Terorism de cititoare

Despre Rilke si Bunul Dumnezeu…

Rainer Maria Rilke, Povestiri despre Bunul Dumnezeu, trad. Mircea Ivanescu, Humanitas (ed. a IIa), 2006 

O carte despre care n-am nimic de zis. Mi-am asumat riscul asta cind mi-am inceput blogul cu gindul sa scriu despre toate cartile pe care le citesc. Ce sa scriu eu despre Rilke?! Si daca as fi la scoala si ar trebui sa scriu un referat pentru nota tot n-as sti cum sa fac. Probabil as da search peste search pe google si as compila  

Ma inhiba ingrozitor Rilke, ma intimideaza si ma sperie si am impresia ca nu inteleg mare lucru. Eram hotarita sa pun un citat si atit. Dar trebuia sa fac precizarile de mai sus, sa nu las cumva impresia ca stiu eu mai multe da’ nu vreau sa spun  

„se apropie de el Sfintul Nicolae, care se bucura in ochii lui Dumnezeu de multa trecere, si-i spuse, vorbind prin barba sa mare: – Leii tai stau linistiti, sint niste creaturi foarte semete, pot sa ti-o spun! Insa e un ciine mic, care alearga chiar pe la marginea pamintului, un terrier, uita-te si tu, are sa cada acuma. Si intr-adevar Bunul Dumnezeu vazu ceva, agitat, alb, ca o luminita care dantuia cam prin regiunea Scandinaviei, unde e si asa grozav de rotund totul. Si se supara de-a dreptul si-i reprosa Sfintului Nicolae ca daca leii lui nu-i plac, n-are decit sa incerce sa faca si el altii. La care, Sfintul Nicolae pleca din cer si trinti usa dupa el, asa de tare, incit cazu o stea tocmai pe capul foxterrierului. Acum necazul era complet si Bunul Dumnezeu trebuia sa recunoasca ca el singur era vinovat de toate si se hotari sa nu-si mai ia privirile de pe pamint.” (p. 11)