Bloggosloveste, parinte
O ora dus (cu ambulanta) plus patru ore stat pe loc (dintre care doua cu unicul scop de a pindi „o juma’ de minut, domnu’ profesor” pentru „revansat”), plus o ora intors (cu taxiul) – in caz ca vreti sa stiti cam cit dureaza sa internezi una bucata mama intr-un spital (de externarea din precedentul s-a ocupat sora-mea, din fericire). Neuronii ucisi nu mai conteaza, fireste. Mai ramin destule ore pentru citit intr-o zi, dar nu prea mai ramine creier 
Va spun doar ce bloguri am mai gasit: al lui Bogdan Ghiu, al lui Savatie Bastovoi (n-am citit nimic de nici unul dintre ei, sint extrem de curioasa in legatura cu ultimul, un poet care s-a calugarit – apropo, pe blogul lui, cu texte literare, un comentariu zicea ceva de genul „blagosloveste, parinte”, chestie care, sorriiiiiiiii, m-a facut sa ma… cum sa zic… amuuuuz un piiiiic, iertare, parinte), al editurii Vremea, precum si Cafe Gradiva, un blog de psihanaliza (sper sa nu gresesc) pe care scrie si Dorin-Liviu Bitfoi – acesta e salvat in feederul meu si va ajunge imediat si in blogroll.
Pe blogul lui Victor Jalba sint postate doua articole interesante despre nenumaratele derivate ale cuvintului „blog” in romaneste. Io le-am citit cu atentie si ramin la „blogging”, „blogger” si „bloggerita” deocamdata.
Daca am putin noroc in viata o sa reusesc sa termin la un moment dat Bintuitii de Chuck Palahniuk, care e o experienta… Sint pe la jumate si deja totul e inecat in singe. Uf, blagosloveste, parinte, care-oi vrea sa blagoslovesti, sa ajung si io la Saramago, sa nu se supere vreun drac pe mine 
ca nu prea mai fac fata
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
16 martie 2007 la 3:04 pm
bloggosloveste si tu, cind termini bintuitii, sa stim daca ai scapat cu viata.
16 martie 2007 la 3:06 pm
ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhh, de ce nu mi-a venit mie “bloggosloveste”?????!!!!!!
da’ esti de acord sa schimb titlu dupa tine, nu? ca daca ma plateste cineva pt inventia asta iti cedez suma integral
16 martie 2007 la 3:08 pm
da, ma, sint de acord. ca, si daca nu eram, ce sa-ti fi facut?
16 martie 2007 la 3:13 pm
haha, excelent titlu.
multa sanatate sa fie!:)
16 martie 2007 la 3:13 pm
vic –
mono – mersiii
16 martie 2007 la 3:55 pm
Bastovoi, pe vremea cind nu era calugarul Savatie, ci Stefan Bastovoi, a scos si un roman la Editura Aula, in 2002: “Iepurii nu mor – pentru copiii sovietici care au crescut mari”. Daca reusesti sa-l gasesti pe undeva (noi am facut rost tare greu de el), citeste-l repede. E una dintre cartile noastre preferate. Ne-a placut de am gemut de invidie – stii cum e cind citesti o carte asa de faina, ca ai vrea s-o fi scris tu. A, numele pionierului, a personajului principal, e Sasha Vakulovski…
16 martie 2007 la 3:57 pm
of, Doamne… tre’ sa revin si sa corectez. deci: numele pionierului, al personajului…
16 martie 2007 la 6:49 pm
alina – si eu vreau romanu asta, de fapt din cauza lui sint curioasa, nu neaparat de poezii – sper sa dau de el la un moment dat, ca binenteles nu l-am vazut vreodata la fata – oricum, daca v-a placut voua e clar misto, mersi de coment
16 martie 2007 la 7:04 pm
bastovoi mai are si doua volume de poezie foarte tari: “elefantul promis” si “cartea razboiului” (una aparuta la chisinau 1996, alta la timisoara 1997). nu se mai gasesc nici in biblioteci.
gasesti versurile la: http://www.tiuk.reea.net/1/221.html
(din Cartea razboiului, Marineasa, TM, 1997)
8 (CÎINII CU DOUĂ FALUSURI)
Aveam un somn şi un nesomn
unul pentru zilele bune şi unul pentru zilele
rele aveam un avion şi un tren de marfă cu
care mergeam să fac cumpărături tocmai
la capătul lumii pentru că aici totul era
prea scump şi eu nu mai aveam bani nici
pentru un lapte bătut aşa de tare s-a scumpit
totul în noaptea aceea cînd au intrat în
oraş cîinii aceia cu două falusuri
care au mîncat tot şi s-au făcut aşa peste
noapte din nişte cîini de mărimea unor
furnici zburătoare pe care le-au adus într-un
insectar pentru muzeul de ştiinţe naturale
care urma să fie deschis abia săptămîma vii-
toare cu ocazia semnării unui tratat de pace
dintre Ungaria şi România şi care nu a mai
fost deschis şi a rămas numai un zvon
care s-a răspîndit numai la cîteva persoane
dar care repede a fost dat uitării căci deveni-
se de necrezut şi cîinii crescuseră peste noap-
te ca nişte bizoni şi mîncau de la
tarabe tot ce găseau şi intrau în magazine
şi nimeni nu le făcea nimic de frică să nu
nu le trezească pofta pentru carnea de om dar
cu fiecare zi oraşul se golea de mîncare
încît preţurile au ajuns atît de mari că oame-
nii şi-au dat casele cu tot cu femeile lor cu
paturile şi cu robinetul cumpărat de la nemţi
pînă cînd cineva a tras un foc de armă din spa-
tele unui balcon şi cîinele cel mare s-a
prăbuşit iar ceilalţi s-au mîncat între ei ca
lupii şi au fost aduse atunci din alte oraşe
conserve cartofi şi tot felul de iaurt italie-
nesc şi nemţesc în trenuri de marfă care nu
mai încetau să vină şi să vină în avioane şi
cînd s-au terminat avioanele simple au trimis
avioanele de război şi tancuri şi au umplut o-
raşul cu mîncare şi cu haine de alea nemţeşti
de la casele de modă cu tot cu femeile care
le prezentau încît nimeni nu-şi mai amintea
de săptămîna aceea de coşmar cu cîinii cu două
falusuri care mîncaseră tot căci le părea
doar un zvon de necrezut.
16 martie 2007 la 7:36 pm
Sper ca mami ta sa se faca bine
16 martie 2007 la 8:08 pm
artaud – multumesc frumos, numa ca zau nu prea pot sa citesc mult de pe ecran, vreau carte pe hirtie – mi-a placut ce-ai pus aici oricum
ionuca – mersi, se face, se face, doar de-aia o plimbam prin oras