Cine ma manipuleaza
Intuitia feminina imi spune ca asta o sa fie o insemnare luungaa. Dar v-as ruga sa aveti rabdare, ca vreau sa spun chestii de care chiar imi pasa mult.
Pornind de la „Dilema”, numarul de vineri despre „Cine mai crede in critica literara”, mai precis articolul mare al lui Marius Chivu. Am facut bine ca n-am scris chiar ieri despre asta, ca mi-am lasat putin timp de gindire. Altfel ma repezeam si derapam serios. Asa functionez eu in general. (Acum multi ani, pe cind stateam naspa rau cu banii, am vazut prima data la o taraba brinza de oi in coaja de brad. Arata atit de bine, incit mi-am pierdut capul, creierul reptilian a preluat conducerea si am inceput sa strig de bucurie, sa arat cu degetul si sa tip: „Vreaaaau!” My significant other n-a mai avut de ales, a trebuit sa-mi cumpere pe loc. Dupa aia, cind creierul reptilian i-a lasat din nou locul neo-cortexului, mi-a zis ca am reusit sa dublez pretul instantaneu si ca daca nu racneam ca descreierata putea sa-mi cumpere doua bucati cu aceeasi suma.)
Booon, deci intr-o prima faza articolul lui Marius Chivu m-a revoltat. Iata trei motive:
1. „Cititorii de azi sint foarte putin dispusi sa faca descoperiri si chiar incapabili sa aleaga singuri. Ei se lasa indrumati, sint – deliberat sau nu – manipulabili. Editurile speculeaza nu doar preferintele, dar mai ales slabiciunile cititorilor.”
2. „Apoi, pentru piata de carte pe care-o avem, editurile publica prea multe titluri, preferind, in special, vinzari mediocre la cit mai multe titluri, decit vinzari mari la un singur titlu. Astfel, carti si autori buni risca sa treaca neobservati, impinsi de la spate de valul de noutati.”
3. „Succesul colectiei editurii Polirom dedicata tinerilor scriitori a incurajat si alte edituri sa riste, astfel ca, dupa trei ani, asistam la o inflatie de tineri scriitori care dispar de pe piata la fel de repede cum apar. Printr-o selectie lejera este compromis astfel intregul demers de sprijinire a tinerilor scriitori. Acelasi lucru se intimpla si la traduceri.”
Ati inteles ca nu suport sa ma faca pe mine cineva „manipulabila”, ca sar imediat in sus. Urla trufia in mine si ma bat cu pumnii in piept ca ce independenta sint eu. Ce ar insemna sa fi fost non-manipulabila? Sa pufnesc pe nas in fata oricarui anunt ca nu stiu ce carte e minunata si sa refuz s-o citesc? Sa nu dau atentie unei campanii a unei edituri ca a lansat o colectie trasnet? Sa ce? De fapt si de drept, am fost manipulata! Pe fata! De catre Polirom in primul rind, atunci cind a anuntat cu surle si trimbite ca a dat drumul „literaturii tinere” pe piata.
M-am repezit la colectia aia ca altadata la taraba cu brinza in coaja de brad. Am cumparat si-am citit cu infrigurare, incepind cu Ioana Baetica, Ionut Chiva si Dragos Bucurenci. Cind era cit pe ce sa imi spun „proasta dracu” si sa ma scufund in depresie ca m-am lasat dusa de nas, au inceput sa vina si recompensele: Cum mi-am petrecut vacanta de vara, Circul nostru va prezinta:, Adio, adio, patria mea, cu i din i, cu a din a, Tineretile lui Daniel Abagiu,Ce se stie despre ursul panda si probabil ca am mai uitat. Sa spun ca am facut ochii maaari, mari de tot la romanul lui T.O. Bobe? Ca m-am felicitat pentru perseverenta cind am ajuns la Teodorovici (cumparat cu 1 euro, deja era la reduceri)? Ca mi-am jurat in barba sa citesc tot ce mai publica vreodata Paul-Badescu? Ar fi prea putin – trebuie sa spun ca mi-am zis „da, dom’le, ia te uita, exista literatura tinara adevarata. Traieste, respira, are pofta de mincare si da energic din coate.
Exista si inainte si nu stiam eu? Posibil. Nu fac parte din nici un cerc de initiati ca sa fi stiut, sa fi observat cind a aparut Viata si faptele lui Ilie Cazane (Razvan Radulescu) sau Valea Cerului Senin (Radu Pavel Gheo) sau Alexandru (Ion Manolescu) sau, ca sa trec si la poezie, Bucla (T.O. Bobe). Bine, probabil ca vina e si a biografiei mele, ca pe vremea aia ma luptam din greu sa supravietuiesc si, sincer, citeam foarte putin.
Anii au trecut 
, biografia mea s-a mai potolit si, cam in acelasi timp, s-a trezit editura Polirom sa ma informeze ca in Romania niste tineri (sau mai putin tineri) scriu – si unii dintre ei foarte bine. Unii chiar umilitor de bine pentru strainii din care ma serveam eu cu traduceri. Mi-au adus la nas, ca sa zic asa, revelatia asta. Iar anul trecut am trait emotii comparabile cu ale unei cititoare frantuzoaice: Derapaj versus Teodosie – Luminita, mon amour versus Dublul, un roman – Fata din casa vagon versus Christina Domestica? Trei am apucat sa citesc, trei inca nu. Astea ar fi numai virfurile extrem de vizibile, ca au mai fost, slava domnului, am avut placerea sa dau de Mansarda cu portocale, de Spovedanie la Tanacu, de Cruciada copiilor si iar uit, cu siguranta.
Din fericire, nu sint toate de la Polirom, ca era jenant nu numai pentru entuziasmul meu din insemnarea asta (care ar putea sa para propagandistic), ci si pentru literatura romana in general. Stiu ca am trecut pe linga altele aparute la edituri mai putin vizibile – dar nu sint dispusa sa ma consider singura vinovata, tin sa impart vina chiar cu editurile in cauza si nu, nu-mi pasa de bugetele lor! De aia esti editura, ca sa aduci carti la nasul publicului! Ca nu sintem obligati sa stam la pinda ca-ntr-un roman politist si sa amusinam dupa indicii bine ascunse pina dam de comoara! Nu sintem decit cititori, nicidecum critici literari, membri de cenacluri, initiati in societati secrete care se feresc de ochii si urechile vulgului! A, voi, critici si editori, nu va coboriti la nivelul nostru? Nu va umiliti sa ne manipulati, sa trageti de noi? Va priveste, daca n-o faceti, las’ ca citim noi Thomas Mann pe care putem sa juram din scoala, sau Roger Zelazny de care auzim de pe internet! Nu va bateti capu’ cu noi, daca nu va interesam!
Ne descurcam, sa va fie clar! Sintem perfect capabili sa alegem singuri! Numai ca mai avem si altceva de facut pe lume in afara de cititul a nspe mii de reviste literare scrise codat, de rascolit prin colturile chioscului (ca nu poti sa zici ca aia-i librarie! rid si curcile de tine!) din fata Muzeului Literaturii, de cultivat relatii cu scriitori care sa ne sopteasca subversiv: vezi ca exista un roman numit Iepurii nu mor, merita sa te dai de ceasul mortii sa-l gasesti! Trebuie sa prestam la un birou, sa facem copii si sa le dam de mincare, sa mergem din cind in cind la o petrecere ca sa nu murim de plictiseala, sa ne uitam la tv, sa. Ne ramine exact atita timp cit sa citim carti, nu maculatura.
Si decit un obscur scriitor roman pe care nu mizeaza nici dracu’, pe care nu-l promoveaza nici mama lu’ dracu, sintem perfect indreptatiti sa luam un Terry Pratchett sau un Kafka. N-avem timp pentru experimente, do you get it? Do you? Se poate un efort de gindire ne-elitista din partea finilor si rasatilor intelectuali? Asa, multumesc
Sa ma intorc la manipulare. O sa rog frumos editurile sa binevoiasca sa ma manipuleze. Sa ma bombardeze cu e-mail-uri despre ce mai lanseaza. Sa puna panouri in statiile de autobuze. Sa-si oblige autorii sa apara la tv in talk-show-uri stupidele despre moda, indiferent de cit de agorafobici si decenti sint sarmanii autori care ar vrea sa stea linistiti sa citeasca si sa scrie. Trageti-i fara mila in poze si aratati-ni-i cu degetul! Sa moara de rusine acasa la ei, sa deplinga legile nemiloase ale consumerismului, mi se rupe, numai sa aud eu de ei, sa stiu ca au mai scos un roman interesant, sa aflu din timp ca au de gind sa publice poezie misto.
Supralicitati ca nu ma supar. Nu-mi pare rau ca a trebuit sa citesc Fisa de inregistrare din moment ce am ajuns, pornind de la ea, la Cum mi-am petrecut vacanta de vara. Nu regret timpul petrecut in compania lui Muiut din 69, daca mi l-a introdus, de la distanta, pe Teodosie. Le multumesc pe aceasta cale Ioanei Baetica si lui Dragos Bucurenci ca s-au obosit sa scrie niste romane cam naspa ca sa aiba editura Polirom cu ce sa-si incropeasca o colectie intreaga pe care s-o promoveze agresiv, in ciuda riscurilor de a pica in ridicol. N-am auzit niciodata de vreo literatura facuta numai din carti foarte bune. N-o sa faca literatura romana exceptie, va asigur.
Caraghioasa cum sint, cind am citit Teodosie cel Mic, m-am mirat ca proasta-n tirg ca de ce au iesit abia acum la suprafata citiva autori foarte buni. Mi-a explicat cineva in comentarii cit de caraghioasa sint, ca autorii respectivi au mai publicat, cartile lor au aparut la diverse edituri. Si? Eu de unde era sa stiu?
Uitati-va la al doilea citat din Marius Chivu de mai sus. Chiar publica editurile prea multe titluri? Hai sa fim seriosi! Publica inca prea putine titluri! Humanitas, de exemplu, nu stiu exact cite debuturi a scos, sau, ma rog, cite carti de autori aproximativ tineri. Eu stiu de trei. E usor sa le urmaresti pe fiecare in parte si sa constati ca lumea zice ca-s proaste. Si, in consecinta, sa le dai repede la spate. Idem si cu alea de la Aula, desi parca sint mai multe, nu mi-e clar, dar Aula e aproape invizibila pentru public, pacat. N-am nici o idee despre ce mai face Nemira, care pe vremuri publica asa ceva – mai incercati, oameni buni?
Poate ca exista o lege divina sau asa ceva: n-o sa capatati o carte extraordinara decit dupa ce veti citi / scrie douazeci, treizeci, cincizeci de carti slabute sau asa si-asa. Nu poti sa speri ca vei publica exclusiv capodopere. Nu se poate, sa va intre bine in cap. E contra naturii sau contra culturii, alegeti ce va place din astea doua. Info pentru cei interesati: exista ceva ce se cheama iubire platonica. E iubirea care porneste de la un individ ca sa ajunga la iubirea pentru toti indivizii, pe urma la iubirea pentru frumosul din indivizi, pe urma la iubirea pentru frumos. Aplicata la literatura, iubirea platonica arata cam asa: pornesti de la o carte si ajungi sa iubesti literatura in sine.
De acolo, de la iubirea pentru literatura, incepe totul, inclusiv sacrificiile pe care le faci citind carti urite de dragul cartilor frumoase. Literatura le cuprinde si pe alea urite. Literatura nu inseamna numai capodopere. Si nici o lista de autori foarte buni. It’s not that easy, people
Si, ca sa explic intr-un fel de ce mi-a folosit ca am stat sa ma gindesc un pic inainte sa scriu, o sa mai spun doar ca Marius Chivu are si dreptate. In primul rind pentru ca e mai lucid si mai putin exaltat decit mine. Pentru ca, pe linga entuziasti de teapa mea, trebuie sa existe si circotasi. Ca sa se echilibreze un pic lucrurile, ca mi-e si frica sa recitesc ce-am trancanit pina acuma, sigur e cam patetic Pentru ca, totusi, e cam aiurea sa promovezi intr-un ritm egal noutatile, fara sa promovezi foarte agresiv cite un titlu la doi ani.
Am racnit ca de ce n-a facut Polirom mai mult tam-tam pentru Teodosie cel Mic si am fost atit de naiva incit am zis ca pacat ca n-a iesit la Humanitas, ca Humanitas sigur impinzea orasul cu afise si tricouri. Ei, aici e cheia la problema supra-abundentei de care se plinge Marius Chivu. Poti, pe de o parte, sa scoti titluri putine si bune (dupa parerea ta bune) dar sa nu te prinzi cind refuzi un titlu extraordinar (se intimpla, asa e literatura, nu e o stiinta exacta) – pe de alta parte, poti sa scoti muulte titluri, si proaste si bune, sa le promovezi pe toate, micsorind astfel riscul de a refuza capodopere si totusi, sa nu te prinzi cind e cazul sa scoti clar in evidenta unul singur dintre ele.
Na ca acu’ chiar nu mai am rabdare sa scriu si despre traduceri. E pe undeva in aceeasi „Dilema” un meci de box intre acelasi Marius Chivu si Bogdan Alexandru Stanescu: primu’ zice ca „Byblos” de la Curtea Veche e cea mai buna colectie de traduceri, al doilea sare in sus de parca l-a muscat cineva de fund (si se intelege ca-si considera propria colectie „cea mai buna”). Nu m-a intrebat nimeni, dar va spun – Byblos e o colectie minunata, excelenta, eleganta etc. etc. etc. E o incintare din toate punctele de vedere, are nota 10+++ de la mine, dar daca ma pui sa votez care sa dispara de pe fata pamintului, „Byblos” ori „Biblioteca Polirom” – u know what I’ll say! Fara Biblioteca Polirom, cititoarea din mine risca sa se anemieze pina ajunge ca un detinut de la Auschwitz. Poate ca, dupa cum zice un personaj din Bintuitii a lui Palahniuk, atunci mi-ar sta bine orice as pune pe mine, dar sanatatea mea ar avea muuult de suferit. Din fericire, nu ma pune nimeni sa votez condamnarea la moarte a uneia dintre cele doua colectii Sa traiasca amindoua, sa infloreasca si sa ma folosesc eu de ele inca multi ani fericiti! La fel le urez si „Cartii de pe noptiera” si „Raftului Denisei” si celor de la Paralela 45 si multor altora pe care acuma mi-e lene sa le caut in memoria mea.
P.S. N-am curaj sa recitesc, daca are cineva rabdare sa-mi semnaleze in comentarii eventualele (sigurele, mai degraba) greseli, o sa capete recunostinta mea. Si un avertisment catre poliromisti: asteptati-va, de acum inainte, sa va taxez cum nu v-am taxat niciodata, pentru orice, de la greseli de traducere pasabile la alegeri dezastruoase, nu de alta, dar stiu ca o sa am de demonstrat ca nu m-ati manipulat. So, beware! În fond, v-ati facut destul de mari ca sa incepeti sa fiti pusi la colt cind meritati.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
25 martie 2007 la 11:13 am
si uite ca am uitat cu desavirsire sa ma laud ca in nr asta din Dilema a aparut si un text mic scris de mandea! precum si unul de Andrei Rosca de la bookblog.ro
precum si sa multumesc frumos lui Marius Chivu care m-a invitat sa scriu (si uite eu ce “critic” articolul lui!) si lui Paul Cernat care a avut niste cuvinte asa de frumoase despre blogul meu ca m-am facut rosie ca focu la fata!
25 martie 2007 la 12:26 pm
fa-mi si mie timp si rabdare sa citesc tot…
25 martie 2007 la 12:40 pm
ma gandesc serios sa te laud. bravo !
25 martie 2007 la 12:42 pm
bine zis! high five!
daca-i piatza, piatza sa fie!
25 martie 2007 la 1:02 pm
Marius Chivu e un admirator declarat al literaturii engleze/spatiului britanic. intr-o Dilemateca mai veche povestea ca in Anglia se intampla cam 2-3 debuturi pe an, pt. ca editurile fac o selectie foarte dura. cand cei 2-3 publica a 2 a carte [daca ajung acolo] sunt deja autori consacrati/ valori sigure.
eu una-s de acord cu el.
nu-s suparata pe cei de la Polirom pt. publicitatea pe care au facut-o autorilor ramani, ba chiar ii felicit. dar eu una n-am timp/bani sa citesc/cumpar 5-6 carti sperand ca voi gasi una buna printre ele.
dar iti admir entuziasmul.
imi aduc aminte cu cata infrigurare asteptam aparitiile nemira. in fine, asta e cu totul alta discutie.
25 martie 2007 la 1:44 pm
orice se poate spune despre postarea asta, da’ intuitia feminina nu te-a inselat. e luuunga
25 martie 2007 la 6:16 pm
ba sa se faca publicitate la carti/autori/colectii! primesc! cit mai multa; poate daca bat bine saua pricep mai multi cai!
25 martie 2007 la 7:59 pm
personalitateatea autorului vinde astazi cartea;daca el exista pt.public cu atat mai bine.Visez la un canal TV numai cu scriitori,carti,semnale,lansari,edituri.librarii,talk-show-uri literare,non stop si de pe tot mapamondul.Toate foaarte comerciale,foarte glam(in sensul media),prietenoase,seducatoare…Promovarea de acest gen nu ar avea doar functii info si de marketing,ar prinde publicul pe zone nebanuite de interes si afect.Asadar,faceti publicitate,dati viata si concretete aparititiilor,developati
autori si evenimente.Eu una imi asum toate “riscurile” inerente.
26 martie 2007 la 9:28 am
Draga LiciaT… Marius Chivu se pricepe la literatura ca…. da/mi voe sa nu zic. baiatul asta bate cimpii in cel mai neinteresant mod. Si ce carte a scris acest mare critic?
c.
26 martie 2007 la 10:17 am
pai, tu ce carte ai scris catelule?
26 martie 2007 la 11:13 am
Voiculescu i-a intrebat pe unii : “Ce ati facut dumneavoastra pentu poporul roman? Cate locuri de munca ati creat?”. Ce importanta are cate carti a scris omul asta ?
26 martie 2007 la 11:29 am
mihai – pai n-am cum
nimeni n-are cum, de aia cu totii ne lasam “manipulati” de cite o campanie de promovare a unui scriitor, de sfaturile unui prieten, de articolele unui critic etc. – sa stim ce sa alegem din acest “tot”
hannibal si mircea – mersi pt laude
white noise – ma bucur ca ma intelegi, cu atit mai mult cu cit tu esti o cititoare ff critica si selectiva – si mai mult ma bucur ca ai ales 4 (parca 4 erau, nu?) dintre autorii romani tineri pe care ai de gind sa-i urmaresti in continuare – pe tine cine te-a manipulat?
si nu stiu cite debuturi sint la britanici, da’ nu vorbeam numai de debuturi, oricum… la francezi sigur sint destul de multe
vic – mda, e de sezon, luuungaaa ca o zi de post
sonia – goooood
sintem in aceeasi barca
lida – m-ai facut visatoare cu canalul ala tv… eu ma uitam pe vremuri la Pax, care dadea tot felu de interviuri cu scriitori straini si chestii de-astea – din nefericire erau grrrrroaaaaaznic traduse – as plati abonament serios pt un asemenea canal – declar ca renunt la discovery travel si civilization, renunt la HBO si sint dispusa sa platesc pe luna… sa nu zic chiar un milion, da’ 750.000 da! hai, macar 500.000… VREAU canalul ala, offff, ce ma enervezi, n-aveam eu destule dorinte irealizabile???
cinicul – ei, cum? pe mine m-a facut sa ma gindesc la un milion de chestii articolu asta! m-a interesat la maxim – si, apropo, ce carte am scris eu? mai mult, as vrea din suflet sa scriu o carte, da’ nu pot, incerc si nu reusesc, esuez mereu – ceea ce ar trebui sa ma faca sa nu indraznesc sa deschid gura despre cartile altora, dupa parerea ta? pe bune, as vrea un raspuns la intrebarea asta, nu e retorica
26 martie 2007 la 11:50 am
Intrebarea era doar ironica. Nu conteaza daca a scris sau nu a scris Chivu o carte. Intrebare e si mai simpla: prin ce texte s-a remarcat Chivu ca “mare critic”. Sau faptul ca scrie la Dilema il “unge” ca “mare critic”. Mi se pare ca cei care scriu pe acest siteu au mai multe calitati de critic decit Marius Chivu. Imi pare rau, dar nu am vazut nimic interesant (in materie de critica literara) scris de acest baiat.
c.
26 martie 2007 la 11:57 am
ok, am inteles, e parerea ta
eu nu stiu. n-am urmarit cu atentie articolele lui pina acuma, mea culpa
e vorba, totusi, de acest articol, nu de intreaga lui activitate – are un punct de vedere destul de clar si la acesta m-am raportat eu – am recunoscut cind are dreptate, desi in general nu sint de acord cu el
si, apropo de ce spunea white noise mai sus, eu clar nu ma pricep la piata de carte britanica – si abia daca am citit cite ceva din aparitiile britanice din ultimii ani
26 martie 2007 la 12:52 pm
is mai curand saraca/ocupata/usor dezamagita pe la colturi:-)
cine ma manipuleaza? marius chivu, denisa comanescu, poliromu’, cativa prieteni, mai nou corintu’, curtea veche si… TU:-)))))
26 martie 2007 la 12:56 pm
wow! ce ma bucur ca ne manipulam reciproc
))))))
26 martie 2007 la 1:22 pm
eu am fost librar vreme de 5 sau 6 ani si nu pot decit sa-i dau dreptate lui marius chivu la punctul 1. o prezentare (TV!) buna din partea unui critic cu buna reputatie (nu discut aici) face vinzare citeva zile bune. la fel, o dezbatere-polemica in jurul unui volum. nu va spun ce indignat am fost vinzind claudia golea si psihologia poporului roman (ce prostie!) doar pentru ca se discutase despre ele la nenea tabara.
. cred ca un raport de 8 rateuri – 8 asa si asa-uri si 1 succes poate sa sustina binisor o colectie.
. ori, pe asta se bazeaza un proiect editorial nesustinut de afcn. tu nu esti de fapt de partea cititorilor, ci de cea a manipulatorilor 
cam asa arata clientul obisnuit de librarie: intra si intreaba librarul de carte. nu se plimba printre rafturi, nu rasfoieste, n-are opinii si nici nu e dispus sa asculte opiniile librarului (asta e doar vinzator, nu poate fi mai destept decit clientul).
la punctul 2, cred ca marius chivu ar trebui sa vada cam cite carti apar, cu pierderi sau vinzari mediocre, pina sa apara un bestseller, asta la o editura, sa zicem, americana. un ritm constant de aparitii, sustinerea unei colectii regleaza niste mecanisme editoriale si niste costuri (nu costa f. mult sa tiparesti o carte, scriitorul roman nu are nu stiu ce drepturi de autor), produce vizibilitate si, dialectic, cantitatea trece din in cind in cantitate
despre punctul 3: cit de repede se asteapta marius chivu ca un romancier (fiindca autorii tineri despre care vb sint prozatori, poetii nu fac piata editoriala decit mult mai rar), asadar cit de repede trebuie ca unul din acesti tineri aparuti din 2004 incoace sa publice ceva nou. are pe undeva dreptate cinicul intrebind ce carti a scris marius chivu. in sensul ca foarte multi dintre prozatori au fost atrasi catre publicistica (asemeni criticului): gheo, teodorovici, lazarescu, chiva la un moment dat, schiop. cind ar mai avea timp sa scoata, profesionist, un volum de proza o data la doi ani, ca, sa zicem, mcewan?
in rest, sigur ca poliromul bate orice colectie, nu ma obosesc sa argumentez.
iar tu, luciat, nu are rost sa te simti atacata, ai reactionat disproportionat. nu cititorii ca tine fac vinzare
26 martie 2007 la 2:02 pm
e subsolul potrivit pentru a te invita sa raspunzi la o ancheta. si nu doar pe tine, daca nu te deranjeaza să mă strecor si eu aici. ljkata@gmail.com
Aţi citit / publicat o carte, vi s-a părut că n-a fost cum trebuie promovată? Aţi citit / publicat una care s-a strecurat greu pe piaţă, dar sînteţi convins(ă) că se putea face, că merita mai mult? Răzbunaţi-vă şi faceţi următorul exerciţiu de imaginaţie: aveţi la dispoziţie un buget uriaş (dacă simţiţi nevoia, fixaţi voi suma şi pe urmă detalierea bugetară); puneţi la cale o campanie de promovare, oferiţi scenariul evenimentelor producătoare de vîlvă, invitaţi pe cine doriţi să vorbească, să cînte despre, să alerge, să se dezbrace pentru, etc. Imaginaţi-vă totul în limita a 3000 de semne. Confirmaţi, vă rog, participarea la această anchetă a revistei Orizont şi trimiteţi răspunsurile pînă în data de 7 aprilie. Multe mulţumiri.
26 martie 2007 la 2:55 pm
@luciat: daca mai stringi inca un milion de doritori, cred ca se poate face canalul ala. vorba e: cu ce sa-l umpli? ca doar nu-s atitia scriitori romani in stare sa se exprime cursiv pe gura si care sa-si mai si lase ciorilor cartile, doar ca sa-i vezi tu la fata.
@kata: ma simt oarecum jignit. pentru ca sint clientul obisnuit de librarie si intreb librarul doar cind caut o carte anume si n-o vad pe raft. poate ca tu vorbeai, de fapt, despre clientul care face vinzari in mod obisnuit librariilor, adica ala mult si care cumpara doar ce vede la televizor. altfel, cred ca sintem doar citeva mii in toata tara, astia, care sintem, de fapt, obisnuitii librariilor si care nu intrebam. e clar ca n-aveti cum sa supravietuiti doar cu noi.
in alta ordine de idei, mie mi-e groaza de lansarile alea de carte unde se momeste lumea cu trapeziste, mihaele radulescu si alte irine schroter. cred ca poate exista si o cale de mijloc, mai decenta, intre elitismul scortos si panarama de bilci.
26 martie 2007 la 3:04 pm
nu stiu daca-i adevarata faza, da v-o zic: cica, instigat de agentul literar ingrijorat de slaba lui popularitate in randul cititorilor obisnuiti, guner grass s-a lasat convins la un moment dat sa intre intr-o berarie imbracat strident si cu o palarie mare pe cap. cand era tacerea mai mare, a strigat din toti bojocii: “GUNTER GRASS! Gunter Grass e cel mai tare!” (sau ceva pe-acolo). de-a doua zi, la indemnul agentului, toate librariile din orasul respectiv purtau in vitrina, alaturi de cartile scriitorului, si un portret urias cu el imbracat strident si cu palarie mare pe cap. povestea mai spune ca oamenii ce treceau apoi prin fata vitrinelor, dupa o fireasca reactie de “asta nu-i cumva ala?”, mai si intrau si-i cumparau cartile.
io zic ca orice aparitie in public a autorului, poate – printre altele – si-un turneu de lecturi publice, nu poate decat sa-l ajuta sa ajunga la cititori. trebe ceva agresiv, ceva iesit din comun – parerea mea.
26 martie 2007 la 3:17 pm
of, chiar ti-l inchipui pe, sa zicem, gheo, cintind manele pe acasa tv? conteaza daca ajunge scriitorul sa fie cunoscut sau cartea? si nu conteaza deloc in ce fel e receptat un autor? cum ar fi citita cruciada copiilor, daca florina ilis ar dansa la bara in emisiunea danutz srl?
26 martie 2007 la 3:19 pm
26 martie 2007 la 3:29 pm
pai, monser, tu ai zis “orice aparitie in public” si “ceva agresiv, ceva iesit din comun”.
totusi, marketingu’ e o stiinta destul de exacta. o aparitie unde nu e cazul poate sa faca mai mult rau decit zece aparitii unde e.
26 martie 2007 la 4:42 pm
no, amu’ n-o lua si tu chiar asa. ma refeream doar la ceva mai agresiv decat o lansare anosta, eventual si fara microfon. nu te face ca n-ai priceput
26 martie 2007 la 5:02 pm
pai, doar ceva mai agresiv decit ce se intimpla, de obicei, acum, e aproape orice. pina si-un stranut la o lansare.
26 martie 2007 la 6:01 pm
kata – stiu ca ai fost librar
ti-am citit cartea si o astept pe urmatoarea
– deci sint fff multumita ca a cumparat lumea, chiar si dupa emisiunea aia pe care n-am vazut-o da’ am auzit (de rau) despre ea
1. exemplul tau se potriveste de minune, ca tocmai am citit Vara in Siam – mie imi place Claudia Golea, destul de mult, nu neaparat pe criterii estetice insa
si sa fii tu sanatos de cite ori am intrat eu tintit intr-o librarie cerind o anumita carte – c m tare experienta am avut cerind “Barba albastra” de vonnegut – sa fi vazut cu cita superioritate ma trimiteau vinzatorii (era la diverta, deci nu se pune problema de librari) la rafturile pt copii!
2. nu stiu exact cite rateuri, cite asa-si-asa-uri si cite succese sint in ego.proza de la polirom, dar mie colectia aia imi place ff mult si e, oricum, o colectie de succes, cel putin asa zice marius chivu, nu?
3. nu stiu daca mcewan face bine ce face… pe mine ma cam irita, ca sa fiu sincera (prejudecata, probabil) autorii care publica pe banda rulanta
4. mda, reactionat disproportionat intr-un fel, dar cred ca ai vazut ca de data asta am scris si putin “cu efect”, ca sa zic asa
si, pardon, hai ca si cititorii ca mine fac ceva vinzare – eu stiu de un director de vinzari care a cumparat si-a citit en-gros ego.proza, de ex – si-apoi, uita-te la ionuca in ce hal cumpara! si e doar studenta – sau la jen – sau la puck (e profa, da, deci deloc bogata)
si te asigur ca n-am inflorit cind am zis ca habar n-aveam de razvan radulescu inainte sa citesc teodosie! nici de “bucla” inainte sa citesc romanu cu vacanta, nici de nimic din gheo inainte sa citesc adio, adio… e enervant si frustrant sa ai revelatii asa, tardiv
acuma, nu stiu cum sa interpretez ca sint de partea manipulatorilor… sincer, as vrea sa “manipulez” cit mai multa lume sa cumpere/citeasca/enjoy ce-mi place si mie, dar sa fim seriosi, nu se pune problema… si ma simt f bine cind discut in contradictoriu pe o carte cu cineva care a citit-o si n-are aceeasi parere ca mine, bine, cu conditia sa fie o “discutie” cit de cit, nu “esti tu proasta”
26 martie 2007 la 6:18 pm
cit despre lansari – io am fost la una singura in viata mea si era sa mor de jena si de plictiseala
de jena fata de autoare (era o gagica) si de groaza ca ce-o sa zica lumea care ma vede pe mine acolo, ca ce dracu caut? oare nu cumva imi umbla si mie prin cap prostii asemanatoare cu prostiile pe care le ziceau gravi si importanti nenii aia de la prezidiu? sa intru in pamint mi-a venit, sincer va zic
uitati-va totusi la cum s-a petrecut lansarea curtezanei (e intr-o insemnare recenta a mea un link) – la o carte pt copii, e adevarat, poate e mai usor – cu public tinta ideal, cu actori, cu putin teatru, etc. – asa, de departe, mi se pare ca a fost frumos, decent, adecvat
mircea – nu stiu ce sa zic de aparitii stupidele ale autorului in public… n-am vazut nici una si nici nu m-as duce (dar e o optiune f personala, dictata de problemele mele cu socializarea) – la tv in schimb m-as uita si eu – nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreo “stire” cu o lansare care sa nu fi fost jenanta si/sau plicticoasa – oamenii aia parca au un batz in cur (pardon) – poate ca iar sint eu de vina, ca ma uit extrem de rar la tv
vic – bai, pe gheo nu l-as pune sa cinte manele, nu de alta, dar mi-e teama de ce-ar putea sa-mi faca alina, sotia lui, ca el cred ca mi-ar da doar un ignore jenat
))))))))))))))))) nu ca ar mai avea nevoie de promovare
da’ tare-as vrea sa-l vad pe patapievici
si parca l-am vazut pe plesu cintind ceva, nu? daca nu ma insel, atunci mi-a fost tare simpatic – so, daca un scriitor e in stare, de ce nu?
cea mai buna idee la care ma pot eu gindi e pur si simplu o pastila la tv in care sa vorbeasca relaxat niste oameni despre cartea respectiva – omeneste, asa, de exemplu sa spuna scriitoru cu cuvintele lui de ce-a scris cartea aia, sa vina un critic sa spuna pe romaneste de ce merita citita, eventual o vedeta (ca la emisiunea aia a lui Ioan T.) sa zica si ea ce-a inteles si daca i-a placut si cu asta basta – 10 minute, asa, maxim, de ex la Tvr cultural, in loc de o sedinta de recitat despre frumusetea plaiurilor stramosesti sau in loc de o scirba si mizerie de pastila despre obiceiu traditional al fetelor de la oash de a-si vopsi o floare de numauita pe unghia stinga de la degetu mic de la picioru drept ca sa ghiceasca citi copii o sa aiba
26 martie 2007 la 6:23 pm
ah, si oricum, asta nu e o meserie? piarist sau organizator de evenimente sau promoter sau dracu mai stie cum se cheama? trebe intrebat cineva care chiar se pricepe, ca noi degeaba ne dam cu parerea
26 martie 2007 la 6:32 pm
luciat, acu’, daca tu ai fi in locul lu’ cartarescu si te-ar intreba cineva de ce ai scris orbitor ce-ai spune?
26 martie 2007 la 6:34 pm
aaaaaaaaaa
26 martie 2007 la 6:43 pm
luciat si vic: despre gheo si manele – gheo a trintit intr-o vreme o serie de articole in care – cum sa zic – analiza fenomenul. incerca el acolo o perspectiva antropologica, dar nu dadea cu paru’, ci incerca sa inteleaga succesul lor, asa ca vreo citiva cititori chiar s-au indignat, acuzindu-l ca le ia apararea. adevaru’ e ca traim intr-un colt in care manelele nu ne prea asalteaza si ne permitem sa ne lasam amuzati; cum dracu’ sa nu te apuce admiratia pt creatorul unor versuri ca “picioarele epilate sint ca sarea in bucate”? Gheo a recunoscut ca nu-l duce capu’ sa scrie asa ceva. si nici sa le cinte, ca n-are voce. As adauga ca n-as subestima cheful de show-off al omului. Nu neaparat pt promovare, ci de dragul spectacolului. Nu ma faceti sa va povestesc ce idee de coperta a avut pt “DEX-ul si sexul”.
26 martie 2007 la 6:44 pm
“ca sa scap o data pt totdeauna de obsesia literaturii”?
)))))
“ca sa merg cu scrisul pina in pinzele albe”?
“ca sa fabric un obiect literar enorm, un fel de perpetuum-mobile”?
“in speranta ca o data terminat voi fi spus tot ce am de spus si o sa ma pot odihni in sfirsit”?
“ca sa se mire prostii ca luciat”?
26 martie 2007 la 6:46 pm
comentariul de mai sus era raspuns pt vic
alina – iata deci ca nu era o idee chiar asa de trasnita cum parea sa fie!
povesteste-ne, povesteste-ne, vrem sa stim
26 martie 2007 la 6:49 pm
@alina: nu ma-ntereseaza deloc studiile lui asupra manelei. eu vreau sa-i aud vocea cintindu-le. si sa-l vad inconjurat de naiadele alea dodoloate
@luciat: incearca sa spui primele trei (patru) chestii cu voce tare si serios, privindu-te in oglinda. si zi-mi, pe urma, daca ti-ar mai cumpara cineva cartile.
26 martie 2007 la 6:50 pm
vic – nope, sorry, m-am rusinat
26 martie 2007 la 6:56 pm
acum, pe bune: de ce scrieti, maestre?
26 martie 2007 la 7:02 pm
loooooooool
hai ma, na, m-am grabit si io, da se poate, uite
- pt ca sa invete copiii alfabetu mai usor
- pt ca sa rida lumea
- pt ca mi-a comandat editura
- pt ca viata mea e un roman
- pt ca ma chinuia talentu
- pt ca sa intru in uniunea scriitorilor
-pt ca sa nu mai zica nevasta-mea ca de nimic nu-s in stare
- pt ca tot n-aveam ce face
26 martie 2007 la 7:04 pm
singurul raspuns viabil mi se pare penultimul
26 martie 2007 la 7:05 pm
@vic: pai ce voiam sa spun cu postu’ ala lung si incilcit era ca nu stiu daca s-ar jena asa de tare de context – problema e lipsa totala de voce – si de alura.
26 martie 2007 la 7:09 pm
chiar ti se pare o problema lipsa de voce, daca mai aduce omu’ o caramida de verzisori acasa?
26 martie 2007 la 7:11 pm
@luciat: scuze, nu vazusem ca mi-ai raspuns. O sa spun numai ca era cu DEX si cu sex – sau, ma rog, cu parti sexoase. Ale mele!!! Nici nu am apucat sa-mi dau seama daca ar fi mers pina la capat cu ideea sau voia numa’ sa ma zgindare.
26 martie 2007 la 7:14 pm
@vic: daca e multi da tot… nu.:)) cit sa fugim dupa aia cu ei pe undeva prin amalfi si sa ascundem de lumea dezlantuita:))
26 martie 2007 la 7:15 pm
si ce mai astepti? trimite-l la produs.
26 martie 2007 la 7:16 pm
alina – loooooool, pina la urma creca n-o sa scapi, ca vad ca te tot paste, ba un nud pe blog, ba parti sexoase pe coperta
sau e numa dezinformare si intoxicare a opiniei publice in scop de promovare agresiva?
nu de alta, da’ cred ca functioneaza
26 martie 2007 la 7:20 pm
alina – iti zic aici ca nu stiu de ce nu pot sa pun comentarii la voi pe blog
nu v-a ramas nimic de la mine intepenit intr-un filtru antispam?
vazut si leapsa ta si regret, da la intrebarea 10 mi-a placut mult mai mult raspunsu lu gheo
26 martie 2007 la 7:21 pm
nu-s ce sa zic. ca eu l-am citit inainte de promovarea sexoasa si agresiva. cred ca, de fapt, e invers. l-a pus sa scrie ca sa se faca celebru si poorma sa bage lumea de seama cind o lauda pe ea.
26 martie 2007 la 7:24 pm
daaaa, ca tot i-a prezis o tanti la telefon ca o s-ajunga celebra (tot de pe blog stiu, dementiala insemnarea aia)
da’ si iooooo l-am citit inainte de promo agresiv
26 martie 2007 la 7:25 pm
@luciat & vic: acu’ m-am lamurit definitiv: sint o frina in calea lui Gheo. Mi-am completat si eu leapsa si cred c-am completat gresit la “vorba preferata”. Cred ca trebuia sa scriu: Ma duc sa ma ascund sub frunze.
26 martie 2007 la 7:31 pm
frunze? sint mai multe?
@luciat: bai, da’ stiu ca au luat-o razna comentariile aici. mai baga si tu cenzura. si pe bune ca sint curios ce i-ai raspunde lu kata: adica cum ai face tu un eveniment culturalicesc cu carti si spectaculos, da’ si decent, ca sa nu ti se strepezeasca dintii de la sclipici.
26 martie 2007 la 7:34 pm
alina
)))))) (sper ca n-am sarit calu)
am zis aici de leapsa ta, vezi mai sus
vic – gata, eu cu asta inchei pe ziua de azi, ca am si de citit
promit sa ma gindesc si daca-mi vine vreo idee zic – desi 90% o sa fie o idee stupida, ca de unde sa ma pricep eu la organizat evenimente?
nu stiu zau cum sa fie si culturalicesc si spectaculos si decent si fara sclipici
26 martie 2007 la 7:40 pm
Am si io niste precizari (ca am scapat la calculator
:
Si-apoi, daca stau sa ma gindesc bine, si “Adio, adio…”, si “Romanii e destepti”, si “DEX-ul si sexul” s-au facut din bucati (e drept, am lasat deoparte inca pe-atita material). Poate ca sint autor de cioburi si gata. Ce, i-a placut cuiva “Fairia”? (marea mea suferinta? Alina zice ca-i the best of me si tot degeaba)
1) ce-au unii cu Marius Chivu? Cu sau fara carte, mi se pare unul din criticii buni. Si, apropo, scrie si proza misto – cind scrie.
2) Apropo de leapsha (fac mare caz, c-am reusit si io asa ceva): 10 de la mine e tot nascocit de Alina. Dupa aia n-a mai avut ce scrie si-a trebuit sa nascoceasca altceva. Asa-s barbatii, exploatatori… Patriarhat.
3) @kata: ca de obicei, cu publicistica m-ai atins intr-un punct sensibil. Dar omul mai scrie si publicistica, mai redacteaza, mai traduce, fiindca banii nu se fac cu ciocanu’
26 martie 2007 la 7:49 pm
1) si proza? eu stiam ca scrie foarte bine poezie.
26 martie 2007 la 8:32 pm
gheo
nu prea citesc fragmente din reviste, n-am rabdare, poate si pt ca rar cumpar reviste pe hirtie, mai degraba de pe ecran
1. sper ca nu ma incluzi si pe mine in categoria celor care au ceva cu Marius Chivu… am avut ceva cu articolu asta – am vazut in reviste proza si/sau poezie dar n-am citit
2. ahaaa
3. mie mi-a placut Fairia, de ce sa zic ca nu, dar nu m-a dat pe spate, soriiii – a trecut ceva timp de atunci, asa ca nu-mi amintesc exact – in orice caz, mi-a stirnit curiozitatea, asta pot sa-ti garantez si as citi imediat un roman nou sau chiar o reeditare a ceva mai vechi ce n-am avut de unde sa iau la vremea aia – Adio, adio mi s-a parut ca nu conteaza ca e din bucati, se citeste ca un roman si e f misto
m-am bagat aiurea poate, asta e, am zis sa zic…
26 martie 2007 la 8:58 pm
@luciat: Nici nu mi-a trecut prin cap ca ai avea ceva cu Marius Chivu. Am zis si io ca sa zic, in cadrul discutiei. De acord cu ce zici. Made your point.
A, si sa nu uit: cu postarile la blogul meu am si io uneori probleme. Las’ ca vorbesc cu Victor – daca n-a citit deja.
27 martie 2007 la 6:19 am
@lucia: multumesc de raspuns si pentru c-ai stirnit o discutie din care-mi pot selecta material berechet pentru numarul din orizont. sper sa-mi acorzi copyrightul. cit despre ce stii tu despre mine din roman, bucurindu-ma totusi foarte mult ca l-ai citit, nu stiu ce sa zic: librar am fost, intr-adevar, dar in rest, mi-e si teama sa ma gindesc c-ai putea crede ca si altele-s adevarate. in fine, nu ca n-as miza pe confuzie, dar orisicit
. oricum, e greu de impartit pe categorii clientul de librarie, e foarte sensibil. am stat de curind de vorba cu un vinzator in sex shop, treaba lui e cu mult mai usoara 
@vic: n-ai de ce sa te simti jignit. comercial vorbind, ar fi trebuit sa-mi fie indiferent ca-mi fac banii vinzind foarte bine trei titluri, ori vinzind mediocru 25. totusi, fiindca am facut meseria asta cu pasiune, mi se pare ca cititorul avizat doar de publicitatea din jurul unei carti cumpara acea carte de obicei IN DAUNA unui titlu ce i-ar putea fi cu adevarat folositor. daca ar fi sa ma gindesc doar la omul recent sau la cartile mai grele ale lui plesu. autori care au un onorabil public ingineresc, cadre medii cum le spun eu, un public care mai folosit ar fi dac-ar citi niste romane anglo-saxone fara complicatii
27 martie 2007 la 6:43 am
@alina: sa stii ca eu mi-l pot imagina foarte bine pe gheo vorbind despre manele. intre mima si pretiozitate, unghiurile de abordare obisnuite, gheo ar fi cel natural. plus ca, prin pasiunea lui pentru muzica yugo, prin alura anti fancy, prin dragostea pentru SF, printr-o anumita virulenta, gheo are ceva optzecist in el. ca si manelele, optzeciste de numa-numa. desi mi-e teama ca ce spun ar putea parea nepotrivit si jignitor. nu e asa, dar mi-ar trebui prea mult ca sa explic
literatura. deranjant e cind se aduna o intreaga opera din culegerea de articole. cu asta n-o sa ma pot impaca niciodata, pe mine un asemenea autor ma pierde de cititor. dar sa stii ca mie fairia mi-a placut. si-mi pare rau ca lumea nu te cunoaste ca autor al fairiei. e, intr-adevar, cea mai buna chestie a ta. si n-o zic doar eu, care te cunosc si-s terorist pe creativitate, dar mai stiu vreo doi trei. nu scriu la nici o revista literara, dar sint oameni intimidant de destepti. unul lucreaza la joc secund:)
@gheo: cind spuneam de cartea lui marius chivu nu voiam sa-l atac. voiam sa dau de inteles ca se pot presupune aceleasi precautii ori impedimente si in cazul autorilor pe care el ii someaza sa iasa cu ceva nou ca sa nu uite lumea de ei. exista pudori, rezerve, lipsa de timp, angajamente de tot felul. iar despre activitatea de publicist, gata, nu mai insist, sint mult mai relaxat. pe urma, tu esti fain, fiindca, pe linga volumele facute din cioburi, de succes, ai scris si sint sigur ca inca scrii pe ascuns
27 martie 2007 la 7:33 am
Totusi, Marius Chivu face parte dintr-o generatie noua de critici, o generatie dezghetata, care merita !
27 martie 2007 la 9:18 am
@kata: scuze, n-am inteles faza cu titlul care ar putea fi folositor. si nici in ce fel ar putea fi folositor un roman anglo-saxon sau traco-albanez. ce, de folos ne arde noua cind cetim romane?
27 martie 2007 la 9:38 am
kata – in ce priveste prostiile pe care le-am zis eu poti sa faci ce vrei cu ele – nu stiu ceilalti ce parere au…
(vezi insemnarea mea de azi)
si don’t worry cu confuzia intre autor si personaj in cazu tau – nu esti asa de tare ca claudia golea
stiu ca ai fost librar din cronici, reviste etc, nu m-am luat dupa carte
krossfire – de acord, fara discutie
27 martie 2007 la 9:50 am
@krossfire: nu dau doi bani pe generatia noua de critici, de scriitori sau de orice altceva. prefer sa ii iau pe cetateni individual, nu sa-i judec asa (tineti-va bine!), pausal.
27 martie 2007 la 9:59 am
Dragilor,
Cu mult interes am citit discutia voastra, si astfel m-am decis sa adaug si eu catva remarci…
In privinta lui Marius Chivu – multi ati vorbit in necunostinta de cauza.Cineva punea la indoiala textele critice si prezenta lor in revistele de specialitate(sau oriunde)….astfel va recomand o scurta vizita prin arhiva revistei Romania Literara! Aici o sa tot gasiti cronica sa de intampinare cat si recenzii si aici isi are si inceputul activitatea tanarului critic.
Va mai recomand o incursiune prin numerele revistei “Lettre Internationale” unde veti gasi fragmente minunate din proza lui Marius Chivu.
Tot sub semnatura lui, de vreo cateva saptamani, apar niste recenzii foarte bune in Romania Libera(luni).
Dilema si Dilemateca sunt revistele in care constant M.C. scrie despre lecturi, autori, carti…noutati editoriale si tot ce-i mai nou in lumea cartilor din Romania….in nici un caz nu sunt niste nume de care criticul se foloseste….
Sa nu credeti ca ii fac lobby lui Chivu…este doar o reactie la spusele celor care vorbesc fara sa cunoasca….(vezi Cinicul)!
Pur si simpul consider ca M.C.are dreptul sa-si spuna parerea(avizata chiar)…si cred ca are dreptate in tot ce a spus in nr curent din Dilema!
27 martie 2007 la 11:15 am
Nici mie nu-mi spune mai nimic Chivu. Dar absolut nimic. Poate pentru că vine din zona aia scolastică şi snoabă a lumii literare, poate pentru că ideile lui critice şi forma în care le expune mi se par irelevante. Cel mai probabil, şi una şi alta. (Mărturisesc, totuşi, că i-am citit doar cîteva articole, pe la începuturile lui critice, după care am refuzat, pur şi simplu, să mă mai plictisesc [şi] cu asta
Se poate ca acum să scrie mai bine…)
27 martie 2007 la 11:27 am
poate poetul Marius Chivu…
am auzit ca a luat un premiu pentru poezie…
dar nimenu nu a vazut poezia lui Chivu… vad ca e si prozatior,,, unde a scris???
critic??? unde oameni buni a scris omul asta critica?????
ne-,matam cu apa de izvor????
hai sa fim seriosi
c.
27 martie 2007 la 11:33 am
@cinicul: se pare ca poezia, proza si critica lui marius chivu sint doar pentru alfabetizati. asa ca, tu nu esti in target. da’ nu te-ngrijora, roade mai departe!
27 martie 2007 la 11:47 am
@gheo
mie, mie imi place mult de tot fairia!
chivu mi se pare ok. cam scortos prin romania literara dar, in fond, f ok. criticul tanar cel mai misto mi se pare iovanel, iar pe alocuri sunt misto si terian, cristea-enache, alex matei. iovanel e cel mai relaxat.
27 martie 2007 la 11:53 am
@vic: nu cred ca nu intelegi
dar, hai: eu cred ca, decit sa mimeze cresterea in propriiiiii ochi, incercind – snob – sa se simta mai bine in propria piele, mai folositor i-ar fi unui cititor mediu sa incerce sa se simta pur si simplu bine. delectat, daca vrei, de un roman (e un exemplu) cu introducere, cuprins si incheiere (cum e folclorul legat de lit. anglo-saxona.) daca vrea mari idei si dezbatere, sa ia ceva nemtesc ori frantuzesc (alt foclor). oricum, in nici un caz nu cred ca-i foloseste sa se stie posesorul unei carti trendy ori mari si groase, fatza de care are initial doar un angajament de client stimulat publicitar, nu angajementul poftelor si intereselor personale de lectura. desigur, nici primul caz nu e completa irosire, exista insa o gradatie.
27 martie 2007 la 12:54 pm
bai… vic… eu nu ma pricep asa bune la literaura .. si nu ma musca de cur ca rezist…
am intrebat ceva.. daca ai raspuns… haidi fata… daca nu … pa si pusi…
c.
27 martie 2007 la 1:55 pm
@kata: eu ziceam ca folosul e una si delectarea e alta. ca, daca vrea carti care sa-i foloseasca, isi ia de-alea despre cum se cresc viermii de matase, nu romane.
pe de alta parte, daca n-as fi mimat, la virste diferite, cresterea in proprii ochi, eu as fi citit si acum doar dumas tatal si m-as fi privat de o groaza de placeri. stii tu teoria aia a formele si asa mai departe. asa ca, poate sa fie bun si snobismul la ceva.
@cinicul: ma gindeam ca nu stii sa citesti si de-aia n-ai bagat de seama ca ti se raspunsese deja la nedumeriri. o facuse anushka.
@yanush: am impresia ca sinteti chit. nici tu nu cred ca-i spui prea multe lui chivu. ca vii din zona aia a betivilor galagiosi de care e plina lumea literara.
27 martie 2007 la 2:03 pm
@gheo. mie mi-a placut fairia
27 martie 2007 la 2:16 pm
@vic: sigur ca exista un snobism bun. ala care si pe mine m-a pus sa ascult fecioara si moartea si imperialul (folclorul muzicii clasice) pina chiar am inceput sa inteleg cite ceva. totusi, mi se pare ca iar te prefaci ca nu intelegi. eu cred ca snobismul folositor si cel sterp se pot deosebi apreciind macar cantitativ (gen: cit timp ai petrecut pina sa) reflectia prealabila unei alegeri de consum cultural. uuuuf. daca-mi acord mie insumi suficienta atentie prealabila, am sanse sa fac o alegere sincera si folositoare. pam-pam
27 martie 2007 la 2:18 pm
si sa stii ca ianus nu e betiv. si nici chiar asa de galagios parca nu mai e
27 martie 2007 la 4:14 pm
daca nu e betiv, atunci chiar n-are nici o scuza.
27 martie 2007 la 4:15 pm
anushka – multumesc pt comentariu
yanush – stii bancu ala cu ardeleanu care aude la radio ca se cauta prim-ministru si vine repede la Buc sa anunte sa nu conteze nimeni pe el?
multumim, oricum, ca ne-ai impartasit opiniile tale
vic – da, e bun si snobismu, cum zici tu – si mi-as dori si mie putin snobism de ala, numa’ de n-as fi asa lenesa
pt toata lumea – nu mai accept comentarii aiurea despre marius chivu – o sa le sterg.
)
si pliz nici despre yanush – si in general despre nimeni (me included
27 martie 2007 la 4:23 pm
si eu, care tocmai ma pregateam de un comentariu “aiurea” despre cum se face promovare in romanica.
ma rog, tot e bine de stiut ca, de acum inainte, o sa fie un blog exclusiv laudativ. sau, daca nu e asa, fa-ne o lista cu ce e permis si ce nu.
27 martie 2007 la 4:28 pm
vai, of, shit, damn, omg, wtf, ce dracu mi-a trebuit mie blog?
bine, puneti ce comentarii vreti, nu sterg nimic
27 martie 2007 la 4:33 pm
am uitat sa pun un emoticon –
27 martie 2007 la 4:43 pm
pai, eu ma pregateam sa laud promovarea colectiei chic de aseara. da’ ce-mi vazura acum ochii pe site-ul polirom, despre respectivul eveniment?
poftim de cititi: “(…) media a fost singurul canal prin care zecile de mii de cititoare au aflat noutati despre cartile traduse in colectie.”
bestial, nu?
27 martie 2007 la 4:45 pm
care canal? ca n-am inteles
27 martie 2007 la 4:46 pm
“vic says> @yanush: am impresia ca sinteti chit. nici tu nu cred ca-i spui prea multe lui chivu. ca vii din zona aia a betivilor galagiosi de care e plina lumea literara. ”
vic am impresia că eşti bătut/-ă în cap puţin. tu nu înţelegi un lucru elementar – eu sînt autor, iar chivu ăsta e critic. pe mine poate să nu mă intereseze, eu pot să nu-l citesc (şi chiar nu mă şi nu-l). el, dacă face acelaşi lucru (date fiind şi condiţiile “obiective” – despre mine au scris sute de oameni, majoritatea “de bine” etc), e stupid şi neprofesionist. 2. în judecarea literaturii criteriul ăsta (marxist
– zonă socială a discursului) înseamnă foarte puţin – în comparaţie cu celelalte, în critică, însă, e central (avem critici scolastici, cronicari impresionişti, critici marxişti şi neomarxişti, postmodernişti, istorici literari etc – toate denumirile astea trimit – într-o măsură mai mică sau mai mare – la spaţiul social şi la formele de manifestare din el) – pentru că subîntinde tocmai registrul şi referentul discursului.
m-ar îngrozi să aflu că tu eşti chiar acest chivu şi nu înţelegi atîta lucru.
27 martie 2007 la 4:47 pm
media=singurul canal.
))))))))
27 martie 2007 la 4:50 pm
aaaa, bon, laudabil, recunosc
))))
27 martie 2007 la 6:18 pm
@yanush:
1) ok, poti sa ramii neingrozit, ca nu sint chivu.
2) nu stiam ca vorbesti ca criticii “scolastici” (apropo, atentie la proprietatea termenilor), cu cuvinte de-astea, ca “subintinde” si “referentul discursului”.
3) stim ca majoritatea au scris “de bine” despre tine. da’ poate le-a fost frica sa nu-i injuri (la propriu), daca scriau de rau. ca iti sta in obicei.
4) cind ziceam ca vii din zona betivilor galagiosi, nu vorbeam despre poezia ta, ci chiar despre tine. stii tu – genul care se iubeste excesiv si se pupa balos pe sine.
5) in rest, esti simpatic. si, daca ai invata si cealalta jumatate a scrisului (respectiv, taiatul), ai publica niste carti mai bune.
6) hai, sa traiesti!
27 martie 2007 la 6:59 pm
luciat, eu unul sînt sătul de indivizi care mă bălăcăresc cum le vine la gură la adăpostul anonimatului. te rog să-mi trimiţi pe email IP-ul individului vic. în cele scrise mai sus de acesta sînt pe puţin 10 calomnii, aşa că sper că îmi vei da dreptate şi îmi vei face plăcerea
.
27 martie 2007 la 9:36 pm
canalu media fu “busit” de mine. l-am sters. nu dau explicatii ca nu am chef. nu mai aratati cu dejtu.
28 martie 2007 la 4:51 am
yanush – uite inca o calomnie, de la mine personal: nu esti sanatos la cap! cum iti inchipui ca o sa-ti trimit IP-ul individului vic sau al altui individ?
nici la politie nu le-as trimite! drept cine sau ce ma iei?
a, poti sa te duci pe blog la mayuma, ca si el te “calomniaza”, ca sa folosesc vocabularul tau – are dreptate vic, atentie la proprietatea termenilor – eventual te-a calomniat cind a zis ca esti “simpatic”?
))))))))
vezi ca pe mayuma poti sa-l dai in judecata fara sa faci eforturi de detectiv, ca stii cine e
si, eventual, daca vrei sa ma dai pe mine in judecata te-as sfatui sa te mai gindesti, ca eu as avea mai mult de cistigat ca tine din asta, in ce priveste publicitatea
28 martie 2007 la 8:44 am
@yanush:
ce s-a intimplat, flacaule? esti nervos? nu-ti convine sa fii tratat cu mult mai multa blindete decit i-ai tratat tu pe altii?
28 martie 2007 la 9:27 am
vic e absolut murdar ce faci. eu am spus ce cred despre oameni, uneori pe un ton agresiv (de cele mai multe ori nu), dar niciodată la adăpostul anonimatului.
)
mă deranjează enorm situaţia asta în care sînt înjurat de indivizi ascunşi în spatele tastaturii. e un mod laş de a te raporta la ceilalţi. e vorba şi de calomnii: 1. îi cer lui vic să demonstreze că autorii de cronici ar fi scris lucuri bune despre mine din frică şi 2. că un om care nu a mai băut tărie de 10 ani şi intră într-un bar o dată la doi ani e beţiv (trec peste alte cuvinte mizerabile folosite în discursul despre mine: “bălos” etc).
vic, eu pot să-ţi spun că eşti un dobitoc mizerabil, şi chiar îţi spun că eşti, pentru că eu îmi asum identitatea mea. tu, în momentul în care faci astfel de mizerii, va trebui să faci aidoma.
@ luciat: după cum probabil ştii, legea calomniei e încă în funcţiune.
te rog să mă scuteşti cu “nu aş spune nici la poliţie”.
mie îmi trebui doar identitatea individului vic, pentru că aşa e corect dpv uman – să o ştiu. ca să am o mică discuţie cu el.
din moment ce nu vrei să-mi dai IP-ul calomniatorului, sînt nevoit să declanşez o procedură de identificare a ta şi control al datelor tale.
(sînt convins că tu nu îţi dai seama că tot ce facem noi pe net e înregistrat în baze de date
zici că îţi voi face reclamă cu această ocazie – nu pot decît să mă bucur.
totuşi, s-ar putea ca subiectul discuţiei să nu merite “reclama” asta. (1. ai auzit, cred, de Mugur Ciuvică şi pătăraniile lui; 2. chiar nu vreau să-ţi fac rău).
aştept, în 6 ore, un mesaj cu IP-ul sau numele şi emailul individului vic.
28 martie 2007 la 11:25 am
@luciat: sint sigur ca ti s-a facut frica
))))))))
@yanush:
1) erai la fel de anonim ca mine cind ai inceput sa injuri in stinga si-n dreapta. si ai folosit injuraturile drept mijloc de promovare. asta e o calomnie sau un adevar?
2) nu ti-am spus ca esti betiv. reciteste cu atentie mesajele mele de mai sus.
3) nu ti-au iesit la numaratoare cele 10 calomnii. daca spun ca stai prost cu aritmetica e tot o calomnie?
4) daca spun ca n-ai simtul umorului e tot o calomnie?
5) hai, pa!
28 martie 2007 la 11:26 am
yanush
1.anonimatul e regula pe bloguri. ne convine, bine, nu ne convine, avem o problema personala
Pot sa depun marturie ca mie nu mi-a fost teama sa ma injuri tu – STIAM ca mai devreme sau mai tirziu o sa ma injuri aiurea, asa cum o mai facusei deja (cind m-ai facut “ceausel” si alte alea)
))))))))))
))))))))))))
)))))))) – dar, doamne, reciteste un pic dupa ce te calmezi si zi-mi dupa aia cu mina pe inima daca tie nu-ti vine sa rizi
)))))))))))))))))))))))))))))))) chiar vrei sa faci din mine o martira? sfinta luciat, aparatoare a bloggerilor? ca sint deja sfinta luciat, aparatoare a cititoarelor, in biserica lui gavagai 
))
2. vic a zis ca “poate” le-a fost frica oamenilor sa scrie de rau. A facut o deductie logica in privinta psihologiei oamenilor alora, exact asa cum a facut si Tatiana Niculescu Bran in romanul ei jurnalistic
3. sa fii “betiv” nu e o crima asa ca nu vad calomnia – si nu vezi ca ti-a sarit imediat cineva in aparare sa spuna ca nu esti betiv?
4. nu te scutesc cu “nu as spune nici la politie” – e un obicei de-al meu inca de pe la 7 ani, sa nu fac chestii de-astea gretoase – sint destul de narcisica, imi place sa-mi conserv o parere buna despre mine, de-aia
5. nu stiu daca au expirat cele 6 ore ale ultimatumului tau
6. multumesc ca nu vrei sa-mi faci rau! te asigur ca daca ma dai in judecata si exista un judecator suficient de idiot sa ma condamne pt calomnie sau al’ceva, NU o sa fac apel, NU o sa platesc amenda, o sa ma duc incintata la puscarie de dragu’ tau – mi-e rau cind ma gindesc la ce grad de celebritate as putea ajunge (ma si vad invitata la TV! la Dan Diaconescu, la Radu Moraru, cu putin noroc si la Andrei Gheorghe) – basca documentare gratis pt o autofictiune de succes (eventual ecranizabila) – hmmm, sper sa nu-ti fi dat o idee, sa te gindesti ca totusi SI TU ai de cistigat destul de mult:)))))))))))
7. asa ca fie-ti mila, nu ma trimite la puscarie ca totusi depind de orele mele de somn si de confortul cazii mele de baie si nu stiu cum as supravietui fara ele – na, poate mor din cauza ta si-o sa ma ai pe constiinta!
8. ai mai primit o data un avertisment de la mine, ca nu voi mai accepta nici un comentariu de la tine daca sari calul – ai cam facut-o. Iti las totusi posibilitatea sa mai pui un comentariu – gindeste-te putin inainte s-o faci – de ce tii tu mortis sa strici atmosfera aici? iti foloseste la ceva? ai avut libertate sa-i raspunzi lui vic – el a fost haios si tu nu, deloc. Opreste-te, reciteste, si ai sa vezi ca toata lumea te respecta ca poet, ca toata lumea vorbeste despre tine cu o anumita simpatie, ca nu e dracu asa de negru.
hai, sa traiesti si sa te relaxezi un pic!
28 martie 2007 la 11:30 am
vic – da, mai, mi s-a facut
)))))
auzi, daca ma baga yanush la puscarie vii si tu sa-mi aduci o portocala, ceva?
28 martie 2007 la 11:33 am
@ VIC:
SPUI> “1) erai la fel de anonim ca mine cind ai inceput sa injuri in stinga si-n dreapta. si ai folosit injuraturile drept mijloc de promovare. asta e o calomnie sau un adevar?”
Asta e o prostie. Eu nu mai sînt anonim de prin 1997, cînd publicam texte literare în “Litere nouă” şi “Cuvântul”. Din nou, habar nu ai despre ce vorbeşti.
@ Luciat: ţi-am scris pe email. nu vreau să te dau în judecată, pentru că nu am nimic cu tine. Te voi raporta ca să pot ajunge la identitatea acestui dobitoc şi să am o discuţie cu el despre măgăria asta anonimă. Atît şi nimic mai mult.
28 martie 2007 la 12:04 pm
@ luciat> anonimatul nu e nicio regulă pentru bloguri.
blogării care au domenii proprii au absolut toate datele pe net.
wordpressul, ca toate siteurile care le oferă oamenilor “puterea anonimatului” are şi o structură de raportare a abuzurilor. cum e şi normal să fie.
28 martie 2007 la 12:17 pm
deh, asta e
poate chiar o sa reusesti sa distrugi blogul asta cu totul
n-ar fi prima data cind mi se intimpla sa mi se ia jucaria preferata
nici prima data cind sint nevoita sa renunt la ceva ce-mi place
nici prima data cind oameni cu care m-am purtat frumos imi dau in cap
si nici ultima, sint convinsa, ca am o capacitate infinita de a nu invata din asemenea greseli
28 martie 2007 la 12:33 pm
Am cautat aici alt gen de discutii…se pare ca am dat peste o cearta ce tine de 2 zile!!
Deci am decis bine sa stau pe langa acest subiect!
NU despre carti vorbeati? nu literatura era subiectul principal al blogului?…groaznici sunteti!
Cred ca aveti multe lucruri interesante de tratat…ce ar fi sa faceti asta iar??!!
E prima si ultima experienta pe care mi-o doresc in lumea asta a blogului !!!
Salutare
28 martie 2007 la 12:37 pm
ce misto! poetul marginal, vocea revoltata invoca REGULA. face apel la AUTORITATI. la propriul NUME si la NUMELE care au scris atit de bine despre EL, anarhistul de odinioara.
28 martie 2007 la 12:38 pm
Aloooo? Care nu si-a mai luat pastilele? Ce-i comédia asta?
28 martie 2007 la 12:47 pm
anushka – e prima si ultima data cind se intimpla asa ceva pe blogu asta, dar inteleg perfect daca n-o sa te mai intorci vreodata pe aici
imi crapa si mie obrazu de rusine
“cearta” asta s-a terminat aici – nu mai accept comentarii de la marius ianus
28 martie 2007 la 12:52 pm
poate am cazut in propria capcana. vorbeam mai la-nceputul postarilor astea despre “promovare agresiva”. oare nu asta a facut yanush?
28 martie 2007 la 1:02 pm
luciat, daca se intampla ceva cu blogul, reincepe-l in alta parte, please. e prea misto ca sa renunti la el asa usor.
28 martie 2007 la 1:51 pm
luciat, scuze daca, fara sa vreau, am contribuit la stricarea atmosferei de pe blogul tau. sa-mi zici daca e cazul sa-mi fac prastie ca sa am cu ce sa-ti arunc portocalele peste gard.
28 martie 2007 la 4:32 pm
Odinioara am citit un volum de poezii foarte misto, “Ursul din containar”. Nu-l pot lega deloc de ce am citit acum. Si imi pare sincer rau, tare rau… Desi incep sa am banuiala ca rebelii cei mai zgomotosi in tinerete prind cel mai repede osinza. Zau ca-i pacat.
28 martie 2007 la 9:28 pm
luciat, esti rea cind spui ca ti-ai pierdut timpul cu cartea lui chiva (si, mai ales, cind il compari cu baetica!); e scrisa misto si poti sa zici orice despre 69, dar nu si ca e plictisitoare (as spune ceva si despre cum l-a plagiat pe ianush – si presupun ca ianush are si dovezi, mai precis, texte scrise, altfel, cine stie, ar putea fi acuzat de calomnie – dar nu vreau sa labartez povestea de mai sus).
adica: uneori, nu-ti inteleg criteriile
(kata, ambivalenta ta ma face sa rosesc – tu, unul dintre cei mai faini self -(friends) – promoters sa vii cu texte de-astea despre”manipulare” si nu stiu ce, de parca oamenii mari ar fi copii mici?; maine poimaine te vad Vituperindu-i cu sfinta indignare pe Dan Brown sau Coehlo)
29 martie 2007 la 6:19 am
@dan. te inseli
. n-o sa ma vezi niciodata vituperind “cu sfinta indignare pe Dan Brown sau Coehlo”. pe urma, nu stiu ce vrei sa spui cu “ambivalenta”. parerile exprimate aici au fost doar cele ale unui librar caruia i-ar fi placut sa-si faca treaba pe o piata de carte mai vie. sau intr-o librarie ideala, cu niste clienti de mai mare dragul 
. ce? tie, ca editor, nu ti-ar placea sa ai parte doar de manuscrise misto, de scriitori neranchinosi si receptivi la sugestii? nu ti-ar fi mai usor sa mergi la servici?
despre asta era vorba. cit priveste ambivalenta, daca e s-o luam in considerare, tu stii ca eu, pe linie de servici, cam pun umarul la promovarea autorilor folositi zilele astea ca exemplu. si mai stii ceva? de un an imi bat capul sa identific si alti oameni care sa adune public intr-o aula a unei universitati din provincie. stii citi constanteni au venit la andrei codrescu? vreo 20. restul erau scriitori adusi de manolescu cu autobuzul zilelor si noptilor literaturii. si, vazind, asta, librarul din mine s-a mai intristat o data.
29 martie 2007 la 7:29 am
ok, k, poate am citit eu in diagonala…sint curios ce o sa aflam datorita programului astuia olandez de monitorizare a cartii rominesti, ce se mai citeste, cit, cum etc. scriitorii romini sint inca, asa cum zice si luciat, schizoizi: pe de o parte, vor succes (si vor!), pe de alta, scriu in dispretul propriilor dorinte si ii intereseaza prea putin sa-si faca ei insisi promovare (sau o fac intr-un fel rudimentar) – ca sa dau un exemplu, saptamina trecuta am fost la un event cu vedete tv; o poeta tinara – draga mie, de altfel – m-a intrebat, cu amaraciune, “te-ai luat si tu cu de-astea?”. de-astea ce? sau, pt ca am facut postfata la belle de nuit – postfata nu prea magulitoare, dar nu asta e important, cine a citit-o stie -, am fost tras de urechi de tot felul de “puristi” literari. calculul meu a fost obscen de simplu – publicitatea din jurul cartii (si stiam ca o sa fie multa) o sa traga in virtej si romanul meu, urbancolia, care, sper, o sa apara pina la sfirsitul anului (si cititoarei teroriste sigur n-o sa-i placa, am mirosit eu cam ce vrea:))
asa, buuun – kata, tu cind termini romanul?
29 martie 2007 la 8:02 am
dane, tu ai impresia ca turneele alea pe care le fac scriitorii din afara sunt organizate si gandite de ei!? de faptul ca editura e obligata sa promoveze autorii ai auzit? cat self-promo crezi ca-mi pot face eu atata timp cat cartea mea nu se gaseste decat la chioscul din fata muzeului literaturii? intre timp am mai gasit cateva solutii, una dintre ele fiind self-publishing-ul. Sper sa mearga, si daca merge, sper sa se bage si ceilalti care ar avea nevoie
Cat despre belle de nuit, nu cred ca de aia ai scris prefata. M-am mai exprimat si prin alte medii, stii parerea mea, nu mai insist
29 martie 2007 la 8:41 am
dane, e greu sa vorbim, fiindca ne cunoastem. mie mi se pare foarte normal ca tu ai scris prefata aia. mi-a placut si ce reactii ai avut in presa. cred ca ai beneficiat de o vizibilitate care-ti va ajuta. dar ma intreb. daca urbancolia va fi o carte nu prea buna, o sa ma bucur ca totusi se vinde super si ca dan e pe cai mari? sau, daca o sa fie buna si-o s-o citesc cu placere, o sa fiu trist ca nu e bestseller (ca de vindut o sa se vinda macar mediocru)? nu stiu sa spun. sint sigur insa c-o sa mor de ciuda dac-o sa fie si buna si bine vinduta
.
stii ca eu am fost la un moment dat sigur c-ai scris belle de.. si ma bucuram ca ai bani? pe urma, am citit din carte si mi s-a parut cam foarte proasta. ma rog, raportat la vilva, la investigatiile dan c.-ului. si, desi m-as fi bucurat in continuare sa te stiu cu portofelul plin, tot m-am intristat vazind ce carte slaba se leaga de numele tau.
@eugen. tu esti poet si lucrezi in publicitate. uneori merge sa le amesteci. totusi, citi autori romani stii tu pretabili la o campanie organizata de promovare.? pot scrie excelent, dar pina sa le vinzi cartea, le vinzi imaginea. tu crezi ca daca filip florian ar fi la fel de ghidus la dinescu, dar fara apetenta socio-politica, poliromul n-ar putea regiza ceva spectaculos pe profilul lui? dar el doar scrie bine, si atit. dan zice de mine ca-s fain self-promoter. sa se gindeasca dan numai la faptul ca eu, oriunde m-am dus, m-am dus la brat cu leac
29 martie 2007 la 8:43 am
corectura: “daca filip florian ar fi la fel de ghidus CA dinescu”
29 martie 2007 la 8:49 am
pt dan sociu – poate ai dreptate si sint rea – am cam uitat cum e de fapt cartea lui Ionut Chiva – stiu ca m-a enervat – ma mai uit pe el cind am timp si-o sa revin
poeziile tale mi-au placut, sa stii! mi-a scapat ca lucrezi la un roman, o sa-l citesc cu siguranta, tocmai pt ca mi-au placut poeziile (vezi ca n-am zis ca am lesinat de placere!)
29 martie 2007 la 9:36 am
din prima transa de la polirom mi-au placut foarte mult 69 al lui ionut si pe bune / pe invers al lui Adi. l-ai citit, lucia?
catalin: sigur, mai intai vinzi imaginea, dupa aia restul. de acord. imaginea, insa, se construieste. editurile normale au un departament foarte “bazat” de marketing. aia, impreuna cu autorul care trebuie promovat, decid care e cea mai buna directie de constructie / promovare de imagine din toate cele posibile. stabilesc apoi toate detaliile, semneaza un contract prin care autorul se obliga sa participe la toate evenimentele din el si apoi dau drumul campaniei. totul se intampla in functie de personalitatea autorului si de creativitatea celor de la marketing (care trebuie sa fie la cote inalte). e nevoie de bani investiti. care bani se scot sau nu dupa aceea, in functie de succesul campaniei (si mai putin in functie de calitatea cartii). daca respectiva campanie nu-si atinge obiectivele urmeaza penalizari pt responsabilii din departamentele respective. si asa mai departe. e o masinarie care trebuie doar urnita si care are destul de putin de-a face cu ce vrea autorul. in momentul in care semnezi un contract cu o editura nu prea mai conteaza ce vrei tu (ca doar iti iei bani din plin), conteaza doar ca editura sa faca profit. repet, asta se intampla in afara, la noi totul e la un nivel primitiv din ce am putut eu observa. niste lansari obosite pe la carturesti sau in alte parti si… cam atat.
29 martie 2007 la 9:40 am
a, si nici nu vreau sa intru in chestiunea platii autorilor. banii primiti de autori sunt, in cel mai bun caz, niste jigniri voalate iar in cel mai rau caz direct un scuipat in fatza. muncesti 2 – 3 ani la o carte si nu castigi nici macar banii de cheltuiala pe o luna de zile. si daca ma gandesc si la premiile literare sigur iar ma enervez. asa ca mai bine nu ma mai gandesc si ma bucur eu de jobul meu frumos. am descoperit ca munca mea imi cere sa folosesc multe din tehnicile pe care le foloseam in propriile poeme
29 martie 2007 la 11:58 am
eugen, e adevarat ca autorii primesc foarte putini bani, dar asta e si pt ca, pur si simplu, romanele rominesti nu prea vind mai mult de 1000-2000 de exemplare. nici filip n-a vindut mult in rominia din degete mici (baiuteii a avut mai mult succes – pt ca majoritatea cumparatorilor de carte sint bucuresteni; asta e un secret pe care vi-l dau mocca: povestile bucurestene – nu neaparat scrise de bucuresteni – se vind). dar cu banii pe care i-a luat – si pe care o sa-i mai ia- de la americani, vb lui kata, se cam poate retrage o lunga perioada…:)
eugen, daca vrei sa-ti promovezi cartea, eu zic sa-ti cumperi o parte mare din tiraj si sa-ti Iei Soarta in miini. n-are rost sa te enervezi degeaba
29 martie 2007 la 12:00 pm
si nu, NU am scris eu belle de nuit; am mai spus-o> mi-e ciuda ca nu am facut-o; chiar m-am gindit la asta, dar numai pt o clipa, la o bere, pe-urma m-am dezumflat (sint lenes)
29 martie 2007 la 12:42 pm
30 martie 2007 la 11:04 am
@eugen, e curios cum folosesti in acelasi comentariu indignarea apropo de cartea care se gaseste doar la chiscul MLR laolalta cu self-publishing-ul. eu credeam ca problema autorului roman nu e sa publice, ci sa vinda. sa i se vinda, ma rog. ca self-publishing in ego.proza nu prea cred… (ego.proza e un brand care vinde, asta e clar. polirom e o editura care are spatii asigurate in orice librarie – alta chestie clara). self-publishing la edituri care nu sint primite in diverta tot nu ajuta, ne intoarcem din nou la chioscul MLR.
@tot eugen. pai zice bine dan sociu: banii vin ca procent din vinzari. autorii romani nu au procente mai mici decit cei straini (exceptii sint si de-o parte si de alta, deci putem renunta la ele). in general ne invirtim pe la 7% din vinzari. dar daca romanul vinde 500 ex (o mie? doua?) iar strainul de la 1500 in sus… (nu vorbesc de tirajele americane, unde fiind ei de zece ori mai multi decit noi…)
bine e ca de la o vreme au inceput si autorii romani sa treaca de limita celor 1000 de ex vindute. eu sint optimist. cred ca sintem pe drumul cel bun.
si apropo de turneele de promovare. pai daca romanul vinde 1000 ex (si nu toti vind atitea) tare mi-e teama ca un turneu va costa cit incasarile din tirajele a cel putin 2-3 colegi, care si ei s-ar vrea promovati. si tot asa.
30 martie 2007 la 11:33 am
self publishing-ul n-are legatura cu editurile. pentru mai multe informatii: http://www.lulu.com (deocamdata e cea mai buna varianta, am mai gasit cateva, dar mai slabe).
30 martie 2007 la 11:49 am
nu m-am lamurit unde e avantajul tau – sau poate n-am avut prea multa rabdare sa caut in tot site-ul. am mai vazut chestii de-astea cu ceva ani in urma. si? cum faci? cineva ti le tipareste? cineva ti le vinde? unde? sau ti le pune in brate si ti le vinzi pe unde poti?
ma rog… chestia asta n-are treaba cu manipulatul si cu blogul asta. sau, cel putin, cu insemnarea asta. decit tangential… desi poate ar fi interesant pentru mai multi sa afle cum poti publica si vinde bine.
30 martie 2007 la 12:04 pm
ok, sa incerc sa dau niste detalii. tu iti faci pdf-ul (+ coperta) si il urci pe site. Stabilesti pretul cartii. Apoi te apuci si faci reclama. Cine vrea sa cumpere, comanda direct de pe site. Cat de mult vinzi depinde de cat de mult te promovezi. Situl ia procent din pret pentru fiecare carte (cheltuieli de productie + fee-ul lor). Tu iei ce ramane. Ei nu publica decat dupa ce primesc comanda. De exemplu eu comand o carte de-a ta, ei o tiparesc si mi-o trimit, (platesc cu cardul). Tie iti intra in cont procentul tau, lor le intra procentul lor. Pe site sunt niste topuri in functie de vanzari, daca reusesti sa intri intr-unul din topuri vanzarile cresc exponential. Nu stiu cat de bine functioneaza, sau daca functioneaza, dar vreau macar sa incerc.
30 martie 2007 la 12:06 pm
@eugen, am dat si eu peste siteul asta in urma cu vreo 3 ani si mi s-a parut o idee interesanta. sper sa-ti reuseasca. eu iti tin pumnii.
30 martie 2007 la 12:20 pm
multumesc. acuma parca mi s-au mai inviorat si mie aia doi neuroni si mi-am amintit ca citisem cindva ceva despre POD (prind on demand) si cam asta era una dintre variante. mai era si aia cu trimis tirajul si faci ce vrei cu el – ceea ce insemna ca tot prin comenzi pe e-mail o vinzi, sau cu saru’mina pe la librarii (mici, ca alea mari nu te primesc). daca au punct de lucru in RO ar mai fi ceva. dar daca nu… va costa mult transportul. daca e vorba de carti in limba romana.
e o idee. investitie pe care o plateste cumparatorul. la americani, daca pe linga aia 6-7-8 dolari (pretul cartii) se mai pune posta, n-o iesi prea mult. dar pentru Ro… nu stiu cit sint taxele. dar nu chiar mici. si daca iti iese cartea la 15 USD e cam mult.
dar incearca. important e ca nu bagi bani.
30 martie 2007 la 12:23 pm
astept sa se termine traducerea, o sa o vand in engleza. ma gandesc ca in romania sunt destul de putini oameni care sa aiba card de cumparaturi online si care sa fie interesati de poezie. am mai multe sanse asa. si e si mai interesant pentru carte, calatoreste prin lume
30 martie 2007 la 12:31 pm
ei, daca e in engleza e mai simplu. nu va costa foarte mult. bravo. succes. iar prietenii ti-o pot cumpara si asa. eu am cumparat cindva o carte de pe un site cu un card normal. nu mai stiu cum am facut, dar n-am card special. si era card in lei (pretul era in USD).
30 martie 2007 la 12:42 pm
uf, tot astept sa mi se-aseze neuronii aia de care ziceam, sa zic si io ceva despre dosarul ala din dilema, ca tare m-a mai sucarit. si BAS cu atitudinea lui, si Chivu cu compromiterea tinerei generatii… auzi, nene? daca poliromii publicau doar alea 7-8 carti cite se zice ca merita in astia 3-4 ani… cine mai stia de colectia asta? cite romane ar fi ramas nescrise? ‘ai nu ma omori cu semipreparate de-astea gen multe carti tiparite fac rau la stomac… pina la urma editorul trebuie sa incerce. si cu baetica si cu chiva si cu gheo… ca nu se stie. (ei, cu baetica se putea…) literatura romana trebuie reinventata si nu stie nimeni formula. dar, usor-usor, incepe sa se limpezeasca. se spune ca unii dintre cei publicati de polirom au vindut 4000 ex. sa nu-mi zica mie chivu ca inainte de colectia asta prozatorii romani aveau indrazneala sa discute de astfel de vinzari. bine, visau… ca toti visam. dar nu… pe bune.
30 martie 2007 la 12:45 pm
luciato, nu te supara, te rog. m-a apucat limbarita pe blogul tau, ca pe-al meu vaz ca nu prea.
31 martie 2007 la 6:29 pm
michael – duoamne fereste, cum o sa ma supar?