ceva in aer, si eu descoperisem aseara ca nu imi vine in cap nici o carte de-asta de bocit si/sau introspectii cu rezultate minune. o sa urmaresc cu interes recomandarile
9 martie 2007 la 1:00 pm
hmm… nu stiu cum sa-ti spun, dar nu tine, houellebecq a avut asupra mea si efectu contrar plinsului
9 martie 2007 la 1:02 pm
jen – hai ca poate avem noroc si ne scoate cineva din impas
9 martie 2007 la 1:56 pm
Da’ de ce trebuie neaparat sa plangeti? Io v-as recomanda, draga luciat si draga jen, niscai carti usurele si frumusele taman bune de-alungat astenii si depresii. Ce ziceti de Helen Fielding cu Bridget Johnes si Olivia Joules ale ei, de Sophie Kinsella in goana dupa cumparaturi, de Lauren Weisberger care vrea sa devina VIP, de tonicii si spumosii David Lodge, Julian Barnes (inclusiv sub pseudonimul ludic Dan Kavanagh), Leon de Winter si Nick Hornby? O lacrima, cel mult doua v-as putea stoace io acu’: “Acolo e o femeie care plange. O femeie de 53 de ani, care s-a ingrasat putin si are un inceput de barbie dubla. Mirosul ei a imbatranit in narile mele. Aceea e sotia mea. E mica, nepieptanata, batrana, cocosata. Eu o iubesc. O iubesc pentru cum a fost si pentru cum suntem. Doi alergatori batrani in drum spre o linie de sosire din tarana.” (Margaret Mazzantini – Nu te misca). Ei?
PS: Scuze, vic.
9 martie 2007 la 2:00 pm
dedicatie speciala pentru tine – “o singuratate prea zgomotoasa” a lu’ bohumil hrabal. doar ca nu stiu daca se mai gaseste.
9 martie 2007 la 2:02 pm
@mihaela: scuze pentru ce?
9 martie 2007 la 2:04 pm
nu stiu despre luciat, dar eu ajung uneori la punctul ala in care nu mai vreau sa fiu vesela, vreau o carte (sau un film) ca lumea de bocit, ca sa ‘get it out of my system’. si dupa aia revin la carti vesele
p.s. cartile cu bridget mi-au placut, dar kinsella m-a calcat pe nervi cu prima carte despre shopaholica si tare nu cred c-o sa ma mai apropii de alta.
9 martie 2007 la 2:04 pm
Draga Luciat, stiu atit de bine ce zici, ce cauti… Ai putea incerca “Sa nu ma parasesti” al lui Ishiguro, pe mine m-a atins foarte tare anul trecut (nu stiu daca ai citit-o). Iar de curind, asa cum ti-am mai zis deja, “fata din casa vagon”…
. Numai ca depresiile nu seamana intre ele si nici leacurile…
9 martie 2007 la 2:06 pm
luciat, da un ochi pe aici sa vezi daca-ti place recomandare si, daca da, grabeste-te s-o comanzi, ca sint ultimele exemplare.
http://www.polirom.ro/titluri.cgi?class=pagini&id=1316&img=1
9 martie 2007 la 2:27 pm
Eu ti-as recomanda un leac batrinesc. Reciteste Moartea lui Ivan Ilici. Dupa un asemenea tratament strong, nu se poate sa nu ai vreo reactie. Take care of you!
9 martie 2007 la 2:28 pm
sustin recomandarea lui vic. hrabal rulez!!!
dar nici tombuctu lui auster nu e de lepadat, desi parca nu-ti placea auster.
sau, tot de la polirom, de plins cu lacrimi amare: turgheniev, prima iubire – nuvele, mai ales “nefericita”.
9 martie 2007 la 2:41 pm
eu as merge pe eliade maytrei mai ales ca astazi s-au facut 100 de ani de la nasterea lui. planuiesc sa fac o vizita pe la “noi” cum plec de la birou.
9 martie 2007 la 2:45 pm
@jen: stiu bine cum e; inainte de “punctul ala” nu cred sa fie intr-adevar veselie; si-apoi, e atat de greu sa plangi uneori
@vic: pentru nimic
9 martie 2007 la 2:45 pm
andreea, rusinica!
9 martie 2007 la 2:46 pm
@mihaela: acum e mult mai clar.
9 martie 2007 la 2:50 pm
mihaela – la Jurnalul lui Bridget Jones am scos niste lacrimi, i-adevarat, da de ris! aia chiar e o carte de te doare diafragma de-atita ris… altceva chick lit nu, ca totusi n-am atitia bani… Si Lodge si Barnes sint buni la treaba asta, dar acu n-am dispozitie. Citatul nu e prea eficient pt mine…
vic – mda, din pacate citit Singuratatea respectiva – e bun, ca m-a deprimat suficient sa recitesc si numai fragmentul de la capatul linkului, dar e totusi o idee prea tare
jen – da, m-ai inteles perfect!
ramona – hm, am 2 ishiguro necititi – ia sa-l intreb eu pe vic care din ei ar merge: Un artist al lumii trecatoare sau Pe cind eram orfani?
kata – auster nu, ca de cind m-a injurat vic ca nu-mi place am facut alergie la el
iar turgheniev… nu mi-e la indemina acu, ar fi f bun altfel
andreea – maitreyi e cu muuuult prea mult amor nebun si metafizic, sorry
9 martie 2007 la 2:57 pm
cezar – cred ca Moartea lui Ivan Ilici e perfecta! ma duc s-o caut! (in biblioteca la mine, nu va ginditi…
)
9 martie 2007 la 2:59 pm
aaaa, nici una din alea doua nu-i asa “plingacioasa” ca “sa nu ma…”
mai bine citesti niste versuri d-ale lu’ abba.
9 martie 2007 la 3:02 pm
baaaai, vezi ca-mi strici bunatate de depresie
)))))))))))))))))))
si dup-aia iar scriu chestii usoare si zice lumea ca-s inconsistenta si superficiala
9 martie 2007 la 3:03 pm
iar citesc chestii usoare am vrut sa zic
9 martie 2007 la 3:10 pm
serios? ia citeste “the winner takes it all”
9 martie 2007 la 3:19 pm
Un tip ca Bohumil Hrabal care se sinucide la 83 de ani pare-a fi de incredere in situatia de fata
! Iti recomand si io Barbarul tandru (scrisa la moartea tragica a prietenului sau, graficianul Vladimir Boudnik), Trenuri cu prioritate si Flecarii, toate aparute la editura “Ivan Krasko”. Cu Hrabal sau razi, sau plangi, oricum cu lacrimi 
.
9 martie 2007 la 3:37 pm
vic –
(si nu mai da asa tare 
)
mihaela – da, mai auzisem undeva ceva, da de unde gasesc eu carti de la editura asta?
9 martie 2007 la 3:40 pm
sorry, da’ tu ai vrut sa bocesti.
9 martie 2007 la 3:48 pm
Si Giovanni Papini – Un om sfarsit. Si Cesare Pavese – Meseria de a trai.
9 martie 2007 la 3:53 pm
Io le-am luat anul trecut de la un targ. Si ti le trimit daca-mi dai o adresa, ceva.
9 martie 2007 la 3:56 pm
corect. si eu tot niste hrabal ti-as recomanda. si singuratatea, si curtea regelui angliei de la paralela, dar mai ales masinuta. daca iubesti pisicile, nu te poate lasa rece masinuta. e grozava. ah, ce pofta de hrabal mi-=a venit. sa vezi ce infulec zilele astea, ca antologia granta ma cam… sforaie.
9 martie 2007 la 3:59 pm
hm, e posibil sa mearga si istoria iubirii, e mult mai delicata decat hrabal. e posibil sa te duca si la soricei. sau nu. dar e draguta tare.
9 martie 2007 la 4:28 pm
istoria iubirii incepe bine, da tare se fisiie spre final – pe care il rateaza cu brio. parerea mea. vian cu “spuma zilelor” ma moaie si la al enshpelea recitit. sau aitmatov – orice. da e mai scurta “adio, floare galbena”. garantez barbie tremurinda macar la ultimele doua pagini.
9 martie 2007 la 6:10 pm
la medeleni, clar:D
9 martie 2007 la 6:15 pm
carlos ruiz zafon, “umbra vantului”(polirom) si carlos maria dominguez,”casa d hartie” (rao):povesti frumoase+stil d mare clasa=lectura superplacuta
cu siguranta,t vor face s uitzi d astenia d primavara
good luck!
9 martie 2007 la 8:20 pm
Awwww, nu, nu, nu!!! Tu trebuie sa fii vesela si cu zambetul pe buze!!! Rasul e mereu o solutie mult mai buna decat plansul.
9 martie 2007 la 9:05 pm
ei, ionuca, viata e plina de aspecte
9 martie 2007 la 9:07 pm
multumesc pentru toate recomandarile
am de unde alege 
mihaela – e mai complicat cu adresa
lasa ca le gasesc eu o data si-odata
elena – a, sa zici dup-aia ce concluzii ai tras tu din granta, ca-s curioasa
“istoria iubirii” nu stiu daca o sa citesc vreodata, ma scoate din sarite titlul, n-as putea sa spun de ce
alina – mie vian imi place ff mult, dar acum doi-trei ani am citit asa de mult ca tre sa-l mai las deoparte – si aitmatov, vai, mi-e rusine, chiar ar trebui sa recitesc, ma si apucasem si a ramas inceput…
vio –
d. alexander – n-auzisem, ma faci curioasa
ionuca – hai, mai, ca n-am zis ca ma sinucid
9 martie 2007 la 9:17 pm
mie “istoria iubirii” imi inspira o tinara de 3856 de ani, de mina cu logodnicul ei, de 4123 de primaveri
9 martie 2007 la 9:20 pm
si asta e de bine sau de rau?
ca n-am inteles
9 martie 2007 la 9:37 pm
oooooooo, e de foarte bine.
tu nu-ti dai seama cum arata ea, in conditiile in care crema cu fibrociclamide abia s-a inventat?
9 martie 2007 la 11:35 pm
lucia, sa stii ca, in disperare de cauza, daca nu gasesti si nu gasesti, pot sa-ti dau pe sub mina niste texte pentru o revista mondena inca nevazute de ochi de corector, redactor sau segerist. doamne, cit o sa plingi! garantat suta la suta!
10 martie 2007 la 7:42 am
Incearca “Frida” de Barbara Mujica.
10 martie 2007 la 4:17 pm
ah,mi-ai reinviat cea mai puternica suferinta provocata de un text literar;o suferinta insuportabila,nu glumesc,luciat:se-ntampla la “Puiul” lui Bratescu-Voinesti,cand mi-l citea,sadic ,mereu,bunica(eu ,undeva pe la doi ani).Si ma tortura sfarsitul,cu puiul olog care ramane,si nu mai voiam sa-l mai aud si ea,bunica,da-i pana la capat cu povestea..si eu, speram intr-un fel absurd atunci ca sfarsitul sa se schimbe totusi,de la o lectura la alta…(asta da,adevarata speranta!!!)
Nuuu,nu-ti recomand “Puiul”,of course – stii tu mai bine ca astenia trece,ca si gripa,dupa punctul de varf.
10 martie 2007 la 4:36 pm
vic – aha, deci s-a inventat deja crema cu fibrociclamide! super!
si, apropo, ea arata cum arata, da’ de ce nu te gindesti cum arata el? ca e mai batrin cu vreo 300 de ani!
v – m-au trecut fiori de groaza!
adg2 – poate, intr-o zi – mersi
lida – nuuuuuuuuu, nu vreau s-aud
10 martie 2007 la 7:06 pm
conteaza cum arata el? parca te uitai la irinel si monica.
12 martie 2007 la 12:12 am
nu stiu daca mai e de actualitate, dar de ce sa nu servim un marquez scurt, despre dragoste si alti demoni, as zice eu
12 martie 2007 la 7:40 am
vic – pai ma uitam, da-mi placea de monica, nu de irinel
ana – da, e f bun marquez acela in context
12 martie 2007 la 12:35 pm
Daca este vorba despre lacrimi, atunci pot sa spun ca am ris cu lacrimi la ultimul film al lui Robert Altman, se numeste “Ultimul radio show”, este pe ecrane, titlui original fiind A PRAIERIE HOME COMPANION.
12 martie 2007 la 4:34 pm
13 martie 2007 la 1:03 pm
Cre’ca-s si io in cautare de carti cu efecte terapeutice, ca doar n-oi face-o doar pentru tine?
Am terminat acum Alice Sebold – Minunatele oase – Polirom, 2003. De plans n-am plans, ca io plang rar, dar m-a impresionat profund. Sper sa fie prea tarziu si s-o pastrezi pentru la anu’. 
14 martie 2007 la 4:58 am
Uita-te la Alice Sebold si-ai sa vezi cum imi imaginez io c-o s-arati peste vreo opt-zece ani. Ma-nsel tare?
14 martie 2007 la 10:55 am
mihaela – n-am citit nimic de sebold, urmeaza
n-am inteles, ai zis sa ma uit la pozele ei cumva? m-am uitat si habar n-am daca seman cu ea… parca-parca, la cum se imbraca
14 martie 2007 la 11:28 am
ai inteles bine, asa am zis; s-asteptam sa treaca cei zece ani si mai vorbim, da?
23 martie 2007 la 10:26 am
gravura in mi bemol, de cristian robu-corcan. am gasit-o pe “cartile care ti-au salvat viata”. e si frumoasa, si trista.