Sfinta inocenta
Azi mi-e foarte lene, mult mai lene decit de obicei. Da’ tot imi vine sa postez ceva. Si m-am gindit sa recurg la copy/paste, o idee pe care si altii o considera salvatoare in caz de mare lene. Va ofer, deci, niste fragmente din jurnalele mele intime din adolescenta. Despre cum citeam pe vremea aia 
La 17 ani – Am terminat in sfirsit volumul de scrisori ale doamnei de Sevigne, care m-a dezamagit mult. Scrisorile din ultima parte sint cu adevarat chinuitor de lungi si ma duceam singura cu zaharelul ca sa le termin. Nu stiu, n-am nici un reper in afara de ce spunea Proust despre ele, asa ca m-au plictisit, recunosc. Oricum, ma enerveaza viata asta cuminte, resemnata, devotata si “evlavioasa”. Nu stiu de ce, dar mi-e o mila fantastica de toti oamenii astia care si-au facut exemplar datoria, s-au resemnat si iar s-au resemnat, s-au uitat un pic in stinga si-n dreapta, si-au murit impacati si iar, mai ales, resemnati. Exasperant!
La 18 ani – Despre Jurnalul Virginiei Woolf. Nu poti sa nu te intrebi de ce-a publicat primul roman abia la 33 de ani, in conditiile in care s-a maritat la 30. Ce-a avut de facut pina atunci? Viata ei pare exact ca in acel sec tabel cronologic: anul nasterii, al casatoriei, al mortii si anii de aparitie a cartilor. Am sa citesc Spre far, acum doi-trei ani am incercat, dar n-am reusit sa trec de primele 30 de pagini. De fapt, daca stai sa te gindesti, pare sa fi avut o viata luminoasa. Conversatiile cu Leonard, sotul ei, aprecierile lui, toate par a indica o atmosfera destinsa, de “colaborare si ajutor reciproc”. Dar constat ca prefer o avalansa de senzational, ca la Van Gogh. Imi place mult mai mult eroul Van Gogh decit eroina Virginia. Ceea ce-mi displace (repet, n-am citit nici un roman) la “doamna Woolf” este izul de “mediocritate aurita”, burgheza, satula. Mese regulate, ceaiuri, plimbari, conversatii, petreceri, migrene etc.
In zilele noastre – Ce-o fi fost pe atunci in capu’ meu? Cum credeam eu ca e „viata”?! As fugi de-as rupe pamintul dac-ar fi sa ma intilnesc cu fata aia. Mi-ar fi rusine si de ea si de mine.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
18 aprilie 2007 la 1:49 pm
rusine sa-ti fie, daca ti-e rusine cu ea!
18 aprilie 2007 la 1:56 pm
18 aprilie 2007 la 2:46 pm
De parca as fi scris eu, candva, randurile: “s-au resemnat si iar s-au resemnat, s-au uitat un pic in stinga si-n dreapta, si-au murit impacati si iar, mai ales, resemnati. Exasperant! “.
Recunosc: ma mai surprind judecand astfel, desi cu varsta…revoltator mi se insinueaza, si mie, resemnarea in sange! Cu timpul, simt cum isi tot face loc in mine doar un fel de …curiozitate “fara scop”: cea care ma va insoti, cu siguranta, pana in ultima clipa a vietii (sper, constiente): “oare cum va surveni”? Ca in scena aceea, din Rosu si Negru, de
Stendhal…
18 aprilie 2007 la 3:28 pm
despre Virginia, da ‘izul burghez’ e termenul cel mai potrivit; si migrenele, nevrotismul y compris. mie mi-a placut Spre far desi am citit-o si eu pe la 19 ani…
18 aprilie 2007 la 7:25 pm
Iti recomand, prin urmare, poezia “Daca pozele ar vorbi” a tinarului si talentatului poet Ombladon (cu trimitere speiala la refren, evident):
http://www.versuri.ro/versuri/ekme_ombladon+daca+pozele+ar+vorbi.html
Si ca o consolare, totusi. Acum ceva vreme au aparut rezultatele unui studiu care constata ca “the brainul” adolescentilor este diferit de cel al oamenilor adulti, normali cu credite la banca si serviciu “nine to five”. Adica pe vremea aia erai un fel de “alien”, asa ca totul e normal. Relax.
18 aprilie 2007 la 7:32 pm
RAO a scos de Woolf “Arta de a citi”;arta de a citi ca un fel de …arta de a trai.
Mie mi-a placut tipa in “Jurnal”( e drept ca am citit-o ceva mai mare fiind ca tine);cat priveste “Viata regulata – cu ceaiuri,petreceri,migrene…”,mi-ai amintit de Berberova,iata un ochi care imi place cum priveste :”…incepeam sa prefer in locul unei vieti excentrice,o viata uneori mai simpla de care uneori roseam.Mai tarziu,profesiunea mea si felul de viata impus de ea m-au dus adesea printre toxicomani,betivi,neurastenici,sinucigasi,ratati si genii necunoscute pentru care binele era mai plictisitor decat raul ,iar destrabalarea reprezenta o caracteristica indispensabila a omului de litere.Dar putin cate putin am inteles ca oamenii normali erau infinit mai interesanti decat “originalii”,care ,la urma urmei nu sunt chiar atat de liberi si ale caror conflicte cu mediul inconjurator sunt adesea stereotipe”.
18 aprilie 2007 la 8:44 pm
duoamne, lida, da’ ce profesiune ai, daca pot ca sa intreb asa o porcarie?
18 aprilie 2007 la 9:05 pm
sylvi – io intre timp m-am resemnat de mult
)))))))))))) si-acu mi se par deosebit de exasperanti unii care NU se resemneaza 
))))
nosia – si eu am tot citit Virginia Woolf de atunci si mi-a placut f mult si inca mai citesc din cind in cind – inclusiv Jurnalul – numai ca nu era saraca doar nevrotica, era maniaco-depresiva si migrenele la care strimbam eu din nas la 18 ani erau ceva mult mai dur care pina la urma au dus-o la sinucidere
– stiai ca fratii ei vitregi au violat-o in copilarie? mediocritatea aurita…
drac
lida – tare Berberova!
vic – cred ca lida cita din Berberova, nu zicea de profesiunea ei
19 aprilie 2007 la 12:20 am
aaaahaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!
da’ berberova ce profesiune avea?
19 aprilie 2007 la 8:54 am
viv, cre’ca cersetoare de cafea in beciul muzeului literaturii
19 aprilie 2007 la 8:56 am
oops!
care ai pus tasta c langa tasta v la opt 56 AM si cu jumate de cafea inca in ceasca?
scuze, vic
19 aprilie 2007 la 3:16 pm
vic,sunt in presa ; si evident doar am citat din berberova
in alta ordine de idei – da,imi place asa sa “developez” intamplarile dincolo de
primul lor sens( asta daca ma banui de “aptitudini” speciale!)
si eu sunt curioasa de profesiunea ta….
19 aprilie 2007 la 3:53 pm
ti-o spun mai tirziu, ca sper sa ne vedem azi in piata universitatii. daca zici ca esti jurnalista…
20 aprilie 2007 la 6:49 am
bagati de seama, vic si lida. ziceau ca readuc in tara, din kosovo, lotul de gloante de cauciuc expirate. stiti voi, cele care, prin expirare, se rigidizeaza.
sansa ar fi ca noi sa ne fi dezvoitat in timp o rezistenta la produse expirate, indiferent zona din care provin
20 aprilie 2007 la 9:39 am
L-am vazut la TV pe Vic ieri, la miting, in Piata Universitatii. Avea o pancarta pe care scria “JOS MOTOCENTAURII!”. Cei din jurul lui pareau nedumeriti in ceea ce priveste continutul pancartei. Probabil ca impresia cetatenilor din jur a fost ca se referea la Tariceanu.
20 aprilie 2007 la 12:20 pm
andrei, cit pe-aci s-o zici misto de tot. pacat de explicitarea din final, care strica toata frumusetea poantei. (in paranteza, iata, fie spus, tariceanu e totusi capricorn, nu taur)
20 aprilie 2007 la 1:25 pm
vic,nuuuu,nu-s jurnalista de-asta,mai!
is d-aia mai “modesta”,fara gloante,mitinguri,politici
ai da fain de tot tu intr-o emisiune de-a mea,joci misto,cel putin aici,la luciat
20 aprilie 2007 la 2:58 pm
andrei –
))))))))))))))))))))))))))))))
lida – succes!
20 aprilie 2007 la 4:20 pm
@intr-o emisiune de-a ta? sa joc? te pomenesti ca faci, fereasca sfinta vineri, “folclorul contraataca”.
21 aprilie 2007 la 7:42 am
nu fac folcloru’,ai vrea tu asa rating
21 aprilie 2007 la 12:13 pm
adica vrei sa ma chemi intr-o emisiune fara ratig? pai, e frumos?
21 aprilie 2007 la 7:37 pm
cica alea fara rating au public subtire,vic….ce naiba suntem noi,nu??
21 aprilie 2007 la 7:49 pm
pai, asa am zis si eu. ca au public subtire.
22 aprilie 2007 la 2:13 pm
vic,era vorba de public cu obraz subtire,eheee
22 aprilie 2007 la 3:32 pm
inseamna ca se plateste bine, nu? ca obrazul subtire…
22 aprilie 2007 la 4:54 pm
te referi la plata cui?a mea ?
22 aprilie 2007 la 4:56 pm
nuuu. vorbeam despre minutul de publicitate.
22 aprilie 2007 la 5:06 pm
te pomeni ca ai vreo oferta?
22 aprilie 2007 la 8:05 pm
te pomeni ca nu.