Protectia consumatorului
Sint un pic dezamagita. Adica va rog si eu sa ajutati un ratacit de pe google sa gaseasca drumul spre casa si voua nu va pasa? Va dati voi seama cit de greu ii e omului sa dea peste niste “poiezii fara rime scurte pentru mama”? E si el un consumator de literatura si n-are ce consuma! Un pic de solidaritate data viitoare, va rog. Luati exemplu de la un drac (atentie, nu de la dracu’), de la mihail vakulovski si de la vidal, care au incercat sa astupe acest gol cascat in sinul (ma rog…) literaturii romane!
Juriul (eu si cu mine) a deliberat indelung (e deja 1.41 si mama mea proprie si personala ma asteapta cu resemnare materna sa vin sa-i fac ceai, nu poezii, si cu atit mai putin insemnari de blog!) si a decis ca e greu de ales un cistigator dintre cei trei participanti la concursul de creiatie organizat pentru ajutorarea victimei lui google. Asa ca, neputind departaja pe criterii estetice, juriul (acu’ inteleg si eu mai bine, ca insider, cum se acorda premii literare!) a apelat la o departajare pe criterii pragmatice. Primul eliminat (cu sfinta indignare!) este…
este…
este Vakulovski! Fara mila! Nu ca poemul n-ar fi frumos (il citez integral, asezati-va confortabil, aprindeti o tigara, comandati pizza prin telefon: „Si eu”). La drept vorbind, e chiar o proba de mare virtuozitate artistica – e adevarat, mai usor de inteles pentru eruditul obisnuit cu exegeza serioasa, nu pentru orice amator! – aratati-mi si mie un alt poem in care titlul („Poem”) si versurile (in caz ca n-ati retinut: „Si eu”) au exact acelasi numar de litere, hai, sa va vad!
Totusi, eu anuntasem ca acord cistigatorului drept premiu ca o sa citesc ce carte vrea muschii lui si ca o sa scriu despre ea. Mihai Vakulovski a facut imprudenta sa dezvaluie cartea cu care m-ar procopsi el pe mine – Razboi si pace. Eliminat! Fara mila! Cu indignare! Am citit o data Razboi si pace! Mi-ajunge! Am imbatrinit si eu, nu mai fac fata la asa ceva!
Al doilea eliminat este…
este…
este vidal. Poemul ei, desi scurt, desi fara rima, desi clar pentru mama (lui drac), respectiv „tata face hanky-panky cu vecina de la cinci”, da dovada de o moralitate dubioasa, nefiind deloc recomandabil tinerei generatii, care si-asa nu se omoara cu moralitatea. Pai unde-o sa ajungem daca coborim stacheta literaturii asa de jos, tocmai la etaju’ cinci? Unde e sentimentul nobil? Unde e mesajul profund? Unde e misiunea inalta a literaturii? Pe scurt, eliminat!
Si raminem cu cistigatorul: „mama mea, / manager cu tocuri / tzoc tzoc dimineata-n bloc, / vrum vrum peugeot 206, / tata si cartofi prajiti / seara vine peste mine / mama vine tzoc, tzoc / pupa tata pe obraz / se uita la realitatea / si-njura Codul fiscal…”
Drace, sint gata sa semnez pactul! Be gentle, please!
P.S. Prin metode specifice muncii de blogger (citit la white noise si primit mail de la vic, in caz ca muriti de curiozitate) am aflat ca prin librarii circula o carte otravita, expirata, care nu respecta norme elementare de igiena si poate provoca o moarte lenta si dureroasa (prin asfixiere pe fond nervos): Zgomotul alb – Don DeLillo, ed. Corint. White noise a gasit mai multe exemplare cu pagini lipsa si la fel i s-a intimplat si lui vic. Asa ca daca vreti sa cumparati, acordati-va 10 minute sa rasfoiti pagina cu pagina, sa fiti siguri ca nu luati un rebut. Ca tare ma indoiesc sa se simta cineva de la editura si sa retraga exemplarele otravite de pe piata, si nici Piedone (mai exista?) n-o sa se deranjeze sa rastoarne tejghele prin librarii, ca cartile nu sint asa populare ca salamul.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
13 martie 2007 la 1:13 pm
din ce am tras cu ochiul prin exemplarul care e citit de prietena mea, se pare ca sufera si din punct de vedere al traducerii cartea. la white noise ma refer.
13 martie 2007 la 1:14 pm
hmm… hmm…
13 martie 2007 la 1:24 pm
traducerea? nu mi-a sarit nimic super-naspa in ochi. e, totusi, horia-florian popescu.
13 martie 2007 la 1:38 pm
Ah, eu am patit cu o carte de-a lui Murakami (parca “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor”) acelasi pocinog: vreo 40 de pagini lipsa, pe care le-am observat (sau mai bine zis NU le-am observat) dupa ce trecusem de jumatate.
S-a rezolvat dupa un schimb curtenitor de mailuri cu Polirom si-o vizita la fata locului, unde mi s-a inmanat un exemplar in perfecta stare de functionare.
Indraznesc a sugera o actiune asemenea si in cazul Corint.
13 martie 2007 la 1:44 pm
de traducerea la white noise am vrut sa spun si eu. am numarat pe o pagina cel putin 6 de: el a zis/ea a zis/el a zis/ea a zis/el a zis/ea a zis. e chiar suparator , chiar daca in original asa o fi. am cumparat-o si nu imi vine sa ma apuc de ea
13 martie 2007 la 1:58 pm
Buuun. Acum iata dracoveniile. Sunt 3, pentru situatia (probabila) in care am nimerit si din cele pe care le-ai citit. Adica, daca ai citit-o deja pe prima, sari la a doua etc.
1. Pluta de piatra – Saramago
2. Generalul armatei moarte – Kadare
3. Sarbatoarea tapului – Llosa
enjoy.
13 martie 2007 la 2:40 pm
pai, puck, care crezi ca era intentia lui delillo? doar cartea se numeste white noise, nu? asa ca eu merg pe varianta cu 6 el/ea a zis pe pagina
)
13 martie 2007 la 3:22 pm
ma lamuresc eu pana la urma cum e cu zgomotul ala de fond
13 martie 2007 la 4:56 pm
eu am nimerit un zgomot alb intreg si nevatamat. si cartea chiar merita citita, mie mi-a placut foarte. acum ma gandesc ca daca nu intelegi conventia, e posibil sa nu digeri tocmai bine paginile de dialog insipid, de exemplu. numai ca alea in carte, zic eu, au rostul lor. ma rog, astept sa vcad ce mai ziceti si voi.
13 martie 2007 la 4:56 pm
eu am nimerit un zgomot alb intreg si nevatamat. si cartea chiar merita citita, mie mi-a placut foarte. acum ma gandesc ca daca nu intelegi conventia, e posibil sa nu digeri tocmai bine paginile de dialog insipid, de exemplu. numai ca alea in carte, zic eu, au rostul lor. ma rog, astept sa vcad ce mai ziceti si voi.
13 martie 2007 la 5:56 pm
era sa iau WN ieri, fara s-o rasfoiesc, am luat altceva. Poate am fost norocos
13 martie 2007 la 7:23 pm
eu n-am citit cartea, sorry, poate apuc
drac – se nimereste bine, ca tot voiam niste saramago
auzi, nu vrei mai bine “Anul mortii lui Ricardo Reis”? tot saramago e si o am deja – mai lasi un pic de la tine? 
))))))))
– si mersi ca n-ai vrut “Fiinta si timp”
13 martie 2007 la 7:41 pm
Dau si io un sfat: cind va uitati la calitatea unei traduceri, ginditi-va si la redactorul de carte. Uneori depinde al naibii de mult de el… Nici nu stiti citi redactori anonimi se chinuie pentru placerea cititorilor. Si daca nu se chinuie… e, atunci e-atunci!
13 martie 2007 la 7:56 pm
Imi pare rau, singura concesie pe care o pot face e “Eseu despre orbire” in loc de “Pluta de piatra”. Nu pot sa las chiar asa de mult de la mine, am si eu o reputatie de aparat, ce dracu’…
13 martie 2007 la 8:03 pm
gheo – ai mare dreptate, evident, atitea “greseli” de traducere pot fi reparate usor de un redactor atent!
pe de alta parte, cind totu suna bine, niciodata n-ai de unde sa stii cit ii datorezi redactorului…
drac – ok, reputatia ta nu va avea de suferit
o sa caut Pluta de piatra (numai ca nu stiu exact cind – don’t worry, n-o sa dureze juma de an 
) – n-am citit decit Evanghelia dupa Iisus… asa ca-mi prinde f bine
13 martie 2007 la 8:12 pm
@ gheo: intotdeauna ma gindesc la redactor. nici nu-ti inchipui cit am injurat redactorul de la adevarul despre sascha knisch.
si, pentru ca tot sintem la protectia consumatorului, le zic alora care vor carti adeva, n-o luati ca-i teapa. eu am pus botu, luindu-ma dupa cum arata.
@luciat: o sa-ti placa eseu despre orbire. pluta de piatra n-o mai tin minte, ca am citit-o prin 90 sau cam asa, cind a iesit prima editie. da’ pina acum saramago nu m-a dezamagit cu nici una.
13 martie 2007 la 8:16 pm
Pe mine Saramago ma iubeste…
13 martie 2007 la 8:37 pm
@ drac: pai, mai poate? la virsta lui?
13 martie 2007 la 8:49 pm
@luciat: By default, daca o carte suna bine, acorda-i niste merite si redactorului
@vic: Ai dreptate, poti injura redactorul, dar numai 25%. Intii pentru ca stapinul traducerii este traducatorul si daca iese foarte bine, el primeste laurii – redactorul nu. (Daca iese prost, te asigur ca o incaseaza si redactorul, adica impart vina.) In al doilea rind, uneori redactorul nu poate face modificari . Ziceam ca traducatorul e stapinul si modificarile – chiar daca sint necesare – depind mult de maleabilitatea lui. Uneori traducatorul nu vrea si gata. Si n-ai ce sa-i faci.
13 martie 2007 la 9:12 pm
aaaa, pai nu de traducere era vorba la fioretos. ca doar nu stiu suedeza sa pot sa-mi dau cu parerea. da’ virgulele si greselile de litera intra la redactor, de cind corectorul a disparut sau ceva pe aproape. ca sa nu mai vorbim de capatina limpede.
si ma gindesc la redactor si cind e bine. ti-as zice ca la tine intotdeauna, da’ mi-e ca ma injuri, daca te flatez asa, de la obraz.
14 martie 2007 la 10:54 am
fioretos e maine la litere. lansare pt “adevarul despre…”.
14 martie 2007 la 7:02 pm
@vic: Ei, nu… De ce sa fac pe fariseul si sa zic ca ma deranjeaza laudele? Mai ales daca-s pe bune. Ne jucam de-a falsa modestie cind de fapt murim dupa un elogiu, ca sa putem zice “Ei, lasa”, plecind ochii sfios in jos…
Dar mai exista si corectori de litera (cel putin din ce stiu eu). Si – surprize-surprize! – la un moment dat am luat la recitit ceva aparut inainte de 1989 si am descoperit o multime de erori, greseli, gafe. Asta in conditiile in care ritmul de lucru la o carte era mult mai lent, iar ochii (ma rog, perechile de ochi) erau mai multi/multe.
@luciat: Da’ de ce sa nu recitesti “Razboi si pace”? E cu rusi – cum rezuma cineva ironic si sec romanoiul.
14 martie 2007 la 7:19 pm
@gheo: e drept ca erau mai multi ochi inainte de 89, da cred ca se uitau dupa altceva, nu dupa virgule. si, daca apareau prostii atunci, asta nu inseamna ca trebuie sa apara si acum. si inca mai multe.
14 martie 2007 la 7:53 pm
cu razboi si pace era pe trei sferturi o gluma… dar rezumatul e bestial si o sa-l retin