Cititoarea inocenta si vinataia autoarei
„Prietenii din Romania care citisera romanele mele imi spusesera ca aveam coaie.” (p. 140)
„-Ce fel de „bilute” sa ai? Esti fata! –Tu ai testicule, eu am ovare. Nu-s tot „bilute”? – p. 74
Am cunoscut-o la un moment dat pe Claudia Golea. Ii citisem primul roman, Planeta Tokyo, si am fost, ca o burgheza autentica, sincer epatata. Bineinteles ca n-am vorbit cu ea despre carte, de altfel nu cred ca am schimbat mai mult de zece cuvinte. Nu mai tin minte cum arata, doar ca era foarte slaba si avea o vinataie banala pe genunchi. Am si eu mereu vinatai dintr-astea, ca ma lovesc constant de toate usile si mobilele din casa, dar la vinataia ei ma uitam cu un fel de fascinatie perversa: daca si-a facut-o intr-o fantastica partida de sex in cine stie ce club ciudat? daca a cazut in timpul unei crize de schizofrenie? daca s-a lovit cind nu putea sa fie atenta din cauza drogurilor? samd. Inutil sa va spun ca as fi murit de rusine sa stie la ce ma gindeam. Si ca era o persoana draguta, amabila si se purta completamente normal.
Nu stiu cit din romanele ei e chiar autobiografic, presupun ca macar excursia in miezul junglei din asta in cautarea cultivatorilor de opiu e fictiune, dar confuzia intre autor si personaj in cazul ei, in ce ma priveste, e mai puternica decit la orice alt scriitor roman. Functioneaza toate strategiile posibile, reclama, textul in sine, zvonuri pe care le-am mai auzit, totul se leaga in capul meu ca sa construiasca o Claudia Golea teribil de exotica si stranie si ce mai vreti. Poate pentru ca n-am nimic in comun cu ea (m-am drogat o singura data, intr-un loc foarte sigur, si mi-a placut asa de mult incit n-as mai incerca niciodata, de teama sa nu-mi placa prea mult). Pentru ca, tocmai de-aia, as sta pe ginduri inainte sa refuz sa fiu ca ea intr-o reincarnare viitoare 
Pentru ca, u know, hipnotizati voi o femeie „decenta” si intrebati-o daca n-are niste curiozitati
Personajul Claudia din Vara in Siam face niste chestii de te doare mintea: se urca in avion cum m-as urca eu in taxi si zboara de la Bangkok la Pnom Penh, isi plateste sedinte de masaj thailandez pentru femei (cu tot cu happy-ending), trece granite prin jungla, noaptea, se duce de una singura in baruri dintr-alea (ce vocabular vreti de la o burgheza ca mine?) si agata prostituate pe care le duce la ea in camera la hotel. Stie ce vrea de la un barbat – si de regula nu vrea sa-i faca o felatie! Fireste, se declara timida. Plinge cind o paraseste tipul de care s-a indragostit. E ingrozita cind se ingrasa, tine o cura de slabire drastica, poarta body-uri roz si sandale cu tocuri. E vegetariana. Mai lipseste sa tricoteze dupa ce-si injecteaza speed furat de la chinezi din triade si tabloul e complet.
Dupa toate astea, va rog frumos sa nu-mi cereti sa-i analizez sintactic si morfologic frazele, da? E suficient sa zic ca nu vad cum s-ar putea plictisi cineva citind.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
27 martie 2007 la 11:18 am
eu am avut ocazia la un moment dat sa-i iau un interviu catherinei millet. despre tendintele artei contemporane
. nu aparuse viata sexuala a catherinei m nici in franta, iar parerile ei despre utilizarea trupului in arta erau aproape reactionare. oricum, am frisonat cumva, a fost o sedinta foarte subtila de submission, fiindca eu habar n-aveam despre ce vorbesc, imi tremura vocea, iar ea era foarte desteapta, frumoasa si autoritara 
.
acuma, despre claudia golea, care nu scrie la fel de bine si la fel de hard. dar nu e treaba ei asta. problema cu discutia in jurul romanelor ei e aceea ca a angrenat niste voci critice care nu aveau de ce sa-si dea cu parerea. fiindca, nu-i asa, daca scriu cronici la vara in siam, de ce n-ar scrie si la pippi sosetica ori la managementul calitatii. eu am ramas stupefiat vazind cum, in jurul unei carti foarte proaste, belle de – varianta RO, se pronunta dan c. si mai stiu eu cine. sau cind, raspunzind la anchete, citesc cum cutare critic deplinge faptul ca scriitorul roman nu e preocupat de thriller, policier ori fantasy. pai, pentru ca e si asta o specializare. una pe care ar trebui sa si-o asume si ei. in rest, abandonam orice pozitie de autoritate, si vorbim ca simpli cititori despre carti. nu ne facem ca punem la cale literatura. asa, la modul general si cuprinzator. ori, gasim o cheie misto, cum a facut mihaies, scriind despre detectivul marlowe al lui r. chandler, pur si simplu de drag.
27 martie 2007 la 1:18 pm
asta e cea mai proasta carte romaneasca pe care am avut neplacerea s-o citesc. e pur si simplu de neluat in calcul.
27 martie 2007 la 3:02 pm
De Claudia Golea am citit “French Coca-cola”, care chiar e o carte autobiografica, autoarea isi povesteste parti din copilaria si adolescenta petrecute impreuna cu parintii in Franta si in Republica Centrafricana. Mi-a placut si ceea ce a povestit, si cum a povestit, dar alte romane nu am indraznit sa-i lecturez pentru ca am citit si eu ca sunt foarte slabe. Dar cu cronica favorabila a Luciei sunt dispusa sa ma razgandesc!
27 martie 2007 la 3:44 pm
pe mine m-ai cinvins sa o caut prin librarii si sa o citesc
27 martie 2007 la 4:05 pm
kata – n-am citit aia a lu millet si nici n-am de gind, ma enerveaza chestiile astea ostentative dar misto povestea cu interviul
sint de acord cu ce zici apropo de claudia golea
mono – te invidiez, daca asta e cea mai proasta carte romaneasca pe care ai citit-o
n-am zis ca e virginia woolf a romaniei!
L. – eu n-am citit french coca-cola dar urmeaza – si nu e o cronica favorabila, e doar despre cum am citit eu si ce impresie mi-a facut
lindabelinda – da’ numa’ sa nu cauti cine stie ce subtilitati si rafinamente – e o carte fara pretentii si nu e deloc plicti
27 martie 2007 la 4:49 pm
nu stiu dacă am fost captiv sau altele au fost cauzele dar în prima weekend dublu (sbt + dum) liber, după doi ani, asta fu prima carte citită. cu pauze de cafea ieşită pe terasă, cu două apeluri telefonice musai de răspuns, cam două ore mi-a luat…
27 martie 2007 la 4:56 pm
27 martie 2007 la 4:59 pm
@potzekalnikov: sper sa nu te sinucizi. hai, te rog, n-are nici un rost!
27 martie 2007 la 5:02 pm
ia te uita, vic ştie
27 martie 2007 la 6:06 pm
lasa, tovarase, ca am mai citit si noi cite ceva.
28 martie 2007 la 9:00 am
N-am mai intervenit ieri pentru ca era scandal de ajuns pe blog. Supararea mea de ieri era legata de comentariul lui Kata. De cel in care zicea ca Patapievici si Plesu “au un onorabil public ingineresc, cadre medii cum le spun eu, un public care mai folosit ar fi daca ar citi niste romane anglo-saxone fara complicatii”. Ia uite domnule ce categorisiri naste Kata. I-auzi, “cadre medii!”. M-am simtit oleaca reconfortat atunci cind Vic a cerut lamuriri privind la ce ar putea fi folositor un roman anglo-saxon sau traco-albanez. Apoi s-a stirnit discutia despre snobismul folositor si cel sterp.
Cel mai mult m-a suparat ca, de fapt, eu nu am putut termina nici Omul recent, nici Despre ingeri. Am crezut ca e momentul prost, ca e cava trecator. Ei bine, consat acum ca nu depindea de mine, nu era ceva subiectiv, era vorba de apartenenta mea la categoria cadrelor medii, era vorba de incadrarea mea sociala. Nu are rost sa reiau asemenea carti, e prea tirziu pentru mine sa recurg la snobismul folositor. Ma duc sa le vind la anticariat, trebuie doar sa aflu ce roman traco-albanez sa caut.
Oricum astazi mi-a trecut supararea pe Kata. Asta pentru ca mi-a placut mult cum a frisonat el luindu-i interviu lui Catherine Millet care era frumoasa si autoritara.
28 martie 2007 la 9:12 am
@Andrei:
ei, nu cred ca are rost sa fii suparat pe kata. la urma urmei, fiecare carte isi are publicul ei. si cred ca problema nu e ca plesu sau patapievici sint cumparati, in urma reclamei, si de oameni care altfel nu i-ar fi citit. ci aceea ca, spre deosebire de tine, unii care nu pricep nimic din cartile lor pretind ca ii inteleg. cred ca asta a vrut sa spuna. scuze, kata, ca mi-am permis sa raspund in locul tau. poate am zis prostii.
28 martie 2007 la 9:33 am
@andrei: eu am un deosebit respect cultural pentru “cadrele medii”. tare mi-as dori sa ajung odata si odata sa scriu pentru cadre medii. ce ma intrebam eu ieri era daca aceste cadre medii n-ar trebui sa aiba asemenea momente de onestitate (“m-a suparat ca, de fapt, eu nu am putut termina nici Omul recent, nici Despre ingeri”) inainte de a cumpara o carte, nu dupa. te mai poti si insela, dar exista carti a caror simpla rasfoire iti precizeaza foarte clar limitele. dar aici intervine si perspectiva librarului, pe care am folosi-o ieri. librarul stie ca, fiind bani putin pe piata de carte, nu poti spera ca unul care cumpara omul recent sa cumpere si moscova petuski. asta era de fapt marea frustrare.
), sa consideri jignitoare expresia “cadre medii”. eu incerc de cite ori pot sa ma inregimentez acolo, sa adopt pozitia unuia cu competente punctuale mediocre si opinii generale destul de smerite. deoarece, daca e sa judecam astfel, periculoase sint cadrele medii de facto care se comporta ca niste excelente. sau, mai subtil, oamenii care-si transfera excelenta in dezbateri potrivite cadrelor medii. cum s-a intimplat in cazul claudiei golea, judecata de cadre competente in cadrul unui discurs ce avea ca reper excelenta literara. ori, nu era cazul. e adevarat ca a aparut in ego proza, dar nu era prima ei carte, iar poliromul i le-a tiparit, reeditat pe celelalte in cadrul unei alte colectii, biblioteca de duminica. punind lucrurile la punct.
nu trebuie asadar, cum bine zice vic (mersi
28 martie 2007 la 9:56 am
@kata:
mare pacat ca nu ti-am fost musteriu. ca eu n-am cumparat nici despre ingeri, nici omul recent.
si acum o intrebare pentru omul care a fost si de cealalta parte a tejghelei: crezi ca s-ar bucura unii librari daca le-as spune si ce-as citi, dar si ce n-as citi niciodata? pe bune.
28 martie 2007 la 10:22 am
cadre medii?exista o definitie a acestei sintagme?
ce inseamna cadrul mediu? cine e el? cu ce se ocupa? ce face el “nine 2 five”? ce’a facut in ultimii cinci ani?
si de ce mediu?
si de cadru?
brrrr, “biroul de cadre”, horribili dictu, nomina odiosa!
pe bune, acum
daca vi se pare ca anii de facultate sunt bagajul informational generalist al unui individ, va inselati
pana la urma, niels bohr juca fotbal la nivel de nationala; dar nu = Banel Nicolita
28 martie 2007 la 11:00 am
eu am luat Omul recent, am citit dupa index cite ceva, am rasfoit si am abandonat – sigur ca ma depaseste pe ici pe colo, sper ca nu chiar in punctele esentiale, dpdv al capacitatilor intelectuale, cert e ca depaseste sfera intereselor mele carora le pot dedica suficienta concentrare
Despre ingeri iese clar din sfera intereselor mele, nici macar n-am rasfoit-o, nu stiu daca depaseste si capacitatea mea intelectuala sau nivelul de cultura (e probabil, oricum)
“cadre medii” cred ca vine din franceza contemporana, nu neaparat din trecutul comunist romanesc
si eu cred ca ma incadrez la “cadre medii”
andrei – imi plac foarte mult comentariile tale!
28 martie 2007 la 11:07 am
la grande nation si definitiile ei discutabile…
28 martie 2007 la 11:36 am
ca tot sintem la subsolul siamului, hai sa spun adevarul:
cadrele medii au fost initial un fetis erotic: frizerite, asistente, laborante, in general orice purtatoare de uniforma ori salopeta. cadrele medii sint asadar un fetis mediocru. dar:
cum purtatul uniformei presupune un anumit tip de pregatire si disponibilitate intelectuala, cadrele medii pot deveni incet-incet un etalon cultural. in plus, un esantion social in continua extindere, de vreme ce studiile universitare nu mai formeaza excelentze, si de vreme ce tot mai multi profesionisti sint purtatori de uniforme: agentii de asigurari – agentii in general, bancherii, ong-istii, chiar librarii – vezi diverta si, cu ochi atent, carturesti. depasim astfel, ierarhic, nivelul personalului TESA (ce-o fi insemnind si asta?), diluind de fapt ierarhiile. pentru cadrele medii rele, snoabe, consumul cultural, atita cit e, e uniformizat si el.
iata un portret al cadrului mediu – mediu, adica nici prea rau/snob, nici prea onest/reflexiv. in citeva intrebari si raspunsuri:
1. ce spune un cadru mediu cind vine vorba de carti?
of, nu mai am din pacate timp sa citesc
sau
ai citit ultima carte a DOMNULUI paler?
2. cind vine vorba de manele
adevarul e ca, daca vrei sa te distrezi…
sau
pe bune, dac-as putea, le-as interzice
3. cind vine vorba de Dumnezeu
cred, ma mai duc si la biserica, dar nu exagerez
4. cind vine vorba de filme
oh, holywood-ul asta… avalansa…!
5. cind vine vorba de copii, politica, diete, omul recent:
of, e asa de greu (in ziua de azi)
28 martie 2007 la 11:41 am
@vic: nu-mi dau seama ce-ar zice. cred ca i-ar intrista acel “n-as citi niciodata”. fiindca, disponibilitatea volumelor (librarii citesc fara sa cumpere) te indeamna la perversiuni. citesti orice, incerci orice. nu-ti vine sa spui: pe asta n-am s-o fac niciodata. eu am citit si coelho, si stephen king, si koontz, si amis, si maria treben, si enciclopedia criminalilor in serie, si marketingul ca razboi, si o carte de soros, am uitat cum ii spune, si secretele sexuale ale lesbienelor pentru uzul barbatilor
28 martie 2007 la 11:57 am
@kata
m’ai pierdut dar dupa ce imi pleaca (sper sa plece, ieri am plecat eu inaintea lui) colegul de birou si’mi pot asezona tastatul cu o tigare, mon cher, parol, o sa incerc sa caut si dincolo de ceea ce, la o lectura epidermica, imi pare un joc de stereotipuri! am I wrong? tot ce se poate! dar daca nu?
28 martie 2007 la 12:03 pm
kata, sincer, din comentariile tale imi dau seama ca nu ti-as cere niciodata sfatul cand vine vorba de citit o carte. Nu de alta, dar iti place sa lipesti etichete aiurea pe oameni. Ii spui lui Andrei cum respecti cadrele medii (dovada ca ii pui pe toti in aceeasi barca), dar ca ar trebui sa isi cunoasca lungul nasului si sa nu cumpere carti de Plesu; mai bine intreaba librarul sa ii dea o carte pe masura capabilitatilor lor intelectuale…
In general, nu as cere sfatul nici unui librar, decat daca as avea o librarie mica preferaa de unde as cumpara constant carti. Altfel, nu vad care e rostul – nu imi cunosc gusturile si preocuparile.
28 martie 2007 la 12:21 pm
@ potzekalnikov stai cuminte, nu te mobiliza, eu sint cel care a pierdut shirul. si, intr-adevar, e un shir de stereotipuri, dar cum poti repede-repede incadra ceva, un grup, altfel decit enumerind niste stereotipuri.
@linda. te inteleg. de aia nici nu mai sint librar, fiindca vinzarea nu mergea atunci cind stateam eu la pult
pdap, sa stii ca eu nu prea vorbesc serios. am pur si simplu chef sa comunic cu niste straini inteligenti. nu-mi propun sa spun chestii esentiale, sa conving, punindu-mi eventual sufletul la bataie. nu e asta cadrul blogului. avem aici un pat al lui procust, pus cu amabilitate la dispozitie de doamna luciaT, in care eu zic sa ne lafaim cu cinstita frivolitate.
28 martie 2007 la 12:45 pm
suteti simpatici, zau asa.
am ajuns la voi prin dilema lui plesu, a carui carte despre ingeri, cadru mediu fiind? m-a fermecat. Asa cum m-a fermecat jurnalul intim al lui Florin Lazarescu, la care am ajuns prin luciat. si tot asa…
28 martie 2007 la 1:41 pm
acuma, eu tot stau si ma framant de vreo jumate de ceas, ce se alege din stereotipurile astea si, mai ales, eu, inginer minier neterminat cu licenta luata mai apoi in sociologie, cu Despre Ingeri necitit pentru ca mi’s mai la indemana Moravia sau Kadare sau Andric sau Lodge sau Golea… eu, care va sa spuie, unde ma incadrez?
28 martie 2007 la 1:48 pm
pai, cum ziceam: hai sa schimbam incadrarea. straini inteligenti suna bine?
28 martie 2007 la 2:07 pm
Golea nu merge la incadrare…
28 martie 2007 la 5:38 pm
@lucia : ma distreaza expresia asta “partida de sex”, imi evoca luptele greco-romane
28 martie 2007 la 6:03 pm
mda, mult mai misto ar fi fost “sedinta de sex”.
28 martie 2007 la 8:39 pm
sau “reuniune de sex”
28 martie 2007 la 8:41 pm
sau oricum altcumva
28 martie 2007 la 9:01 pm
partida de table?
29 martie 2007 la 6:59 am
sedinţă de cadre, ca să închidem cercul
29 martie 2007 la 8:42 am
deci io v-am intrebat in insemnare: “ce vocabular vreti de la o burgheza ca mine?”
acu m-ati facut sa ma autocitez
29 martie 2007 la 8:43 am
pt val – simpatia e reciproca, sa mai vii – apropo, chiar o sa incerc si eu Despre ingeri, ca parca mi-au mai zis oameni draguti ca e misto
29 martie 2007 la 9:09 am
andrei, toti suntem cadre. chiar si ingerii
). uite, citeste-l pe Areopagit. la treaba cu “medii” nu ma bag. aici intervine chestia cu oglinda si privirea limpede.
))…asta-i altceva! Cum suna chestia asta: dom’le, da’ plictisitor mai e Simeon Noul Teolog asta… De aceea, formularea luciei este cea mai fericita: ‘sfera intereselor mele”.
))
o nedumerire: de ce aduceti in discutie “despre ingeri”? chiar nu inteleg…cititi o intreaga literatura patristica, de la cea sinaitica pana la cea greceasca, ceva gnostici, luciferieni bla bla bla, apoi se va vedea clar ca “despre ingeri” este o carte cinstita, scrisa cu respectarea tuturor moderatiilor canonice, pornind cu premisa incercarii de a prefigura o “fixare” a notiunii cu o mai mica rigiditate decat, sa spunem, a lui I.Damaschinul atunci cand incerca sa redea caracteristicile esentiale ale lui Dumnezeu. este o carte care contine exact ce anunta titlul. va asteptati sa fie “trepidanta” ca naratiunea lui Ludlum? ca s-a vandut in cateva zeci de mii de exemplare
kata: cunosc vreo cativa tipi si vreo cateva tipese care sunt incantati de celebrul animal si alte vreo doua carti din aceeasi colectie…oamenii de care vorbesc sunt iremediabil cretini. I-am intrebat: de ce va place? Pentru ca este cool, a venit raspunsul…Am simtit ca te nedreptatesc si pe tine, si pe mine…mie imi placuse cel.anim. din alte considerente decat acela de “cool”-areala. Acum, un mic efort de imaginatie: celebrul animal se vinde intr-un ritm alert, a depasit deja 50000 ex. Ce te faci?
de fapt, doresc sa aduc in discutie o definitie a prostului, stiuta de voi toti: prostul este individul care este convins ca lumea lui este INTREAGA lume. Si o intrebare: este cadrul mediu un prost in lumina definitiei de mai sus?
29 martie 2007 la 9:15 am
dupa planeta tokyo, am vrut sa ma impusc, dar mi-am dat seama ca nu merita, mai bine ma omor din cauza virginiei woolf….madam golea face parte din categoria trashlit, si se pare ca treaba asta kiar ii face placere
29 martie 2007 la 10:24 am
@nihil sine fii pe faza: urmatorul meu roman va fi foarte crestin. o metamorfoza a la graham green, ca de la ministerul groazei, la sfirsitul unei iubiri. acest roman imi va selecta la singe cititorii
. doar eventual ca sa vad ce parere au unii si altii despre cartea succesului si cum se joaca ea 
mi-au mai ramas de scris doar capitolele uncool. serios vorbesc. pe alea inca nu le stiu scrie.
despre efortul de imaginatie. daca as vinde 50000 de exemplare, as cistiga, cred, mai bine de 20000 de euro. faza la care, ma scuzati, dar m-as retrage de tot la tzara si n-as mai freca-o pe bloguri
29 martie 2007 la 12:18 pm
kata: sunt pe faza, dar nu stiu daca asta te poate ajuta cu ceva
)
))
astept romanul…o sa vad daca va fi o “metamorfoza a la graham green” si cat si cum iti va selecta el cititorii…si daca lucrul asta e posibil
cat priveste efortul de imaginatie…uite, iti fac o propunere: elimina conditia suspensiva a lui “daca” si, pana sa castigi 20000e si sa te retragi la tara, fa tot posibilul sa n-o mai freci pe bloguri…ca frecare e! Apoi scrie-ti cartile fara sa te mai poticnesti de tot felul de glumite care circula prin eter. Ceea ce astazi se declama ritos va zgudui de ras multe burti…nu peste mult timp. Cam asta-i!
29 martie 2007 la 2:50 pm
kata – spor la capitolele alea uncool!
nihil – ma faci sa ma-ntorc la sfera intereselor mele
parca totusi n-o sa citesc Despre ingeri
30 martie 2007 la 7:02 am
lucia: citeste despre ingeri, dar ramai “in sfera intereselor tale”. de fapt, toti ar trebui sa ramanem in sfera intereselor noastre…citindu-ne, totusi, unul pe altul
))
30 martie 2007 la 9:00 am
@luciat: crezi că ar trebui să-ţi modelezi vocabularul după cerinţele publicului?
30 martie 2007 la 1:26 pm
Eu am citit cartea Claudiei Golea acum 2 ani la mare, pe plaja din Vama Veche. Atmosfera zic eu era propice unei astfel de carti. Din punctul meu de vedere este interesant ce povesteste si mai ales faptul ca nu stii cand este vorba despre ea si cand trece in fictiune. Dar, altfel mi s-a parut o carte prost scrisa si am ramas cu un gust amar caci am atat de putin timp pentru citit incat nu merita sa il pierd in Siam.
Am auzit de carte din emisiunea lui Cristi Tabara unde a avut-o invitata pe CG ca sa povesteasca cate ceva… Ea a povestiti atunci ce este fictiune si ce nu din carticica ei
A vazut cineva emisiunea? A propos, s-a mai apucat sa si laude consumul de droguri si efectele benefice asupra simturilor in direct la ProTV:)
31 martie 2007 la 6:28 pm
potzekalnikov – era o gluma
ap – n-am vazut emisiunea, dar cert e ca nu e fata asta prima din istorie sa laude drogurile
)))
am zis, n-am stat sa-i analizez frazele, ma distreaza aventurile unei gagici fara fitze prin jungla
2 aprilie 2007 la 11:52 am
amuzant; ma refer la comentarii de genu “cea mai proasta carte etc.”; adica, e atat de proasta, dar ai citit-o pana la sfarsit? de ce? daca era cea mai proasta, n-o mai citeai… sau ma rog, asa consider eu normal; distractiv mi se pare si ca “trebuie” mentionat si cate un green sau woolf, sau genialul cu “desteapta frumoasa si autoritara” ca sa vaza plebea ca desi ai o parere, nu esti un orisicare neofit; din punctul meu de vedere, ca un Adevarat Neofit, daca citesc o carte in 2-3 ore, fara tigara, e carte buna; adica nu am pretentia sa ma miste fundamental, ca nu-s asa prost incat opinia unuia/uneia (autor, fie ca e green, woolf, tot un om e) sa-mi cutremure existenta; nu spun ca sus-pomenita CG e o mare scriitoare, dar pe langa ce mi-a fost dat sa incerc sa citesc, macar are calitatea de a te “prinde” iar scrisul are un aer relaxat, nefortat; despre lauda drogurilor la protv, nu vad nici un pericol, nu cred ca la cristi tabara se uita puberii si adolescentinii
una peste alta (sa fiu in tema), nu consider o carte buna pentru ca e scrisa de unu/una mort/a, si care apare in enciclopediile tiparite, ci dupa simplul fapt ca mi-a facut placere sa o citesc
2 aprilie 2007 la 2:31 pm
OMG… amorteala de vineri a simturilor!