Barth si tofu
„Cititorul! Tu, ticalos incapatinat, de neinsultat, interesat doar de ce-i tiparit, tie ma adresez, cui altcuiva, dinauntrul acestei fictiuni monstruoase. M-ai citit pina aici, nu-i asa? Chiar pina aici? Pentru ce motiv discreditant? Cum se face ca nu te duci la film, nu te uiti la televizor, nu stai cu ochii pe pereti, nu joci tenis cu un prieten, nu-i faci avansuri amoroase persoanei care iti vine in minte cind aduc vorba de avansuri amoroase? Nimic nu e prea mult pentru tine, nimic nu te satura, nimic nu te plictiseste? Unde ti-e rusinea?”
(John Barth, Ratacit in casa oglinzilor, trad. Alexandra Anton, Nemira – p. 196)
Presupun ca a fost o zi frumoasa, cel putin asa parea la un moment dat, cind m-am uitat un pic inspre geam. Dar nu, eu nu m-am dus in parc, cum puteam sa ma duc! Am stat ca proasta in casa, am frecat netu’ si-am citit Barth! Si mai am vreo suta de pagini pina termin cartea asta afurisita. Abia astept, ca sa pot sa citesc dupa aia Jurnalul lui Gombrowicz, pe care am pus mina in sfirsit, l-am imprumutat 
L-am rasfoit si am ramas cu gura cascata cind am vazut cit e de misto, ca ma asteptam sa fie datator de mari dureri de cap. Era cit pe ce sa-l las dracului pe Barth, dar am zis ca nu, daca nu-l termin acum atunci cind?!
Ziceti-mi si mie ce-am pierdut. Chiar a fost frumos afara? Ce film ati vazut? Ce-a fost la tv? Ati jucat tenis sau altceva? V-a raspuns persoana respectiva la avansurile amoroase? Ce-ati mincat la restaurant? (eu la mine in bucatarie – iaurt degresat, legume fierte, tofu, ca-mi vine sa pling cind imi amintesc!)
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
23 aprilie 2007 la 12:35 am
Draga Luciat, ma bucur ca ai ajuns la Gombrowicz. „Jurnalul” e exceptional – una din lecturile mele favorite si, indraznesc sa cred, fundamentale… Nu esti la fel ori, macar, nu mai gandesti la fel dupa ce ai citit „Jurnalul” lui Witold Gombrowicz. Dar si proza sa e minunata: Ferdydurke, Trans-Atlantic, Cosmos, Pornografia … Sunt curios sa vad cum descifrezi geniul ambulant polonez…
23 aprilie 2007 la 6:14 am
ce-am mai facut?
pai, cam ce fac de-o vreme incoace, adica orice, doar sa nu citesc.
fug de citit ca dracul de tamiie, sau ca posedatul de cruce, asa ca fac in nestire prajituri, babysitting, casc gura la pareti ( eu as spune la tei, ca am un tei misto in fata geamului) si, mai nou, la voi pe-aici. la vic si lida, dar mai ales la tine luciat… ce-ti veni cu tofu ala? doar n-or fi scos bucurestiul de pe harta transhumantei?
ai pierdut o zi de primavara, o plimbare in parc, de preferat cu un napirstoc. iti vind un pont, cu ei mergi la sigur. o vrabiuta, o giza, o piatra nu le scapa.
ai si cistigat, dar tu stii asta si singura, doar n-oi astepta confirmare de la noi.
am sa caut si eu jurnalul lui gombrowicz, cu jurnalele am mers mereu la sigur.
23 aprilie 2007 la 12:55 pm
ah,luciat – si eu sunt pe faza “soft ” cu meniul( parca tofu cu chimen si cea cu marar sunt mai bunicele,nu?);numai ca in asa regim glicemia scade repede,si apar melancoliile.
so,ce-o fi mai important : ce pierdem sau ce castigam?eu am auzit ,mai nou,ca nu se poate castiga fara sa pierzi,si ca pt. a primi trebuie sa ai mainile goale….
subscriu la chestia cu jurnalele ,acolo am gasit uneori scriitorii mai autentici si mai “performanti” decat in alte carti ale lor; poate fi un lucru subiectiv insa ce tine
strict de forma de discurs agreata de mine.
23 aprilie 2007 la 1:00 pm
sa inteleg ca mi-a ramas mie tooooooooaaaaata ciocolata? mmmmmmm!!!!!!
23 aprilie 2007 la 1:15 pm
vasgar – si eu ma bucur ca am ajuns aici in sfirsit!
citisem doar Ferdydurke si Trans-Atlantic, dar stiam despre Jurnal niste chestii de muream de curiozitate.
auzi, tu nu vrei sa-l primesti pe pestisorul ala sa-i zici trei dorinte de-ale tale? ai vazut ca ti l-am expediat?
val – nu te supara, da’ tu esti fata sau baiat?
napirstocii mie imi dau dureri de cap si ma obosesc in 5 minute!
cu tofu mi-a venit ca iar vreau sa slabesc, damn! nu mai pomeni de prajituri, pliiiiz
lida – da, cu chimen e suportabil spre bun. pt impotriva melancoliei trebe sa maninc fructe (evident, urasc fructele!). tine-mi pumnii, ca daca nici acu nu reusesc sa ma tin de regim…
Jurnalul lui gombrowicz e mai spre eseu decit spre “jurnal intim”
vic – ia-o bre pe toata, fir-ar ea de ciocolata sa fie!
23 aprilie 2007 la 1:30 pm
vai luciat cu asemenea regim nush cum mai traiesti, suna..nemanjabil, but hei! bine ca mananci cartzi pe paine, sanvisuri cu foi, supa alfabet
keep on the good work (P.S.: eu-s la cura de ingrashare, but it doesnt seem to work 
23 aprilie 2007 la 2:49 pm
luciat: ce barbat ar putea sa faca atitea prajituri (scuza-ma, sunt groaznice, numai numele e de ele, in fapt nici nu se compara cu legumele fierte
), fara sa-l vezi la TV intr-o emisiune de maxima audienta? ce femeie-i aia care nu stie ca, spunind tofu si iaurt, spui regim de slabire? 
lida: si eu ma prapadesc dupa jurnale. de-ajuns sa ma gindesc la jurnalul lui mihail sebastian, ca sa-ti dau dreptate fara sa clipesc atunci cind vorbesti de traire comunicata autentic.
23 aprilie 2007 la 5:28 pm
Noi ne-am intalnit intr-un bar de pe Lipscani si am schimbat carti! Si a fost cel mai placut mod posibil in care as fi putut sa petrec ziua de ieri 8->
23 aprilie 2007 la 5:29 pm
vic,noi iti lasam toaaata ciocolata,da’vai – cu cat ne luptam mai rau sa fim in standarde(cu siluete,alimentatii,…) cu atat memoria genetica se razbuna si la colt,buf!
iar pe ciocolata
luciat – nici mie nu prea imi plac fructele,ma incurajez insa ca fac minuni(da nu fac);sigur slabim acum,garantez eu,fiindca vine vara ,cat depre jurnale si autobiografii ,nu elementul de intimitate e decisiv,totul variaza de la caz la caz;oricum il caut si eu pe gombrowicz( ador lecturile dupa care “nu mai esti la fel”,stau si ma gandesc daca nu de asta citim,nu?)
val,sunt de acord cu tine si te felicit pt. solidaritate(prajiturile nu se compara cu legumele fierte,ne trebuie soti cu viziunea ta,zau!)
23 aprilie 2007 la 7:19 pm
bananele intra la fucte? ca am citit eu mai demult pe undeva (o fi fost libertatea?) ca au endorfine si te fac fericit(a). asa ca pot inlocui cu succes ciocolata. da’ ai grija mare si la citit, ca de acolo se trag aripioarele.
cit despre jurnale, eu ma cam feresc de ele. chiar daca le-au publicat autorii, tot am impresia ca ma uit in frigiderul omului la care sint in vizita.
23 aprilie 2007 la 8:20 pm
tuvia – esti nesuferita cu cura ta de ingrasare cu tot
daca vrei sa facem schimb eu sint gata oricind
val – mi-am scrintit neuronu – deci esti barbat cu emisiune de maxima audienta? sau femeie asa de slaba ca nu stie ca tofu = cura?! nu pot sa te sufar in ultimu caz
ionuca – am vazut
bravo
vic – numai la un autor e neplacut sa-i vezi frigideru? ca, altfel, cind vii aici tot un frigider vezi
23 aprilie 2007 la 8:57 pm
@luciat: serios? nu mi s-a parut. eu credeam ca asta-i opera ta de capatii, nu o anexa a ei. da’ bine ca mi-ai spus, ca n-o sa mai fac.
23 aprilie 2007 la 9:28 pm
vic – bai ce talent ai sa rastalmacesti! tocmai ca ziceam ca asta e un frigider, chiar daca a’ lu’ nimeni anume
adica ziceam ca probabil n-ai nimic impotriva jurnalului in sine, ci doar al unui jurnal de autor
ca presupuneam ca n-ai nimic impotriva acestui “jurnal” al meu
in fine, e un frigider in loc de sufragerie sau asa ceva
adica… ce m-ai stresat cu comentariul asta!
24 aprilie 2007 la 12:03 am
asta inseamna stresat? pai, ce-o sa zici, daca spun ca mie mi se pare ca seamana mai degraba cu o revista literara decit cu un jurnal?
24 aprilie 2007 la 1:47 pm
vic – zi-mi macar ca nu ti se pare ca seamana cu Amurg sentimental!
24 aprilie 2007 la 5:47 pm
e o revista? eu parca stiam ca e editura.
24 aprilie 2007 la 9:46 pm
n-as putea sa jur, da’ parca am vazut o data o revista cu titlu asta (dar n-am deschis-o)