Rusii, pasamite…
Vladimir Makanin, Underground sau Un erou al timpului nostru, trad. Emil Iordache, Polirom, 2004
A durat mult dar nu merge altfel decit pe indelete. E mare, dens, plin de povesti si cu mult „suflet rusesc”. Basca multa Literatura Rusa (cu majuscule in original), din care sint convinsa ca am ratat cu brio multe aluzii (de exemplu, cred ca n-am citit niciodata Un erou al timpului nostru de Lermontov). Traducerea abunda in pasamite, pesemne, pare-mi-se si alte chestii de genul asta, ceea ce, presupun, accentueaza si mai mult pentru romani atmosfera ruseasca (n-am idee cum suna in original, poate imi spune cineva daca stie, mi se pare interesant: chiar a publicat un rus in 1993 un roman care suna asa?).
Underground-ul din titlu e cel al scriitorilor si artistilor cenzurati sub Brejnev. Au ajuns in anii 90, cind nu-i mai haituieste nimeni. Citiva dintre ei au iesit la suprafata, publica, isi fac edituri, dau interviuri etc. Restul continua sa bea pina cad, sa strabata Moscova cu metroul sau pe jos, sa viseze cai verzi pe pereti, sa vineze o camera gratuita si, in general, sa se jeluiasca. Petrovici e un scriitor care n-a fost publicat niciodata, are 55 de ani acum, e aproape boschetar. Fratele lui e la un azil, cariera de pictor i-a fost intrerupta brutal la 22 de ani in urma anchetelor.
Paznic la un camin in care se inghesuie nenumarate familii in camarute mizere de la stat, Petrovici nu mai scrie de mult. Acum, cind ar putea sa publice, nici nu-si mai doreste. Nu sint deloc convinsa ca hotarirea lui de a ramine mut, literar vorbind, e o forma de protest la adresa societatii de tranzitie bla-bla-bla. Mi se pare mai degraba ca e vorba de resemnare. De ratare inteleasa si asumata. Dupa decenii de underground nu mai poate iesi la suprafata, pentru ca underground-ul a devenit unicul mediu in care se poate misca. Asa cum nu se pot adapta la libertate unii detinuti eliberati, care se intorc la inchisoare.
Oricum, romanul e mult mai complicat, nu e numai drama scriitorului caruia i se ofera prea tirziu o sansa. Acesta ar fi de-abia pretextul. Boschetarul-intelectual incearca, pe rind sau chiar simultan, toate mediile sociale in care poate patrunde si ne da raportul: cum e cu fostii activisti decazuti, cum e cu psihiatrii care i-au „tratat” la comanda pe disidenti, cu tinerii democrati care organizeaza mitinguri, cu noii imbogatiti, cu mafiotii veniti din Caucaz si din alte parti ale imperiului sovietic proaspat prabusit, cu evreii care pleaca in valuri in Israel, cu inginerii care-si socotesc panicati maruntisul la piata, cu negustorii care renasc din propria lor cenusa, cu turnatorii, cu gospodinele, ba chiar apare si un fost halterofil de performanta care-si vinde medaliile (nu mai tin minte daca pentru votca sau, totusi, pentru simpla supravietuire).
In periplul sau prin Moscova anilor 90, Petrovici comite, complet surprinzator (chiar aiuritor, daca ma intrebati pe mine!), doua crime, nu una. Ocazie cu care Makanin il ia pe Dostoievski in brate si face legatura cu „cainta”, Dumnezeu si celelalte – pe moment am avut impresia ca asta e, Crima si pedeapsa revisited. Cu atit mai mult cu cit avem si femeia decazuta care atrage ca un magnet „sufletul” barbatului. Variantele la „femeia decazuta” si lipsita de aparare sint… nenumarate. Inclusiv o infirma care santajeaza pentru favoruri sexuale! Inclusiv o fosta activista care simte nevoia sa se „umileasca” in fata unuia pe care l-a distrus pe vremuri – intr-atit incit vomita dupa ce face sex cu el – ca sa „ispaseasca”. In fine, ati prins ideea – cainta & ispasire, vieti distruse, suflete intemnitate, votca si lacrimi, nu numai Dostoievski, ci… rusii, pasamite 
Acuma, foarte-foarte sincer, n-am empatizat prea tare. Nici nu cred ca aveam cum, nu e genul de roman in care autorul sa mizeze pe faptul ca atinge „sufletul” cititorului. Dimpotriva, vrea sa taie maioneza underground-ului, sa-l arate intr-o lumina murdara, cenusie, imbicsita, deloc cool. Spun asta pentru cei care se asteapta automat la ceva cool cind aud de underground – e un alt fel de underground aici, unul care distruge si din care nu iesi decit batrin, ridicol si… cacacios (diareea joaca un rol important in economia textului ). Nu stiu daca in 1993 se intelegea de la sine, acum cred ca e nevoie de precizarea asta.
Eu ma bucur ca am citit, mai ales pentru atmosfera. Cu atitea amanunte, povesti si personaje, n-ai cum sa nu vezi in fata ochilor Moscova in tranzitie. Dar mi-as fi dorit ceva in plus, nu stiu ce (ar fi cazul sa va obisnuiti cu nu-stiu-ce-vreau-urile mele ).
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
3 mai 2007 la 12:27 pm
las’ ca ne-am obisnuit de mult. doar nu-ti inchipui ca esti prima care opereza cu conceptul de “nu-stiu-ce-vreau”
in ce priveste cartea, n-am citit-o, da’ empatizez cu lipsa de empatie fata de underground.
3 mai 2007 la 12:58 pm
de ce nu mi-a venit mie sa spun ca “operez cu conceptul de nu-stiu-ce-vreau”?
data viitoare te plagiez, te anunt
3 mai 2007 la 2:36 pm
plagiaza sanatoasa!
3 mai 2007 la 3:11 pm
m-am chinuit cateva luni cu undergroundu lu makanin din lipsa de timp. so not my type of writing… dar voiam s-o bifez, desi stiam ca n-o sa-mi placa. never again. never-ever. poate daca as fi citit mai multi rusi la viata mea mi-ar fi placut mai mult…
3 mai 2007 la 5:45 pm
nu am avut rabdare sa termin cartea, mi s-a parut cam terna. ambitioasa, dar terna
3 mai 2007 la 7:23 pm
mie mi-a placut mult. era exact atmosfera de tranzitie pe care mi-o aminteam eu si de prin romania (plus anchetele securitatii). misto si ratarea.
3 mai 2007 la 9:47 pm
eu am avut rabdare, de fapt citesc chiar cu mare placere chestii de-astea cu abisuri psihologice “rusesti”
pentru asa ceva e nevoie de sute de pagini, clar, si trebe sa ai timp, dispozitie si sa nu te grabesti
iar atmosfera chiar merita – si ratarea, da, e facuta misto
3 mai 2007 la 11:51 pm
eu n-as fi cerut nimic mai mult de la “underground”. incercam sa aman cititul ca sa nu se mai termine, si cand ma gandesc ca mi-a dat-o dintr-o greseala un librar de la carturesti cand eu il intrebam despre alta carte.
3 mai 2007 la 11:53 pm
exact, misto si ratarea:)
5 mai 2007 la 12:15 pm
Se poate extinde usor si la autorii romani contemporani.
6 mai 2007 la 2:52 am
Ciao si felicitari pentru ce ai scris! Nu inteleg ce vor cei de mai sus: chiar nu este usor sa-l citesti si sa mai si scrii despre Makanin. Chestia e ca Underground, dincolo de subtextul politic, este un experiment literar si unul foarte pesimist. Personajul principal, cum bine spuneai, trece prin toate instantele majore ale literaturii rusesti, el devine un fel de literatura intrupata, vivante. Numai bine! R.
6 mai 2007 la 7:47 am
expresiile “pasamite, pesemne, pare-mi-se” nu cred că au cum releva atmosfera ruseasca mai mult decat “după cum se vede, am impresia, probabil, se pare”, deoarece nu sunt nişte calchieri din rusă. (de ex. “pare-mi-se”: [мне] кажется ([mne] kajets’a).
e o carte pe care nu am avut răbdare să o citesc, nu am vrut, deşi am fost obligată. am ştiut să ies din asemenea situaţii. (nu am avut răbdare să citesc nici “ion” de rebreanu, de ex.). Mi se întorcea de asemenea lecturi în original, în rusă, nu încă şi în acea traducere moldovenească, în care ni se demonstra/inculca faptul că nu suntem români.
6 mai 2007 la 1:15 pm
krossfire – ba nu
r77d – mersi de comentariu
sylvi – nu sint calchieri, nu de-aia ziceam – cred ca am dat eu peste ele mai ales in traduceri din romane rusesti clasice si am capatat un reflex (acu ma gindesc daca le-am gasit si in trad din fr sau engl si parca nu) – in rusa totusi cum suna? e ceva de genul “pasamite” (vechi, adica) sau “probabil” (de uz curent)?
nu inteleg ce zici, de ce ti se intorcea de lecturi in rusa? si cum adica traduceri moldovenesti? si de ce ai fost obligata sa citesti? chiar nu inteleg, scuze
6 mai 2007 la 8:53 pm
concretizez: mi se intorcea “de asemenea lecturi”, chiar si in original, in rusa.
nu mai stiu in ce clasa a trebuit sa citesc obligatoriu cartea aceasta. chiar am uitat: am o groaza de ani!
in ce priveste traducerile de pe timpul sovieticilor, a moldovenilor de aici…ce sa mai zic?
nu ai auzit de existenta unui dictionar “moldovenesc-roman”, editat la Chisinau in 2003?
scuze, daca tot nu m-am facut inteleasa.
6 mai 2007 la 8:57 pm
sylvi – aaa, habar n-aveam ca e lectura obligatorie in scoala!
7 mai 2007 la 8:05 am
Asa imi trebuie, daca le fac pe toate “printre randuri”! Cuvintele acelea, probabil, (“pasamite, pesemne, pare-mi-se”) m-au “atins”, au facut sa rezoneze in mine o durere/furie, nu stiu…
imi pare rau, ca ti-am rapit ceva timp
inca o data: scuze!
8 mai 2007 la 2:56 pm
a, no problem
14 ianuarie 2008 la 8:30 pm
[...] sa mai spun? Ca mie mi s-a parut o pereche buna la Underground a lui Makanin. Nu neaparat literar, cit asaaa, pe dinafara. Corectii iti da o imagine panoramica a [...]