Mega-stire
(Inapoi)
Stol de pisici |
He’s up in Heaven now (Inainte)
Am vazut acum o stire la Realitatea. Mega-stire.
Cica un turist a fost blocat de o avalansa in Muntii Bucegi pentru trei ore. Si s-au dus salvamontistii dupa el, ca daca il prindea noaptea o mierlea. Si, cind l-au intrebat ce i-a trebuit de s-a dus la peste 2000 de metri, a zis ca el cauta un loc linistit sa citeasca o carte. Bai, da’ astia n-au spus esentialu’: ce carte, nene? ce carte? cum sa omiti asa ceva?
Insemnarea asta e a lui Vic. Yesss!
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
11 aprilie 2007 la 10:21 pm
tot ce pot sa sper e ca nu era “322 de vorbe memorabile ale lui Petre Tzutzea”!
ca pt aia era nevoie de mai mult de 2000 de metri, eventual dublu, sau triplu, ca mai mult nush daca egzista pe planeta
12 aprilie 2007 la 9:52 am
Omu` era constient de pericol, o fi fost ceva Sadoveanu, ca sa si adoarma-ntre timp, sa nu mai simta nimic.
12 aprilie 2007 la 10:50 am
deci m-am gindit si-am cugetat si mi se pare imposibil sa fi fost altceva decit pe culmile disperarii.
12 aprilie 2007 la 11:26 am
asta-i poanta – ca/sa nu stim ce carte vroia sa citeasca!
12 aprilie 2007 la 11:37 am
poate era Muntele Vrajit !
12 aprilie 2007 la 11:57 am
Stirea zilei e din pacate alta… Kurt Vonnegut a murit aseara; am prins stirea acum un sfert de ora la BBC. http://www.boston.com/ae/books/articles/2007/04/12/counterculture_author_icon_kurt_vonnegut_jr_dies_at_84/
12 aprilie 2007 la 12:05 pm
auzi, luciat: tie iti place petre tutea?
12 aprilie 2007 la 1:43 pm
Ptr luciat
nu are legatura cu subiectul, da sigur te va interesa. A murit Kurt Vonnegut. http://www.evz.ro/article.php?artid=300190
12 aprilie 2007 la 2:08 pm
of
kata – haidi bre, asa ma cunosti tu pe mine?
ziceam doar ca trebe creier atrofiat rau din lipsa de oxigen ca sa citesti tutea
12 aprilie 2007 la 2:35 pm
uuf! m-am linistit. nu stiu daca ar fi fost descalificant, dar ciudat ar fi fost. dupa cum e ciudat ca nu-ti place chiva
12 aprilie 2007 la 2:56 pm
iata un om care a dovedit ca stie ce vrea…
cred ca citea David Lodge sau Malcolm Bradbury si ajunsese omul in vreun punct in care radea cu lacrimi si atat de tare hohotea de ras ca s’a pornit avalansa!
12 aprilie 2007 la 3:24 pm
eu oscilez intre Pe culmile disperarii si Muntele vrajit
pt m vklvsk – poanta e frustranta
– ar trebui gasit omu si loat la intrebari, sa declare tot, autoru, titlu, editura, nr de pagini, ISBN, tot-tot-tot
12 aprilie 2007 la 3:26 pm
kata – nu-mi place, na!
12 aprilie 2007 la 3:46 pm
N-au zis nimic despre carte sa nu faca reclama. Astia dau cu blur asupra logo-urilor si cand fac prim-plan la laptopurile pe care lucra. Nu stiati?
12 aprilie 2007 la 4:42 pm
io cred ca a pierdut un concurs si avea de citit Razboi si Pace
12 aprilie 2007 la 5:00 pm
stas – niste lasi! n-au riscat amenda pt asa stire??
m. vklvsk –
))))))))))))))))))))))))))))))))))))
12 aprilie 2007 la 5:21 pm
Sunt sigur ca era vorba de Viata lui Irinel Columbeanu ! Ai nevoie de multa liniste pentru a asimila bagajul cultural pe care-l aduce biografia unui atat de ”mare” om.
12 aprilie 2007 la 6:23 pm
a reusit cineva sa hohoteasca de ris citind david lodge?????????
12 aprilie 2007 la 6:58 pm
Pe cine interesa cartea…? Nu pe cei de la telejurnal… Oricum stirea trebuia sa fie data si la Jurnal Cultural, Parte de Carte etc.. Cat despre K.V. doar Odihneasca-se in Pace. Si-a facut datoria. Se va intalni cu Poe, Verne, Shakespeare si Villon… cel putin.
12 aprilie 2007 la 8:25 pm
n-am zis ca interesa cartea. da’ asta era tot chichirezu stirii. dpdv jurnalistic. ca blambeci care ramin pe munte sint o groaza, mereu.
12 aprilie 2007 la 11:36 pm
yo creca era un almanah.Sau biografia lui Beckham, ca si asa tot imi iese in cale, cred ca e un semn
13 aprilie 2007 la 8:54 am
v: pai, daca nici la david lodge nu ridem destins, atunci la cine sa mai ridem? la petre tutea?
chiar si rigorii lui i-am putea da o tenta sugubeata, daca ne-am cazni da’ ce interes am avea, cind avem umor in jur cit cuprinde?
13 aprilie 2007 la 12:31 pm
eu am citit o singura carte de david lodge, mi-a placut, dar am considerat ca nu mai vreau alta – nu stiu exact de ce
13 aprilie 2007 la 12:37 pm
Lucille,
faci ca aia din stirea cu salvatul lui Cirpian din Bucegi (am prins si eu stirea pe pro tv azi noapte da’ pana sa dau sonor, n’am mai auzit justificarea ratacitului nostru)… asadar: CARE ERA CARTEA?
acuma, pe bune, Lodge trebuie citit intr’o anumita ordine: intai si intai, Un om al istoriei, a lui Malcolm Bradbury, ca aperitiv; dupa care: Terapia in deschidere, apoi Ganduri ascunse, urmata de trilogia universitara (1. Schimb de dame, 2. Ce mica e lumea si 3. Meserie!) si p’orma restul!
13 aprilie 2007 la 12:39 pm
deci io am citit asa: Un om al istoriei, dupa care Schimb de dame, dupa care m-am oprit
da’ poate ma apuc din nou, ca viata e lunga pina la proba contrarie
13 aprilie 2007 la 12:43 pm
si eu am inceput ca tine, am facut o pauza de citit multe agentii de presa si am luat (moment de cotitura in arhitectura vietii) Terapia
care a avut cam acelasi efect ca si vinilul cu Ocolul Pamantului in 80 de zile la vemea lui! sintetizand: benefic, regenerant!
13 aprilie 2007 la 12:49 pm
ok, ok
13 aprilie 2007 la 5:06 pm
val si lucia: nu stiu, fratilor, eu m-am nimerit sa-l debutez pe lodge cu stupidul de muzeu britanic, si pe cuvint ca alta de-ale lui nu mi-a mai trebuit!
13 aprilie 2007 la 6:01 pm
Muzeul… & Cat sa’ntindem coarda sunt, intr’adevar, altfel!
13 aprilie 2007 la 6:02 pm
desi, pana la urma, si unul si altul duc in ele ranite intregi de ironie
13 aprilie 2007 la 6:05 pm
@V: nu trebuia sa incepi cu muzeul britanic! potzekalnikov are dreptate! bine, de incepeai cu Racane, nu ti-e bine! erai, cred, si mai suparat!
13 aprilie 2007 la 7:15 pm
da, racane nu ti-e bine e slaba tare, am crezut ca ma-mbolnavesc de nervi citind-o.
dar terapia, ce carte faina. cum sa n-o citesti, bre, cum sa staaai asa, si sa n-o citesti
13 aprilie 2007 la 9:04 pm
terapia e cumva aia in care un personaj la mijlocu vietii il descopera pe Kierkegaard?
(parca asa tin minte din nu stiu ce cronici)
13 aprilie 2007 la 9:11 pm
da, aia e
13 aprilie 2007 la 10:07 pm
si eu am citit tot una singura a lui lodge si m-am oprit si nici n-am mai citit nimic de la persoana care mi-a recomandat-o prea calduros.
da ‘in seara asta mi-am luat “new york trilogy” a lui Auster, ca zicea vic ca pe aia trebuia sa o citim, nu pe altele. daca nici asta… si daca n-am citit-o deja si am uitat-o…
14 aprilie 2007 la 1:00 am
uv, ce bine ca mai glasuiesti pe-aici…
14 aprilie 2007 la 1:27 am
@uv: daca nu-ti place, macar asteapta pina saptamina viitoare cu injuraturile. da’ sa stii ca totusi n-am zis ca “trebuie” citita. ca n-as zice asa despre nici o carte. oi fi zis ca mie mi s-a parut printre cele mai bune ale lui auster, alaturi de “cartea iluziilor”, care altora (nu spun cui) nu prea le-a placut.
14 aprilie 2007 la 8:56 am
ce mi se pare mie foarte misto la david lodge e felul in care se joaca
cu conventia literara. “o vezi? zice, asta-i conventia. ai vazut-o, da? buuun, acum facem un hocus pocus si…., nu mai e conventia. ha, te-am prins, al meu esti, ai uitat si de conventie, si de tot, te-a prins povestea, recunoaste”
recunosti, ce naiba sa faci. s-a jucat cu tine, cititorul, folosindu-se de MESERIA aceea de care vorbea vic. da’-l lasi, ca jocul e misto si placerea e mare.
vic: inca ma preocupa problema aia lasata-n dunga: uite, omul asta are si MESERIE, are si talent, dar cartile sale nu-s la fel de bune toate. Ce face diferenta, daca nu inspiratia aceea de care spunea florin iaru ca nu-i nevoie ca sa scrii carti bune?
14 aprilie 2007 la 12:56 pm
val, tu crezi ca inspiratia poate sa-l tina pe un om cit sa scrie un roman? ai auzit de momente de inspiratie de citeva luni, un an sau mai multi?
a, si n-am zis ca nu-i nevoie deloc de inspiratie sau de talent. cred ca nici iaru n-a zis. doar ca, daca autorele nu le are, dar stie meserie, chiar daca face o chestie mai slabuta, macar nu e penibila. ca de penibilitati inspirate sint pline cenaclurile de liceu.
14 aprilie 2007 la 2:48 pm
of, imi place sa ma gindesc la o carte alcatuita insiruind, precum margele pe ata, doar rodul acestor momente de inspiratie (care, intre noi fie vorba, n-or fi ele de un an sau mai multi, dar nici cit o clipita nu-s).
). imi inchipui ca talentul ar fi util in a lega armonios momentele astea, ca sa dea senzatia de curgere. si-mi place sa cred ca meseria la nimic n-ar folosi aici.
fara vreo insertie trudita cu echerul si compasul (am, domne, o problema cu echeru’ asta
sezi oleaca si gindeste-te: ce mai carte ar iesi… stii tu, aia de-i tot intrebam pe librari de ea, si spun ca-i inca in depozit, da’ tre’ sa le vina.
ma gindesc acum ca poate tocmai am reinventat covrigul. toate cartile pe care le-am citit si mi-au placut mult or fi fost scrise astfel, doar ca autorii au omis sa mentioneze asta, considerind-o de la sine inteleasa
14 aprilie 2007 la 4:13 pm
val, gindeste-te la ce carte vrei si inchipuie-ti ce poftesti.
si hai sa nu ne mai contrazicem aiurea, ca n-ajungem nicaieri.
14 aprilie 2007 la 5:49 pm
ok. sorry!